24,310 matches
-
de cruci și fața de Legiune, care în primul rând pe ei îi vor salva de comunism. Ion Banea, cu care m-am consfătuit cel dintâiu - ca șef de regiune - mi-a pus cu cea mai mare bucurie la dispoziție „Glasul Strămoșesc”. Mai întâiu a scris el o serie de vreo 6 articole pe pagina I despre datoria ce revine Bisericii prin slujitorii ei mari și mici de a se alătura Legiunii. A cerut apoi printr-un ordin tuturor șefilor de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Să fie dat în judecata Mitropolitului!” în coridorul Prefecturii mă aștepta Hondrea, care coborâse de la galerie de unde a asistat la scenă. Eu plângeam de revoltă. Lăcrima și el de indignare: „Atâta inconștiență e dincolo de orice înțelegere.” A doua zi în Glasul Strămoșesc, Banea a dat loc mâhnirii lui pentru cele întâmplate și mi a publicat întreaga cuvântare pe care n-am putut-o ține la congres. (In colecția veche de Glasul Strămoșesc poți găsi confirmarea celor de mai sus). Acea lovitură
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Atâta inconștiență e dincolo de orice înțelegere.” A doua zi în Glasul Strămoșesc, Banea a dat loc mâhnirii lui pentru cele întâmplate și mi a publicat întreaga cuvântare pe care n-am putut-o ține la congres. (In colecția veche de Glasul Strămoșesc poți găsi confirmarea celor de mai sus). Acea lovitură de șoc a avut totuși un rezultat: preoții tineri au început să miște. Ne regăsisem în sfârșit și am început a întreține legătura continuă. în anul următor, la congresul preoțesc
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
reînființarea ziarelor: Buna Vestire și Cuvântul, iar în țară prin multe alte ziare și reviste în diversele județe ale țării, se amplifică și se diversifică renașterea presei legionare, sub orchestrarea atentă a lui Nicolae Petrașcu de la București. în Sibiu reapare Glasul Strămoșesc al lui Ion Banea sub direcția lui Nicolae Petrașcu. Dăm mai jos, frontonul „foii scrisă în duhul Ardealului legionar” cum a apărut în perioada biruinței, (Anexa 5.1.) precum și articolul din 6 decembrie 1940 cu titlul „Destin evanghelic”. „Ultimul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
emoționate și ne înfioră taina lucrurilor de dincolo de lume. încercăm să o despicăm și să o înțelegem cu ajutorul lui Dumnezeu. Și aceasta este singura mângâiere după plecarea lui: Veșnicia destinului evanghelic al Căpitanului. București, 6 decembrie 1940 Nicolae Petrașcu” La Glasul Strămoșesc din Sibiu reușește să strângă o mulțime de colaboratori valoroși dintre preoții vrednici ai Ardealului. Printre ei unul foarte frecvent întâlnit în paginile publicației este Preotul Ion Sabău, un legionar format și ca educație și ca trăire. Pentru a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
noaptea, soarele o destramă. Este noaptea în care lumina veghează stăpânitoare asupra întunericului. Fără somn soarele își salvează puterea luminii în ziua cea nouă. Animalele codrilor și ale câmpiilor se întâlnesc pașnice, fără urmă de discordie, iar moartele pietre capătă glas și culori. Izvoarele munților și ale pădurilor dăruiesc celor ce beau din ele în noaptea aceasta, sănătate și putere și succes în faptele lor - așa spun legendele locurilor unde sărbătorim astăzi a cincisprezecea aniversare. în această noapte străvezie, germanii cred
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era o derută generală, pe măsură ce-și constatau abandonul de către apuseni, în mâna sovieticilor. Singura formație care se păstra pe aceeași linie de luptă era Mișcarea Legionară. Ea fusese invitată să participe la actul de la 23 August, dar prin glasul lui Radu Mironovici refuzase, ca nefiind pe linia de luptă a Căpitanului contra comunismului. Legionarii se pregăteau de o luptă pe viață și pe moarte în munții țării. în luna octombrie 1944, Nicolae Petrașcu, împreună cu Andreas Schmidt, șeful grupului etnic
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
hotărât în profunzime la acest gest. Poetul Radu Gyr ilustrează, în mod genial, acest lucru în „Balada pentru miezul nopții”: Trei inși beau noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți? Iubito, azi pe cine minți? Și cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Zguduie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era că nu cunoșteam trucul. Mă rog, să zicem că nu mă deranja faptul că nu știam cum și de ce ajunsesem acolo, dar nici măcar nu aveam idee dacă liftul se mișca sau stătea pe loc. Am încercat să-mi dreg glasul ca să-i ascult ecoul. A răsunat foarte ciudat. Îmi era imposibil să definesc ceea ce am auzit. Un sunet surd, asemănător cu cel scos de un bulgăre de pământ moale azvârlit într-un zid neted din beton. Nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
compliment? — Nu știu, zise ea cu mâinile în buzunare. Dar nu cred că e vorba doar de faptul că apreciezi ceva. Când faci asta, nu simți că se conturează un nu-știu-ce în interiorul tău și tocmai de aceea vrei să dai glas sentimentelor? — Nu. Pur și simplu am simțit nevoia să-ți fac un compliment. Cred că nu prea știu să-ți interpretez cuvintele, zise ea zâmbind ușor. — Nu-i nimic. O să te obișnuiești. Locuia în cartierul muncitoresc, un cartier de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi dea târcoale intuiția mea de specialist, cu toate că n-aș fi avut motive. Mi-am rotit privirile prin cameră. Liniștea care mă învăluia mi se părea chiar stranie. Poate fuseseră scoase sunetele și de-acolo. Am încercat să-mi dreg glasul, dar a răsunat normal. Am luat briceagul și am bătut cu el în măsuță. Suna normal. După experiența pe care o avusesem cu desonorizarea, eram în gardă tot timpul. Am deschis fereastra de la balcon. M-am liniștit când am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-o făcuseră. O privi puțin, fără să facă vreun comentariu. — Ce fel de craniu? întrebă el. — Habar n-am. Aș vrea și eu să știu despre ce e vorba. Chiar nu știi? întrebă tinerelul fără pic de inflexiune în glas. Este foarte important. Ar fi bine să-ți amintești. Mărturia n-o mai poți schimba apoi. Să știi că Simbolatorii nu se aventurează până nu sunt siguri. Dacă au venit să caute craniul, înseamnă că știau că există un craniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai făcea râul să crească. Am vrut să-mi apropii mâinile de față, dar n-am reușit să le ridic. Erau îngrozitor de grele. Am vrut să-i spun și Colonelului ce mi se întâmpla, dar am constatat că nu aveam glas. N-am fost capabil să articulez măcar un singur cuvânt. Nu puteam scoate aer din plămâni. Nu funcționa nimic. Eram complet inert. Cum de am pățit eu așa ceva? Nu-mi aminteam nimic, iar dacă încercam să fac un efort cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scapi de lumea eternă. — Care anume? — Să mori în clipa asta, spuse Profesorul sec. Să mori înainte de a se conecta circuitul A. N-ar mai rămâne chiar nimic din tine. S-a lăsat o tăcere adâncă. Profesorul și-a dres glasul, nepoata lui a oftat din rărunchi, eu am scos sticla cu whisky și am băut o gură. Nimeni nu mai zicea nimic. — Ce fel de lume e aceea? ... Lumea eternă... — Ți-am mai spus. E simplă, pașnică, ți-o creezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frizerie înainte să mi se termine lumea. Nu știu ce altceva mai bun aș fi putut face în douăzeci și patru de ore. Să fac baie, să mă îmbrac frumos... și cam atât. — Ai grijă! exclamă ea. Trecem imediat pe lângă cuibul Întunegrilor. Le aud glasurile și le simt mirosul oribil. Ține-te aproape de mine! Mi-am ciulit urechile, am încercat să miros în jur, dar n-am auzit și n-am simțit nimic. Mi s-a părut că aud niște sunete vagi, dar nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la ICPUMP, să-mi fantazeze perspectiva “14 decembrie” din Piața Unirii , să-mi vorbească despre solidarizarea miliției cu demonstranții , despre raidurile tacite ale securității în zonă , despre mitraliere și tancuri simuline, etc , mai insistent în ziua de 8 . Vorbeau cu glas tare ca la birt . În bibliotecă, simulau spicuiri de noțiuni la raft o echipă de securiști și informatori , despre a căror misiune ascunsă am fost avertizat de prietenul Constantin Hușanu , secretar al Consiliului oamenilor muncii . CE AUZEAM EU, AUZEAU ȘI
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
lucrat în redacția revistei „Steaua” (Cluj). A debutat în 1931 cu versuri, concomitent într-o revistă locală, „Țara Fagilor” (Soloneț), și într-una bucureșteană, „Crisantema”. A continuat să colaboreze frecvent cu poezii și cu articole la „Crainicul cetății” (Burdujeni - Suceava), „Glasul studențimii”, „Chemarea”, „Cârma vremii” (de a cărei apariție se îngrijea), „Cuget moldovenesc”, „Arhiva”, „Prutul”, „Cetatea Moldovei” ș.a. În perioada transilvăneană a publicat susținut în „Lupta Sibiului”, „Steaua”, „Făclia”, „Tribuna”, iar după revenirea în Moldova, la „Zori noi”, „Iașul literar”, „Convorbiri
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
Culturale Române se autofinanțează. F.C.R. editează mai multe reviste, care apar la București, Cernăuți și Chișinău: „Curierul românesc”, „Lettre internationale” - versiunea românească - (laureată a Premiului „Stendhal” pentru cea mai bună publicație europeană, 1993), „Creanga de aur”, „Transylvanian Review”, „Destin românesc”, „Glasul Bucovinei”, „Contrafort”, „Revista de istorie socială”, „International Journal of Romanian Studies”. A susținut financiar o serie de publicații ale românilor din afara granițelor: „Limba română”, „Sud-Est”, „Semn”, „Alfa și omega”, „Cugetul”, „Luminătorul”, „Curcubeul timocean”. Organizează congrese și reuniuni culturale și științifice
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287109_a_288438]
-
român-francez „Gh. Asachi” și la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, absolvind în 1986; a devenit doctor (1989) la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. A lucrat ca redactor la „Literatura și arta”, „Sfatul Țării”, „Basarabia”, „Glasul”; este redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra” din Târgu Mureș și redactor-șef la Editura Cartier. Colaborează la „Contrafort”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Steaua”, „Poesis”, „Familia” ș.a. Formulele poetice din primele lui cărți (Lumina proprie, 1986, Abece-Dor, 1989), marcate de
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
președinte al Asociației „Sf. Stelian - copiii străzii”, al Fundației „Elena Doamna”, președinte al Editurii Harisma, membru de onoare al Fundației „Memoria”, președinte executiv al Frăției Ortodoxe Române. Secretar de redacție, în perioada interbelică, al revistei săptămânale „Ortodoxia”, colaborator al revistelor „Glasul Bisericii” și „Studii teologice”, participant la numeroase congrese și conferințe din străinătate, i s-au decernat Premiul Senatului Universității din București (1942), Premiul revistei „Flacăra” (1990), titlul de doctor honoris causa al Universității Ecologice din București (1992), Diploma de Onoare
GALERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287137_a_288466]
-
teza Evoluția artistică a prozei ardelene, președinte al filialei din Reșița a Societății de Științe Filologice (din 1968). A colaborat, sporadic, la „Orizont”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Semenicul”. În 1980, a debutat cu schița Țaizăru în „Orizont”, și editorial, cu Glasul pământului. Proza scurtă din prima carte, dar și cea din Acvariu pe nisip (1983) ilustrează vocația pentru dialog a autorului și capacitatea de a sugera, cu mijloace stricte, destine. Romanul Baraj (1985) este mai puțin istoria unui șantier în care
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
de oi, dar care profită substanțial de viziunea modernă asupra textului ca intersecție de texte. Stilistica motivului în proza literară (1981) este un studiu metodic și documentat, care urmărește configurația și circulația unui motiv în toată variabilitatea lui semantică. SCRIERI: Glasul pământului, Timișoara, 1980; Stilistica motivului în proza literară, Timișoara, 1981; Acvariu pe nisip, Timișoara, 1983; Baraj, Cluj-Napoca, 1985; Zodia berbecului, Cluj-Napoca, 1987; Însemnări despre carașoveni. Interferențe lingvistice și culturale specifice Europei Centrale, pref. Smaranda Vultur, Reșița, 1999; Reșița filologică, Reșița
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
pref. Smaranda Vultur, Reșița, 1999; Reșița filologică, Reșița, 1999; Academicianul Simeon Mangiuca (1831-1890), Reșița, 2002; Memorial istoric și etnolingvistic: grai, obiceiuri și folclor din Boiu, Reșița, 2003. Culegeri: Trandafir cu creanga-n apă, Reșița, 1976. Repere bibliografice: G. I. Tohăneanu, „Glasul pământului”, O, 1982, 15; Ion Lungu, O interesantă analiză și pledoarie stilistică, TR, 1982, 42; Silviu Guga, „Stilistica motivului în proza literară”, T, 1984, 4; Ioana Rauschan, „Acvariu pe nisip”, O, 1984, 6; Titu Popescu, Jurnal de lectură, T, 1986
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
sală a palatului, Un voinic flăcău trecea, Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja, Et semper), Emil Giurgiuca (Bisericuță-ndurerată, Crâmpeie, Înnoptare, Crâmpeie câmpenești, Glas, Dorință, Despărțire, După fân, Autumnală, Tinerețe, Mielul), Radu Gyr (Cununi uscate?, Leagăn mic, Grota din munte), Ion Pillat (Cocorii, Helada). Mai semnează versuri I. Vania (de la numărul 1-2/1925 semnând Gherghinescu-Vania), G. Retezeanu, Iustin Ilieșiu, T. Ulmu, Const. Goran, Fl
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
rezervație de habitudini și gesturi multiseculare. Formele cultice creștine nu au consistență; îndărătul convențiilor de suprafață se desfășoară liber, nestingherit, fondul primordial, de unde viața dublă. Trimis la paroh pentru a anunța moartea lui Urcan, un nepot al acestuia își drege glasul, privește la „cânele de popă”, apoi vorbește laconic; în final, emisarul își reprimă „o sudalmă cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă de sentimentul infinitului. Timpul nu dă de gândit. Toată viața lor, taciturnii din
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]