5,822 matches
-
îl reprezintă. În comportamentul geopolitic al statelor arabe nord-africane s-a conturat un adevărat tropism sahelian, care le împinge către centrul Africii, urmând linii mai vechi de penetrare, ce corespund pătrunderii Islamului în profunzimea continentului negru și care riscă să pună în discuție frontierele existente. De altfel, prin însăși dificultatea materializării unei granițe pe spațiul fluctuant al întinderii nelocuite, deșertul golește de sens conceptul de frontieră. Astfel, Libia colonelului Ghadhafi năzuia în anii ’80, cu sprijin sovietic, să construiască Statele Unite ale Saharei, sens
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
acest sens sunt manifestările efuzive periodice din insulele adiacente strâmtorii Bab-el-Mandheb, între care erupția vulcanică din 30.09.2007 de pe insula Jazirt Mount al-Tair (Jabal al-Tair) din Marea Roșie (folosită de Yemen ca bază militară) soldată cu victime umane, aspecte ce pun în discuție probleme de securitate maritimă și de control într-o regiune cu valențe geostrategice deosebite, atât la nivelul fluxurilor globale, cât și a raporturilor tensionate locale, cauzate de diferendele teritorial-maritime dintre Yemen și Eritrea. d. Relieful tectonic este reprezentat de grabenul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
timp determinată (Ion Iordache, 2001). Variante ale expunerii sunt: povestirea, explicația, prelegerea, expunerea universitară, expunerea cu oponent (C. Cucoș, 2001). Prelegerea și dezbaterea Această metodă de instruire combină expunerea cu dezbaterea. Elevii dobândesc înainte de lecții informații în legătură cu tema ce se pune în discuție (un text din manual, o sinteză, o bibliografie), pregătindu-se pentru participarea la discuții. Profesorul creează cadrul discuției prezentând tezele principale. Urmează dezbaterea problemelor puse în discuție. Asemenea modalități de comunicare orală fac din elevi participanți activi la instruire, învățarea
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
combină expunerea cu dezbaterea. Elevii dobândesc înainte de lecții informații în legătură cu tema ce se pune în discuție (un text din manual, o sinteză, o bibliografie), pregătindu-se pentru participarea la discuții. Profesorul creează cadrul discuției prezentând tezele principale. Urmează dezbaterea problemelor puse în discuție. Asemenea modalități de comunicare orală fac din elevi participanți activi la instruire, învățarea realizându-se printr-un efort intelectual solicitat de această participare. Profesorul de specialitate are un rol hotărâtor în modul cum conduce dezbaterea unor principii agronomice, fenomene, concepte
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
sovietic, rămase nerezolvate. Dar participarea lui s-a dovedit a fi, după cum el însuși preciza, “o adevărată vacanță într-una din cele mai frumoase regiuni maritime din lume”. Trimis la Conferința de la Genova pentru eventualitatea în care s-ar fi pus în discuție chestiuni în legătură cu Basarabia sau chestiuni în legătură cu minoritatea maghiară din România, dar cum aceste probleme nu s-au discutat, prezența lui Lapedatu nu a fost una în care să se implice în mod direct. Se relevă faptul că la Geneva s-
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
cadrul legislativ pentru culte în concordanță cu tradițiile naționale și cu cerințele epocii 62. Elaborarea proiectului de lege a reprezentat un proces îndelungat și dificil datorită multelor aspecte legate de prezența cultelor religioase minoritare în statul român. Acesta a fost pus în discuție în cele două Camere ale legislațiunii, în intervalul cuprins între 17 martie/6 aprilie 1928, unde a produs o dezbatere amplă 63. La data de 17 martie 1927 au început dezbaterile în Senat pe marginea proiectului legii regimului cultelor din
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
mai sus încercați să-i conduceți pe elevi să discute materialul informațional ce urmează: Pericolele la oferirea soluțiilor sunt: 1. Soluția poate să nu fie bună si, ulterior, părțile îl vor învinui pe mediator de consecințe. În așa fel, se pune în discuție atât reputația mediatorului, cât si însăși medierea ca proces de soluționare a conflictelor. De asemenea, soluția poate să nu fie acceptată dintr-o dată de părți, ceea ce ar putea să ducă la pierderea încrederii părților în capacitatea mediatorului de a-i
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
jocului? Ce a fost dificil pentru tine? Ce a fost ușor? Ce ai face diferit dacă ai media acest caz din nou? Ce lucru consideri că ți-a reușit foarte bine? Discutați cu toți elevii: Care a fost esența conflictului pus în discuție? Ce interese au avut părțile? A respectat mediatorul fazele medierii? Dacă au fost devieri, au fost ele utile? A atras atenția mediatorul la pregătirea spațiului si la alte condiții pentru mediere? Au fost respectate de mediator regulile medierii? S-a
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
însă întotdeauna dornic să discute și agrea acele cercuri în care nu erau impuse nici un fel de restricții în ceea ce privește temele și modul de abordare. A frecventat cu asiduitate Clubul de științe morale al Universității. Modul în care ataca el subiectele puse în discuție, ca și atenția încărcată de admirație a unor tineri din asistență nu au fost pe placul multor profesori.67 Fostul său student Desmond Lee își amintea: „Obișnuia să vină la întrunirile Clubului de științe morale și a dominat într-o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
anumite situații însă putem să le ascundem. Cu alte cuvinte, putem să ne prefacem și putem să mințim. Ceea ce duce la concluzia că propriile trăiri ne sunt în mod nemijlocit cunoscute pe când cele ale altora trebuie să fie „descoperite“. Wittgenstein pune în discuție asemenea intuiții și reprezentări familiare pe baza cercetării gramaticii expresiilor despre ceea ce simțim și a relației lor cu expresiile care descriu caracteristici ale comportării. El urmărește să determine ce lumină aruncă asupra acestor intuiții și reprezentări familiare o examinare mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este și impresia că psihologia ar studia o realitate diferită de cea care constituie obiectul cercetării în celelalte științe, „lumea lăuntrică“. Nu este vorba să se conteste că psihologia cercetează stări și procese psihice. Însuși termenul psihologie o spune. Ceea ce pune în discuție Wittgenstein este ideea că problema cercetătorului ar fi „să pătrundă“ dincolo de ceea ce este controlabil prin observație, să ne dezvăluie o lume ascunsă în spatele comportării subiecților. Uneori observarea comportării verbale și nonverbale poate să conducă într adevăr la concluzii greșite cu privire la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
stări, acordând o atenție specială Magnei Charta din 121531. Atestările documentare ilustrează, în același timp, că în privința organizării regimului reprezentativ, a stărilor și adunărilor acestora, înaintea Angliei se află Regatele spaniole. Când se discută despre influențe, este necesar să fie puse în discuție și adunările ordinelor religioase, îndeosebi ale franciscanilor și dominicanilor, ale ordinelor militare, cum sunt cele ale cavalerilor Templieri și Ospitalieri 32. Împărțirea lor în trei clase (cavalerii nobili, soldații de rând și capelanii) reprezintă o primă formă a celor trei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dădea consimțământul la perceperea impozitelor, hotăra mobilizarea, autoriza folosirea armatei în afara granițelor, împărțea cu suveranul puterea legislativă, participa la dezbaterea și rezolvarea altor probleme importante. Dezbaterile în Dietele provinciale erau extrem de complicate. Regele își rezerva, de obicei, dreptul de a pune în discuție mai întâi propriile propuneri, între care se afla în primul rând acordarea impozitelor. În secolul al XVI-lea suveranul depunea toate eforturile pentru a limita, pe cât posibil, orice inițiativă a Dietei, sau de a o suprima complet. Doar la începerea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
109; Idem, Il problema di una storia sociale europea, în vol. cit., pp. 42-43; G. de Lagarde, Individualisme et corporatisme au moyen âge, p. 33. Statul întemeiat pe asociații de persoane cuprinde în sine toate formele constituționale vechi. Se poate pune în discuție problema: ceeea ce a determinat trecerea de la Statul feudal la Statul întmeiat pe stări, constituie pasul decisiv spre Statul modern? Cu siguranță nu apariția corpurilor reprezentative ale stărilor este elementul determinant, întrucât Reprezentanța poporului, Adunarea națională, Dietele imperiale, Curia feudală
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în același timp, punct de plecare pentru o căutare a semnificațiilor latente (traiect hermeneutic sau anamneză) și punct de sosire pentru o manifestare a Invizibilului într-o formă vizibilă definită (traiect epifanic) (Wunenburger: 2000, 50). Singura modalitate acceptabilă de a pune în discuție raporturile literaturii cu realitatea este aceea de a le formula în termeni de iluzie referențială (Compagnon: 1998, 127), pe linia lui Roland Barthes, care vorbea despre efect al realului sau, douăzeci de ani mai târziu, Toma Pavel, teoretician în ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
punct de plecare studiile acestei autoare, ne-am propus, pe parcursul acestui studiu, un demers care să aibă drept prim obiectiv stabilirea unei legături între neomodernism și deconstructivism (lingvistic), problemă fundamentală tuturor domeniilor literaturii, utilă prin direcția nouă pe care o pune în discuție. Identificând limbajul drept punct comun de legătură între aceste două curente, Ioana Em. Petrescu alătură noțiunea de text deconstructivist scriiturii de început de postmodernitate, având la bază filosofia derridiană, care redefinește deconstrucția drept o reconstrucție, adică o permanentă refacere, procesualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
invariantul unei prezențe (eidos, arche, telos, energeia, ousia [esență, existență, substanță, subiect], aletheia, transcendentalitate, conștiință, Dumnezeu, om etc."56. Este, în fapt, o explicare a faptului că acea celebră sintagmă de moarte a lui Dumnezeu, proclamată de Friedrich Nietzsche, nu pune în discuție existența divinității, ci funcția ei ordonatoare 57. Nevoia acută a unei prezențe nu este altceva decât nevoia de centru, pe care deconstructivismul însuși, deși nu o acceptă, o subînțelege prin raportarea permanentă la fundament, adică la vechi, în crearea noului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este o dimensiune metafizică a neantului, o metafizică esențial-estetică, în ale cărei coordonate ființa poetică este fascinată de neființă"136. Având ca model studiul lui Marin Beșteliu, Arghezi poet religios, autoarea adoptă o grilă de abordare pliată pe poetica blandiană, punând în discuție propriul univers estetic al autoarei, construit teoretic. Extinsă pe mai multe capitole, intitulate sugestiv: Viața și opera, Ana Blandiana și generația '60, Poetica explicită, Poezia, Proza fantastică, Romanul, Eseistica și publicistica, teza de doctorat cuprinde, în fapt, două părți majore
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de modernă, având ca temă primejdiile cu care amenință omenirea știința zilelor noastre, în mâinile unor savanți lipsiți de omenie" (Papadima 1973: 7), dar posibila filiație la care ne-am referit este luată în considerare și de Florin Popescu. După ce pune în discuție, mai întâi, perspectiva unei noi formule de teatru a dramaturgului ("Să fie Demiurgul un prim pas făcut de Voiculescu către teatrul politic? De ce nu?"), biograful afirmă: "Demiurgul premerge unui text de care se leagă prin numeroase fire, Lobocoagularea prefrontală... un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu sară în apă ca să-l salveze. Ce sunt? Un ansamblu de relații. Cine sunt? Posibilele și imposibilele pe care le atribui altora, prin care mă leg de semenii mei. Acest mod de a-i privi și asculta pe ceilalți pune în discuție o evidență majoră pentru omul modern: ideea de individ. Cînd suntem surprinși, contrariați de celălalt? Nu cumva cînd ceea ce zice sau face contrazice posibilele și imposibilele pe care i le atribuim? Nu cumva descoperim posibilele și imposibilele pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
economice". Ar fi sfîrșitul lumii? CINISMUL COMPLEXITĂȚII LUMII Lumea modernă este complexă. Complexitatea lumii a devenit o evidență pentru omul modern. A fi modern și inteligent înseamnă a decreta lumea modernă, complexă. Complexitate, inteligență, modernitate sunt trei idei indisociabile. A pune în discuție, astăzi, evidența complexității lumii moderne este un act impertinent, suspect, pentru că antimodern. Merită să lămurim un aspect ambiguu. Nu discutăm aici conținutul științific al conceptului de complexitate, nu e vorba să repunem în discuție utilitatea acestei idei, de exemplu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mînă de oameni, de cealaltă parte o sărăcie imensă, de nejustificat), înseamnă să fim lipsiți de inteligență? A concepe idee simplă că este posibil să construiești o lume bazată pe fraternitate, înseamnă să nu fii dotat cu inteligență? De ce să pui în discuție argumentul complexității lumii, de ce să accepți să treci drept lipsit de inteligență? A repeta că lumea e complexă nu e, în fond, un mod cultivat, aparent științific, de a justifica pasivitatea, acceptarea inacceptabilului pe pămînt? Argumentul complexității lumii moderne nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu contrazice în nici un fel postulatul discontinuității. Probabilismul care impregnează științele umane nu este un mod savant de a reduce, de a nega libertatea și responsablitatea oamenilor? Bourdieu explică, spre exemplu, că e în mare măsură improbabil ca agenții să pună în discuție structurile sociale, că cel mai probabil este ca ei să joace în interiorul acestora. Explicațiile sale, care se vor științifice și critice, nu reduc, oare, incertitudinea în privința comportamentelor noastre, în sensul aservirii față de organizarea socială existentă? Chiar dacă tributar spiritului probabilist, demersul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și imposibilelor protagoniștilor. E nevoie să precizăm aici termenul a studia. Posibilele și imposibilele umane nu sunt niște fapte care pot fi observate (niște observabile). Am precizat-o deja, sunt evidențele oamenilor, punctele lor de "orbire". Sunt ceea ce ei nu pun în discuție. Demersul nostru de cercetare constă în a face să apară posibilele și imposibilele protagoniștilor ca răspunsuri implicite la întrebări pe care nu și le pun135. De exemplu, la sfîrșitul lui 1941 și începutul lui 1942, comandanții germani sunt convinși că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care are mult mai multe motive să aspire la consistență. Discursurile postmoderne încep să se regăsească de acum și în spațiul academic, unde disputele privind relația modernism postmodernism sunt și astăzi neîncheiate. Postmodernismul anilor '90 și cel al zilelor noastre pun în discuție chiar statutul său de trăsătură culturală dominantă și deplasează oarecum discuțiile înspre nivelul ontologic, al întrebărilor care privesc toleranța umană în fața polimorfismului postmodernismului și a refuzului său constant de a produce sens (cel puțin un sens unic). Astfel, asistăm la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]