249,666 matches
-
au avut loc. Fotografiile obținute de VLT ar fi așadar primele imagini produse de înaltă definiție obținute de altcineva și nu de NAȘĂ. Agenția Spațială Japoneză JAXA a lansat pe 14 septembrie 2007 o probă lunară denumită SELENE (JST) la Centrul Spațial Tanegashima. SELENE a orbitat în jurul Lunii la aproximativ 100 km altitudine. În mai 2008 JAXA a semnalat detectarea unui "halou" generat de motorul modulului lunar de evacuare al misiunii Apollo 15. În data de 17 iulie 2009, NAȘĂ a
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
este un oraș în landul Renania de Nord-Westfalia, Germania și este cel mai mare oraș din regiunea Bergisches Land, fiind capitala și centrul economic, industrial și cultural al acestei regiuni. "Marele oraș verde", cum mai este numit, este așezat în zona sudică a regiunii Ruhr, aproximativ în centrul geografic al regiunii metropolitane Rhein-Ruhr, la 30 kilometri est față de Düsseldorf, circa 40 kilometri nord-est
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
Nord-Westfalia, Germania și este cel mai mare oraș din regiunea Bergisches Land, fiind capitala și centrul economic, industrial și cultural al acestei regiuni. "Marele oraș verde", cum mai este numit, este așezat în zona sudică a regiunii Ruhr, aproximativ în centrul geografic al regiunii metropolitane Rhein-Ruhr, la 30 kilometri est față de Düsseldorf, circa 40 kilometri nord-est față de Köln și 23 km sud-est de Essen. Populația orașului universitar este de 355.000 de locuitori, ceea ce îi conferă poziția a 7-a în
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
față de Düsseldorf, circa 40 kilometri nord-est față de Köln și 23 km sud-est de Essen. Populația orașului universitar este de 355.000 de locuitori, ceea ce îi conferă poziția a 7-a în clasamentul celor mai mari orașe germane, fiind unul dintre centrele regionale ale Renaniei de Nord. Orașul a luat ființă la 1 august 1929 sub numele Barmen-Elberfeld prin unirea orașelor Elberfeld (oraș major de la 1883) și Barmen (din 1884) și a orașelor Ronsdorf, Cronenberg și Vohwinkel, pentru ca în 1930 numele să
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
chiar denumit din această cauză, dar și datorită numeroaselor sale străzi drepte cu pante abrupte din cartierul Elberfelder, „San-Francisco”-ul Germaniei. Crearea sa din mai multe nuclee urbane se oglindește și azi în planul său. Astfel Wuppertal are încă două centre urbane (Elberfeld și Barmen) și 5 alte cartiere (Beyenburg, Cronenberg, Langerfeld, Ronsdorf și Vohwinkel) cu elemente de orășel. Aproape din orice loc se poate ajunge în scurt timp într-o zonă relaxantă sau pe înălțimile împădurite. Limita administrativă a orașului
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
a orașului are o lungime de 94,5 km. Valea Wupper-ului se întinde în teritoriu pe o lungime de 33,9 km predominant pe direcția est-vest și prezintă lărgiri cu lățimi de la doi pînă la trei kilometri, aici fiind situate centrele Barmen și Elberfeld. Cel mai înalt punct se atinge în Lichstscheid (350 m), cel mai jos la Müngsten (101 m), locul de vărsare al Morsbach în Wupper. Teritoriul urban este împărțit în 10 districte: Acestea sunt distribuite la rândul lor
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
fel de paralelă în spațiul german. De-a lungul unei axe de 15 km formate din șoseaua și calea ferată principală împreună cu mijlocul de transport local (Schwebebahn-ul) se găsesc toate funcțiile importante ale orașului. Este greu deci de determinat un centru clar, iar competiția dintre fostele orașe Barmen și Elberfeld îngreunează formarea unui centru omogen, iar actuala tendință de a se forma în centrul Elberfeld-ului zona comercială nu este îndestulătoare. Poziția sa pe valea Wupper-ului creează impresia unei urbe de dimensiuni
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
km formate din șoseaua și calea ferată principală împreună cu mijlocul de transport local (Schwebebahn-ul) se găsesc toate funcțiile importante ale orașului. Este greu deci de determinat un centru clar, iar competiția dintre fostele orașe Barmen și Elberfeld îngreunează formarea unui centru omogen, iar actuala tendință de a se forma în centrul Elberfeld-ului zona comercială nu este îndestulătoare. Poziția sa pe valea Wupper-ului creează impresia unei urbe de dimensiuni mari, iar spațiile verzi care se găsesc paralel cu direcția de curgere a
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
de transport local (Schwebebahn-ul) se găsesc toate funcțiile importante ale orașului. Este greu deci de determinat un centru clar, iar competiția dintre fostele orașe Barmen și Elberfeld îngreunează formarea unui centru omogen, iar actuala tendință de a se forma în centrul Elberfeld-ului zona comercială nu este îndestulătoare. Poziția sa pe valea Wupper-ului creează impresia unei urbe de dimensiuni mari, iar spațiile verzi care se găsesc paralel cu direcția de curgere a râului, care permit ajungerea la pădurile înconjurătoare după doar câteva
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
mari, iar spațiile verzi care se găsesc paralel cu direcția de curgere a râului, care permit ajungerea la pădurile înconjurătoare după doar câteva sute de metri. În secolul al XIX-lea au luat ființă aici numeroase cartiere foarte apropiate de centru și de apă (Briller, Cartierul Zoo, indirect și zona sudică a Elberfelder alături de zona Toelleturm din Barmen). Dezvoltarea sa ca oraș-bandă are ca origine utilizarea industrială a Wupper-ului și a văii adiacente. Începând cu anii 1990 are loc dezindustrializarea zonei
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
este posibilă. La începutul secolului al XX-lea concernul Bayern trebuia să părăsească orașul în care a luat ființă datorită imposibilității de expansiune, mutându-și sediile la Leverkusen. Rezultă deci un oraș slăbit, mult mai afectat față de o urbe cu centru radial, iar suburbanizarea care încă are loc nu poate decât să contribuie la această decădere. Cauzele pentru care orașul are forma unei benzi coincid cu cele care-i frânează dezvoltarea: topografia pur și simplu nu permite mărirea spațiilor industriale. Aceasta
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
Bavaria devine componentă a Imperiului German (Deutsches Reich). Între 1933-1945 orașul este vizitat de mai multe ori de cancelarul Adolf Hitler, prieten și admirator al familiei și al operelor lui Richard Wagner. Hitler intenționa să transforme orașul într-un mare centru districtual. În anul 1945 orașul a fost distrus în proporție de 40% în timpul bombardamentelor anglo-americane. După 1945 a intrat în zona de ocupație americană, devenind capitala provinciei Oberfranken (Franconia Superioară). În prezent are 71.000 locuitori. Voltaire (pseudonimul scriitorului francez
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
acest termen. În unele instituții, limba se predă cu denumirea a trei sau patru standarde ale sale. La Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris, aceasta este „bosniacă-croată-sârbă”», la Universitatea din Graz (Austria) este „bosniacă/croată/sârbă (BCS)”. Centrul de Cercetări asupra Limbilor Slave și Est-europene (SEELRC) al Universității Duke (S.U.A) de asemenea se ocupă de „bosniacă/croată/sârbă (BCS)”, pe când la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV) se poate obține o diplomă de sârbă-croată-bosniacă-muntenegreană.
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
de soldați arabi au înfruntat cei 9000 de războinici ai regelui Roderic și i-au înfrânt. Musulmanii au avansat rapid în Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană Gallia era divizată în mai multe părți: în centru, guvernatorul roman Siagrius își luase titlul de rege, în sud vizigoții stăpâneau Aquitania, în est dominau burgunzii, iar în nord francii. Peste tribul franc al salienilor (salicilor) domnea regele Merovech, fondatorul dinastiei merovingene. Fiul său Childeric I (Childerich, Hilderich) s-
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
atentate pentru a servi drept pretext opririi evacuării Canalului de Suez de către francezi și englezi a dus la o polemică îndelungată în Israel asupra chestiunii „cine a dat ordinul” pentru lansarea acestei acțiuni penibile. Ministrul apărării Lavon a stat în centrul acuzațiilor. Pentru a lămuri lucrurile s-a creat o comisie secretă de anchetă formată din fostul șef al Statului major al armatei, generalul în rezervă Yaakov Dori și judecătorul Itzhak Olshan, președintele Curții Supreme. Comisia și-a început activitatea în
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
producția de rachete și s-a întemeiat Instituția de dezvoltare a mijloacelor de luptă „Rafael”. În anul 1957 Franța și Israelul au semnat un acord secret asupra construirii unui reactor nuclear pe pământul Israelului, precum ;i asupra cre[rii unui centru de separare a plutoniului, ceea ce dovedea scopurile militare ale reactorului. După viziunea lui Ben Gurion, pe care Peres o împărtășea, era o ncesitate imperioasa că Israelul să se doteze cu o armă atomică. Subiectul era controversat și nu se știe
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
fiind luat ca origine a referențialului. Altfel spus, este orbita unui corp în interacțiune gravitațională cu un singur alt corp, fiecare corp fiind asimilabil unui punct. Orbita kepleriană a fiecărui corp este o orbită conică, unul dintre focare coincizând cu centrul de masă al celuilalt corp luat ca origine a referențialului. O orbită eliptică este descrisă cu ajutorul a două planuri —planul orbitei și planul de referință — și de șase parametri numiți elemente: Doi dintre acești parametri (excentricitatea și semiaxa majoră) definesc
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
într-un plan, alți trei (înclinația, longitudinea nodului ascendent și argumentul pericentrului) definesc orientarea planului în spațiu, iar ultimul definește poziția obiectului. Iată descrierea mai detaliată a acestor parametri: Planul de referință sau planul referențial este un plan care conține centrul de gravitate al corpului principal. Planul de referință și planul orbitei sunt astfel două planuri secante. Intersecția lor este o dreaptă numită linia nodurilor. Orbita taie planul de referință în două puncte, numite noduri. Nodul ascendent este acela prin care
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
inițială formula 28, convergența este garantată, și este întotdeauna foarte rapidă (zece cifre semnificative în patru iterații). Considerăm în continuare cazul unui sistem format din două corpuri. În acest caz, traiectoria fiecăruia dintre corpuri, considerată în sistemul de referință în care centrul de masă al sistemului este fix, poate fi: Într-o primă aproximație, traiectoria unui corp într-un sistem de mai multe corpuri dintre care unul îl influențează mult mai puternic decât celelalte este similară cu cazul unui sistem de două
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
orbite închise și deoarece orbita circulară este un caz particular de orbită eliptică, prin "orbită" se înțelege de cele mai multe ori "orbită eliptică" Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropiat față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrul său de atracție, care este in general centrul de masă al sistemului. Punctul cel mai apropiat este denumit periapsis sau pericentru iar punctul cel mai îndepărtat este apoapsis, apocentru sau apapsis. O linie dreaptă trasă prin periapsis și apoapsis este
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
caz particular de orbită eliptică, prin "orbită" se înțelege de cele mai multe ori "orbită eliptică" Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropiat față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrul său de atracție, care este in general centrul de masă al sistemului. Punctul cel mai apropiat este denumit periapsis sau pericentru iar punctul cel mai îndepărtat este apoapsis, apocentru sau apapsis. O linie dreaptă trasă prin periapsis și apoapsis este linia apsidelor. Pentru anumite obiecte astronomice există denumiri
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
antici și medievali, trupele alane, mai putin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și de soldații lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
pentru a profita de apropierea amurgului în cazul unei înfrângeri ("Getica" 37.196). După relatarea lui Jordanes, câmpia Catalaunică se înălța pe o parte printr-o pantă abruptă până la o culme. Această caracteristică geografică domina câmpul de luptă, devenind astfel centrul bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]