27,087 matches
-
de cojile lor sau enigma fotografiei imposibile dintr-o colibă amărîtă de pe-un deal din apropierea Caracasului. Una dintre ultimele ieșiri În scenă ale motocicletei La Poderosa este relatată cu efecte cinematografice, iar noi părem s-o urmărim Într-o liniște precum aceea din sala de cinema: „...am aruncat frîna de mînă care, sudată prost, cedase și ea. Vreme de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam. Am străbătut pîrÎul, iar atingerea lui pe glezne mi-a amintit În mod neplăcut de degetele de gheață pe care le urăsc atîta; am ajuns la adăpostul cabanei pădurarului. Acesta a fost atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
orașului va rămîne Întotdeauna sub forma unor flăcări Înverșunate. Era ultima zi a șederii noastre și, după numeroase ciocniri de pahare care exprimau frumoasele noastre sentimente de rămas-bun, ne-am Încolăcit sub pături și am adormit. Mult-așteptata sirenă a sfîșiat liniștea nopții, chemîndu-i și trezindu-i pe voluntarii de serviciu, străbătînd chiar pînă la patul lui Alberto, din care acesta a sărit mult prea repede. Ne-am ocupat imediat pozițiile, cu toată seriozitatea necesară, În mașina pompierilor „Chile-España“∗, care a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu o cruce. În timp ce camionul trecea pe lîngă ea, aproape toată lumea a scuipat, iar unul sau doi s-au Închinat. Intrigați de acest lucru, am Întrebat care era semnificația acestui ritual straniu, Însă nu am primit ca răspuns decît o liniște deplină. Soarele Începuse să Încălzească și temperatura devenea mai plăcută pe măsură ce coboram, urmînd În permanență cursul unui rîu pe care l-am văzut Începînd din vîrful muntelui și crescînd, treptat, pînă la o mărime considerabilă. VÎrfurile Înzăpezite ale munților ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe lîngă un loc interesant, unde eroziunea a transformat bolovanii enormi de pe marginea drumului Într-un fel de castele feudale. Aveau parapeți, garguie ce ne examinau tulburător și o oaste de monștri fabuloși care păreau că stau de pază, protejînd liniștea personajelor mitice care precis că locuiau prin zonă. Burnița slabă care de ceva vreme ne tot spăla fețele s-a Întețit și s-a transformat Într-o ploaie torențială puternică. Șoferul a strigat după „doctorii argentinieni“, invitîndu-ne În cabina lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
două animale. Cu o ridicare din umeri, În care se reflecta Întreaga stare de spirit a rasei din care făcea parte, a spus: „Păi ce-are, oricum tot ce-o să vadă de acum Înainte e bălegar“, și a continuat În liniște să facă un nod, o treabă căreia i se dedicase dinainte de a fi Întrerupt. În cele din urmă, am ajuns În Ayacucho, faimos În istoria Americii de Sud pentru lupta decisivă pe care Bolívar a cîștigat-o pe cîmpiile din jurul orașului. Proasta iluminare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dispărut de pe harta orașului, este spiritul Caracasului, impermeabil față de stilul de viață nordic, Înrădăcinat cu Încăpățînare În condițiile retrograde, semipastorale, ale trecutului său colonialist. ACOTACIÓN AL MARGEN Însemnare pe margine Stelele luminau cerul nopții În sătucul acela de munte, iar liniștea și frigul făceau ca Întunericul să dispară. Era - nu știu cum să explic - ca și cum tot ce era solid s-ar fi topit În neant, făcînd să dispară orice semn al individualității și absorbindu-ne și pe noi, palpabilul, În Întunericul imens. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aibă copii; la această acuză am răspuns: „Biserica catolică obligă pe soți la datoria lor cât privește zămislirea copiilor deoarece umanismul catolic e superior umanismului comunist”. În anumite zile anchetatorul era plictisit și obosit de atâtea întrebări; avea momente de liniște naturală și atunci profitam să-i fac un pic de învățătură morală zicându-i: „Și până când o să purtați cizme lustruite, galoane și chipiu chipeș, că eu numai cu atâta și asemenea satisfacție nu aș suporta viața și m-aș spânzura
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bunului pr. Dr. Bernardino Sartorelli. Așa am început studiile teologice. Profesori au fost: rectorul Bernardino Sartorelli, preoții Bonaventura Marioangeli, Jachetti Janer, Palatucci Giuseppe, Abbate Giuseppe, Stella și alții. Cei patru ani de teologie în acest colegiu s-au scurs în liniște și studiu neîntrerupt. Din când în când eram duși în excursii. Așa am putut vizita orașele Umbriei: Perugia, Gubbio, Spoleto, Foligno, Spiello, Montefalco și alte localități printre care am fost și la Roma în două vacanțe, de fiecare câte o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în continuare a coxartrozei, deci blocarea și a șalelor, în acest teritoriu de microclimat submediteranean din partea sudică a județului Caraș-Severin, tace, nu mă mai deranjează și nu mă doare: deci este un loc, un climat de cruțare, de pace și liniște a durerilor groaznice artrozice-reumatice. Doresc și cer să mi se prelungească prevederea exclaustrațiunii până voi reuși să scap de boala aceasta. Cred și sper că voi fi înțeles în situația mea gravă în care mă aflu încă din 1980, ca să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
greco-catolici, se înfrățesc și se îmbrățișează între ei pentru a o slăvi pe Maica lor cerească, iubită deopotrivă de unii și de alții. Peste câteva clipe călătorii sunt invitați să urce în mașină. Totul se excută într-o ordine și liniște exemplară, ocupându-și fiecare locul stabilit din ajun de către organizatorii pelerinajului. Bolnavii pe cărucioare sunt urcați cu liftul și așezați pe paturi; ceilalți bolnavi și însoțitorii iau loc pe fotolii. La ora șase fix cei trei șoferi care ne vor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întâlnită, numele lui, Ghiță Dumitraș, s-a asociat definitiv în memoria deținuților din Pitești cu sărbătorile de Paști și de Crăciun. An de an, în noaptea de Înviere și în noaptea de Crăciun se repeta cu regularitate aceeași scenă. În liniștea ce se lăsa peste pușcărie, după ora închiderii, deodată răsuna glasul lui Dumitraș. Din celula lui, așezat pe calorifer și cu geamul deschis, Dumitraș cânta pentru toată închisoarea. Cânta fără să-și stăpânească glasul, în așa fel în care fiecare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fii citat cu un an mai mult de nepăsare în postul de grea răspundere, ce Dumnezeu ți l-a încredințat. Fă-ți bine socoteala dintru început de an și fii mână tare. Casa ta să fie o casă de dreptate, de liniște, și un focar de pilde bune copiilor ce ascultă și fac ce văd. Fii mereu treaz la obligațiunea de a fi veghetor al disciplinei casei și a copiilor cu care Dumnezeu te-a binecuvântat. Drumul către biserică, unde Isus te
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să te întărească cu harul său și să-ți șteargă sudoarea și lacrimile ce va trebui să le verși, ca un bun părinte pentru ai tăi, să nu-ți pară prea lung. Numai la Isus în sf. Taină vei găsi liniștea și pacea furată de zbuciumul zilei. Și Dumnezeu te va binecuvânta pe tine și întreaga familie. Fr. Matei Ghiuzan Viața, ian. 1941, pag. 5-6) 24. PR. IOSIF IACOB date biografice Originar din Adjudeni, comuna Tămășeni, județul Neamț, s-a născut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajun se poate spune și despre celelalte exerciții de pietate. Deci, în loc să adăugați mereu câte ceva la exercițiile de pietate, căutați să vă perfecționați în practicarea celor mai obișnuite, angajându-vă în îndeplinirea lor cu mai multă afecțiune, cu mai multă liniște sufletească, cu o mai desăvârșită puritate de intenție. Ba chiar, dacă vi se întâmplă să nu vă puteți achita, cu ușurință, de toate practicile de pietate ce le faceți în mod obișnuit, suprimați o parte din ele, ca pe celelalte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
puritate de intenție. Ba chiar, dacă vi se întâmplă să nu vă puteți achita, cu ușurință, de toate practicile de pietate ce le faceți în mod obișnuit, suprimați o parte din ele, ca pe celelalte să le puteți îndeplini în liniște. Sfântul Bernard spune că, spiritul perfecțiunii nu constă în a face lucruri mari sau în a face cât mai multe, ci în a face bine (perfect) pe cele comune și obișnuite. “Communia facere, sed non comuniter”. Năzuiți, mai ales, să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
l-a așezat Providența. Ilie în pustiu și David pe tron nu trebuiau să ajungă la sfințenie pe aceeași cale; iar Iosua, în mijlocul zăngănitului de arme, ar fi încercat în zadar să se sfințească prin aceleași mijloace ca Samuel în liniștea reculegerii sale din templu. Această precizare se adresează mai ales acelora care trăind în lume, ar dori să practice virtuțile celor din mănăstire; celor care locuiesc în palate și ar dori să ducă acolo viața de pustnic. Aceștia ar putea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist treizeci de ani de muncă; dar perfecționarea sufletului este o operă mult mai dificilă”. Trebuie, deci, să ne dăruim ei în liniște, cu răbdare și totală încredere în Dumnezeu. Noi primim de la Dumnezeu întotdeauna cu destulă promptitudine tot ceea ce dorim, dacă ne mulțumim să le primim atunci când îi place Lui să ni le dăruiască. Pr. Vasile Mare (trad.), din Adevărata măsură a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
divinul în tristă a plângerii vale... Și-n graiul tău rostul adânc al bucoavnei scripturilor sfinte, Aprinde în beznele vremii irize de vii curcubeie, Și-aievea și pacea-ntre neamuri veni-va prin graiu-ți cuminte, Ca boarea cea blândă în liniștea serii-n câmpii elizee. Și, Doamne, ce sfântă-i povața ce-o picuri în inima frântă Din ’nalte amvoane, din scunde chilii unde lucri izbăvire!... Cum crește în suflet nădejdea, când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce povara cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Spania există un rege, și acela sunt eu!“ Însemnări 9 octombrie 1949 Crin - floare împărătească! Dragostea o gust din plin, fără prejudecăți și fără reticențe. 15 octombrie 1949 Este o senzație poate prea complexă pentru a încerca să o descriu: Liniște... Afară e ceață. Micuțul squar s-a schimbat în chip feeric: mici crăcuțe, subțiri și negre, presărate cu perle de apă transparente pe un fond cenușiu-mărgăritar. S-ar zice: o stampă japoneză... Față de acest peisaj mirific, cerul mediteraneean rămâne banal
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prilejul să nu fie cruțată... Giglio a venit și el să ne vadă chiar în ziua reîntoarcerii sale. Moartea acestui prieten, altădată intim, l-a făcut filozof. Discuția pe care am purtat-o n-a fost însă dintre cele mai liniști toare cu privire la soarta noastră, a tuturor. Concluzia: trebuie să fim mai solidari. Speranța că într-o zi ni se va face totuși dreptate! Somn greu, plin de vise stranii... 26 ianuarie 1952 În drum spre casă am intrat într-un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am despărțit, fixând o reîntâlnire pentru a doua zi, dar nu încercam să ascund faptul că eram supărat. În sfârșit, am rămas singur. Numai gândul de a mă regăsi în curând la tine, cu o carte bună în mână, mă liniștea... Am ajuns pe strada ta. În colț cu bulevardul stătea un militar. Nu i-am dat atenție și am trecut prin spatele său. La intrarea în imobil, portarul prezida un cenaclu. Cu toate acestea am intrat și începusem să-mi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
neața) era vântul puternic, care stârnea praf de nisip fin ce intra în ochi, dinți și toate orificiile disponibile. Apa - maron foncé. Contactul cu marea - dezolant. În această dezolațiune mă gândeam la tine, și-mi era mai bine. Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul lucru frumos: valurile imense care împroașcă digul. Atunci fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o formă amenințătoare. Ne întoarcem sus, la cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
clarvăzător?! 22 iunie 1953 Odată cu începutul acestei săptămâni sper să reușesc să ies din starea aceasta, nu de marasm, dar de lene, de oboseală și de indiferență. Îmi regăsesc inima arzătoare și neliniștită, care este singurul lucru care îmi dă liniște și seninătate. În acest timp din urmă lucrul cel mai remarcabil a fost șederea Infantelui la mine, acest Infante atât de drag... Apoi - acea conversație cu Mihai în care a făcut analiza sănătății mele din toate punctele de vedere, analiză
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
culcat cu grija zilei de mâine. Primul autobuz spre Câmpulung pleca dimineața și trebuia să ne sculăm foarte devreme. Era încă întuneric când am pornit din nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]