23,734 matches
-
a menține acest sistem de exploatare au fost introduse munca forțată, sclavia și „corvée”. Populația aservită putea cu greu să se răscoale deoarece adora același Dumnezeu al cananeenilor, zeul El. Totul s-a schimbat când un mic grup de leviți, sosiți din Egipt, după un anumit timp petrecut în pustiu, a reușit să inculce o nouă credință acestei populații exploatate: credința în Dumnezeul Yhwh. Odată adoptat acest „nou” Dumnezeu, era posibil să se despartă de cananeeni. Ideea alianței cu Yhwh și-
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
din lagăr, pe care avea să îl continue până la moarte. Eliberat în august 1944, e trimis în „armata națională”, încropită la Viena de „guvernul național” constituit, sub conducerea lui Horia Sima, de trupele germane aflate în retragere. În mai 1947 sosește la Freiburg im Breisgau, unde, până în 1949, va fi lector onorific de limba română la Universitate și președinte al Comitetului Român din zona franceză a Germaniei. Un an și ceva mai târziu P. trece prin Paris, se întâlnește cu scriitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
zi, mama lui s-a așezat la pian și a început să cînte. Iorga era sus în dormitorul său. Doamna Zulnia l-a chemat jos pe fiul ei ca să o asculte cum cînta la pian: "Niculae!". În momentul acesta a sosit limuzina și bătrîna doamnă a plecat. Iorga a rămas singur și l-a chemat din dormitor pe Frasin Munteanu-Râmnic: "Hai lîngă mine! Nu vreau să fiu singur". Tînărul s-a simțit stînjenit în vreme ce Iorga își descărca sufletul: " Am fost întotdeauna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în toamna lui 1890 ca să petreacă trei ani de studii și cercetări peste hotare. Obținuse o bursă cu ajutorul lui Odobescu și al lui Xenopol în vederea însușirii la perfecție a limbii grecești, dar a optat ulterior pentru istorie. Familia Iorga a sosit la Paris, unde Nicolae Iorga s-a înscris la Școala Practică de Studii Superioare, stabilindu-se în Cartierul Latin. Trăiau în Parisul sfîrșitului de veac, dar Iorga era mult prea cufundat în studiile lui ca să aibă vreme pentru plăcerile pline
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
destul de convins la început, Iorga va abandona antisemitismul după Războiul cel Mare. De altfel, el numea primul deceniu al secolului al XX-lea "încheierea (stabilirii) crezului meu politic și social", un crez de care nu s-a despărțit nicidată. A sosit momentul să ne familiarizăm cu Iorga în multiplele sale ipostaze: cu naționalismul, gîndirea istorică, jurnalistica și idealurile sale estetice și critice; cu maniera sa de lucru și cu viața lui de familie; cu ideile sale asupra moralității și a banilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sticlă". Dar cum putea un naționalist al secolului al XIX-lea să prevadă (în timp ce încerca să remedieze multe motive de nemulțumire legitime!) unde va duce naționalismul secolului al XX-lea? Oricum, Iorga a plătit un preț mare. Iar cînd a sosit clipa plății, prețul s-a dovedit a fi mai mare decît cel justificat de naivitatea sa tip secolul al XIX-lea și de buna sa credință naționalistă. Activitățile lui Iorga au fost întotdeauna dominate de istorie. Chiar și sensibilitatea sa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie "înstrăinați de marele curent al vieții duse de popor; de marile suferințe și aspirații ale poporului care ar fi trebuit să se umple și să ne încălzească inimile de la bun început"152. În alt editorial, Vlahuță scria: "A cam sosit vremea ca scriitorii noștri, ei mai ales, să-și întoarcă mințile și inimile iubitoare spre popor". Acțiuni nobile inițiate de preoți, învățători sau moșieri puteau arăta calea spre țărani. "Cărțile către și pentru popor; un suflet măreț este în căutarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în apartamentul lui, speriat de ceea ce se întîmpla datorită influenței lui. Așa cum își amintea familia, se temea să nu fie chemat să dea socoteală. A fost în cele din urmă chemat la circa de poliție două zile mai tîrziu. A sosit în trăsura lui Alexandru Calimachi. Deși știa că oficialitățile polițienești vor fi impresionate de faptul că profesorul ăsta universitar era însoțit de un boier, și-a luat totuși cu el cîteva cărți de istorie a Bizanțului în caz că era arestat 165
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o scrisoare de dezaprobare prudentă 166. Așa cum era de așteptat, corpul studențesc a salutat evenimentele. Bilețelele și scrisorile lor au fost de 20 de ori mai numeroase decît cele trimise de boierime. I-au trimis poezii intitulate Limba română. Au sosit și donații. Goga le-a trimis o scrisoare studenților români de la Budapesta în numele "Luceafărului"; ardelenii erau entuziaști și i se adresau lui Iorga cu apelativele Apostol și Magnificentie 167. Franțujii au fost plini de înțelegere, presa franceză a înțeles că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acesta din urmă l-a atacat pe Iorga în cadrul Adunării Partidului Naționalist Democrat. Cea mai mare parte a acestuia era de partea lui Iorga. Cu toate că Cuza mai publicase cîteva articole în "Neamul românesc" pînă în 1916, atunci cînd Iorga a sosit la Iași (ca refugiat) n-a primit nici un sprijin din partea fostului său prieten 23. Atît Cuza cît și Ion Zelea Codreanu (care-și lepădase odăjdiile bisericești în schimbul unui costum popular bucovinean) s-au folosit de poziția care acorda prioritate unității
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
expectativei trecuse. Acest moment a reprezentat pentru Iorga o experiență transcendentală. Agnosticul acesta se putea apropia de metafizică numai dacă era animat de (ceea ce considera el a fi) adevărul cel de pe urmă: națiunea. Iată cîteva fragmente din editorialul său: "A sosit ceasul pe care l-am așteptat mai mult de două veacuri, pentru care mi-am trăit viața, un țel pentru care am trudit, scris și luptat și la care am visat întotdeauna". După care declara: Ne cerem dreptul la viață
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viață!" și continua: "Bătăile din miez de noapte ale clopotelor noastre care exprimă bucuriile și necazurile noastre" (clopotele au proclamat mobilizarea și războiul pe tot cuprinsul țării). "Ce nu poate îndura omul pentru sosirea unui asemenea ceas? Iată că a sosit. S-ar părea că el a adus pînă și în văzduhul țării noastre o tăcere adîncă, deoarece un potir sfînt plin de sînge și lacrimi a fost înălțat spre binecuvîntare". Iorga evoca memoria sacră a martirilor și eroilor care au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el. "Nu! Am venit să luptăm!"64, i-au răspuns ei prompt. Iorga a reluat editarea "Neamului românesc" la Iași. Pentru prima oară erau tipărite 5.000 de exemplare zilnic, la ordinul regelui și pe cheltuiala statului. Iorga remarca: "A sosit în sfîrșit vremea cînd vorbele mele nu se mai pierd în vînt"65. În ciuda faptului că era bolnav, suferind de dureri intercostale mari, a făcut eforturi extraordinare. Principalul său colaborator era Vasile Bogrea, care (după moartea actorului Petre Liciu) rămăsese
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ȘI NOI SĂ FIM STĂPÎNI ÎN CASA NOASTRĂ!" Apoi: "Războiul acesta v-a găsit pe voi, rușii, alături de noi (adică de români) în ajunul realizării reformelor la care am visat mereu în ultimii cincizeci de ani de viață constituțională. A sosit acum ceasul; peste cîteva zile, Camera Română va lua în discuție proiectele unei reforme agrare și electorale și, odată cu aceste reforme, toți cei din țara noastră vom participa la procesul de restructurare a vieților noastre și vom deveni cetățeni liberi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încheiaseră acest tratat de pace ca un fel de tratat de reasigurare; și cum vedeau ei interesele și tradițiile istorice ale României, nu prea aveau de unde alege. Dar în primăvara lui 1918, ochii multor politicieni români erau îndreptați spre Basarabia; sosise clipa trezirii interesului față de acest străvechi pămînt românesc și a readucerii lui (cum spun românii) la "patria mumă". Primăvara lui 1918 oferea șanse în privința deschiderii spre Prut. În timpul mișcării revoluționare din 1917, populația Basarabiei a făcut parte din Republica Autonomă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Posada, devine limpede din următorul citat: "Colonialismul începe să trăiască o nouă eră. Băștinașilor trebuie să li se permită să participe la conducerea și la administrarea respectivelor lor țări". Și, în continuare: "Ceasul eroicilor apărători ai Rif-ului nu a sosit încă"186. Nu poți să nu sesizezi sub simpatia profranceză a lui Iorga prezența românului care cunoscuse atît de multă asuprire și dominație străină în lupta lui pentru libertate. Iar Iorga a exprimat acest lucru cît de mult a îndrăznit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era luată în seamă. Nu studenții sau "Noul naționalism" constituiau un pericol pentru frageda democrație românească, ci iminenta Mare Depresiune. A fost ghinionul democrației române să vină la putere cu cîteva luni înainte de declanșarea crahului de pe Wall Street. Vinerea Neagră sosise pe Wall Street. "Neamul românesc" al lui Iorga nu a făcut nici măcar o mențiune asupra crizei. Naționalismul său cultural (ca și cel al lui De Gaulle) acorda puțină atenție realităților economice. Mare păcat, pentru că Depresiunea avea să fie cea care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ușor decît să împarți laude și blamuri după o jumătate de veac. În cele din urmă, însumările tuturor acestor presiuni au dus la dezmembrarea României Mari. Iorga nu a supraviețuit rațiunii existenței sale. Cu cîteva luni înainte de acest dezastru, el sosea luptînd la capătul tragic al propriului său drum. "Deceniul decăderii" a început în România odată cu dispariția treptată a experienței democrate. Atunci cînd Maniu a ajuns la putere, o criză tot mai extinsă arunca umbre tot mai întunecate asupra economiilor vulnerabile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rupseseră alianța cu Iorga. Un expert francez, Charles Rist, fusese angajat să facă un studiu asupra economiei românești. Iorga îl cunoștea pe Charles Rist, acesta fiind ginerele lui Gabriel Monod, profesorul lui Iorga de la școala de Înalte Studii. Rist a sosit la București la începutul lui mai. Măsurile preconizate de el erau drastice. El nu aducea împrumuturi din partea Franței sau a Ligii Națiunilor, cerînd însă reduceri masive la capitolul buget, ceea ce era inacceptabil pentru Iorga. El voia să reducă salariile proporțional
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca fiind un fel de supraputere. Mussolini făcea mare zarvă pe scena internațională. El era un "teatru plutitor" (ceea ce francezii numesc "vedetă"), cu șaradele, atitudinile maiestuoase și gesturile lui dramatice. Ce s-a ales din toate acestea atunci cînd a sosit clipa adevărului? Gregorovius descria politica italiană ca o combinație de Cesar Borgia și Condotieri cu mentalitatea lui Machiavelli. Iorga îi atribuia lui Mussolini calitățile lui Iulius Caesar, dar istoria a demonstrat că lucrurile stăteau altfel 123. Mussolini putea găsi sprijin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la regele Ungariei, care a permis construirea orașelor lor întărite și a fortărețelor lor. Atunci cînd li s-a permis să se stabilească în Transilvania, evreii au beneficiat de mai multe ori de astfel de decrete. Ca și alți colonizatori sosiți în număr mare. Așa că românii, într-un fel sau altul, trebuie să se fi aflat aici înaintea celorlalți. Nu a existat niciodată un decret care să le garanteze colonilor români stabilirea într-un număr atît de mare. Chiar dacă, peste puțin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
restului omenirii. Iorga nu a oscilat niciodată nici în atitudinea sa îndreptată împotriva curentelor moderne din artă (mai ales din literatură). Aceste contradicții vor deveni cauza cîtorva dintre "salturile (lui) mortale" cele mai patetice din ultimii ani ai vieții. A sosit vremea să examinăm evoluția relațiilor lui Iorga cu Legiunea. Întrucît trăsătura precumpănitoare a Legiunii era tinerețea, să aruncăm o privire asupra tineretului român și a ideilor lui Iorga despre tineret în ultimii ani ai vieții sale. Cu treizeci de ani
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tribunal din secolul al XIX-lea. Era mai curînd vorba de a avea de-a face cu "Echipele Morții". Reacția Legiunii nu a întîrziat să se manifeste. Iată un extras din Jurnalul doamnei Liliana (1 aprilie 1938): au început să sosească scrisori în care se afirma că "Iorga s-a vîndut evreilor". În altă scrisoare se susținea că, dacă Hitler ar veni în România, "ne-ar putea scăpa de evrei". "Ce vremuri triste și grele trăim", scria doamna Liliana (Iorga era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
loc o manifestare comemorativă în cinstea iubitului său profesor de la Institutul de Înalte Studii, Charles Bémont. În dimineața zilei de 25 iunie, o coloană de mașini acoperite de praf și noroi, pline cu germani basarabeni cu dare de mînă a sosit la București. Consulul german al Chișinăului și Cernăuțiului îi avertizase să plece cît timp o mai puteau face. În cursul după-amiezii, Iorga a fost convocat la Consiliul de Coroană. Aici a aflat că Stalin primise de la Hitler undă verde în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care îi aleg cu nonșalanță pe deputații comuniști sau negrilor din Africa de Sud, care sprijină Congresul Național African dominat de comuniști. Extrem de mulți evrei din zona aceasta (mai ales tinerii lipsiți de viitor) nu prea aveau ce pierde atunci cînd au sosit sovieticii 15. Dar acesta era unghiul de vedere al evreilor. Din unghiul de vedere al lui Iorga (atît de profund rănit în mîndria sa națională și de negarea dreptului la autodeterminare al majorității românești), totul se reducea la furia față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]