24,388 matches
-
hârtie și cartoane ("Comuna din Paris"), una de celuloză și hârtie ("Reconstrucția"), o fabrică de mobilă, una de semifabricate lemnoase (Combinatul de Prelucrare a Lemnului), una de cărămidă și țiglă ("Zonoceram"), una de tricotaje ("8 Martie") un abator de păsări (Izvoare), 2 fabrici de pâine, o fabrică de industrializare a laptelui (Montana), o fabrică de bere ("Steagul Roșu" --> Zimca), un complex de sere (Izvoare), o întreprindere de industrializare a viei și vinului, un IAS, o herghelie de cabaline (Dumbrava) și o
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
a Lemnului), una de cărămidă și țiglă ("Zonoceram"), una de tricotaje ("8 Martie") un abator de păsări (Izvoare), 2 fabrici de pâine, o fabrică de industrializare a laptelui (Montana), o fabrică de bere ("Steagul Roșu" --> Zimca), un complex de sere (Izvoare), o întreprindere de industrializare a viei și vinului, un IAS, o herghelie de cabaline (Dumbrava) și o întreprindere de exploatare forestieră și transport. În perioada contemporană, căderea regimului comunist s-a asociat cu falimentul masiv al activității industriale, scăderea dramatică
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
maximă dezvoltare a fost între sec. I î.e.n. și I e.n. Monument istoric accesibil doar arheologic. Situat în centrul orașului, în Piața Libertății, acest ansamblu arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica "Sf. Ioan" și Turnul Clopotnița își are începuturile, potrivit izvoarelor istorice, în perioada 1468-1475, fiind ctitorit de Ștefan cel Mare. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivnițele casei domnești (unde se află acum o expoziție muzeală) și porțiuni din zidul de incintă. Biserica zidită în
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
60 cm, a căror origine nu a întrunit consensul, considerându-se că ne aflăm fie în fața unui fenomen carstic, fie periglaciar, sau cu caracter de marmite eoliene formate prin acțiunea îndelungată a vânturilor. Pe Cozla au fost descoperite în 1882 izvoare de ape minerale cloruro-sodice și sulfuroase, caracterizate de analizele făcute la vremea respectivă de Petru Poni, și care se foloseau în tratarea afecțiunilor digestive și circulatorii. În timp exploatarea nerațională a dus la colmatarea lor. La poalele colinei se află
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
numele de "Mayrīt", al cărui înțeles nu este clar, dar pare a fi un hibrid între două toponime foarte asemănătoare : unul mozarab, "matrice" (fântână), și celălalt arab, "majra", care înseamnă albia unui râu. Amândouă par să facă referire la abundența izvoarelor și apelor subterane din acel loc. Din această perioadă se păstrează unele ruine, cunoscute mulțumită muncii arheologilor de după 1975 : zidul arab de la Cuesta de la Vega, turnul de la Plaza del Oriente și vestigiile unui apeduct de la Plaza de los Carros. În
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
Albă. Totodată, prin aceasta, voievodul căuta să-și consolideze pozițiile în această parte a țării prin dregători instalați de el, care să se ocupe mai eficient de apărarea și administrarea acestor ținuturi. Până a ajunge la nominalizarea și pe cât permit izvoarele istorice să dezvăluim activitatea acestor dregători de la Orhei (ceea ce vom face într-o secvență viitoare), trebuie să arătăm, că Ștefan cel Mare a acordat o mare atenție acestui târg și acestei cetăți ca centru de apărare și de exercitare a
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
se află intre Tisa și Dunăre (...) pana la hotarul rutenilor și polonezilor”), al lui Menumorut (între Someș și Mureș cu capitala la Biharea), al lui Glad (intre Mureș și Dunăre) și cel al lui Gelou (Gelu) (între Poara Mureșului până la izvoarele Someșului). Oltenia, spre deosebire de Muntenia, nu a făcut parte din Cumania, influența acestora fiind minimă în această regiune. Banatul de Severin a fost înființat în anii 1230 ca teritoriu al Ungariei, primul ban, Luca, fiind pentru prima dată menționat în 1233
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative din preajma pisaniilor. În interior se păstrează o pictură parietală de bună calitate, din secolul 19. Inscripția de pe intrarea în naos și de pe grinzile din altar constituie valoroase izvoare documentare. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Frumoasa așezare situată între dealuri și păduri seculare, satul Groși e situat la 12 km nord-est de Făget și aparține din punct de vedere administrativ de comuna
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
oferind multiple posibilități de dezvoltare. Francezii preferau stilul neobaroc, englezii se orientau spre neogotic, iar germanii valorificau stilurile neo-bizantin și neo-romanic. Istoricismul era o altă metodă de abordare a arhitecturii, pentru care trecutul constituia o sursă de inspirație și un izvor de stiluri ce puteau fi reproduse fidel sau cu modificări. Neogoticul apărut în Anglia, a alimentat interesul față de ideile romanice din Evul Mediu. Neogoticul a dobândit o semnificație religioasă și națională. Clădirea Parlamentului a împrumutat un stil dintr-o altă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
asigurau o recoltă bogată de icre negre. Cazacii construiau stăvilare (uciug) pentru prinderea peștelui, făcute la început din bușteni și nuiele, iar mai târziu din vergele de fier. Aceste stăvilare prindeau peștele de mari dimensiuni, care încerca să urce spre izvoarele Uralului, lăsând să treacă doar puietul. Plasarea de de uciuguri pe cursul râului a fost una dintre privilegiile cele mai importante și mai vechi ale cazacilor de pe Ural, confirmate printr-o serie de ucazuri. Zonele dintre stăvilare era păzite de
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
de obicei prin pietriș și uneori prin nisip, similar cu apa de suprafață, sub formă de râuri. Apa este reținută în formă de lacuri subterane în zonele cu pământ neporos, de obicei stâncă sau argilă. Poate ieși la suprafață ca izvor, uneori ca izbuc. Izbuc se numește locul de ieșire la suprafață, de obicei virulentă, a unui curs de apă subteran. Ieșirea apei se poate face fie permanent, fie cu intermitențe, la intervale de timp foarte precise. Aunci când o apă
Apă curgătoare () [Corola-website/Science/317274_a_318603]
-
se adăpostise, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că a scăpat cu viață atunci. Nu au fost găsite surse care să acrediteze ipoteza că actuala biserică de lemn a fost construită de Ștefan cel Mare. În afară de tradiție, nu există nici un izvor care să documenteze existența aici a unui lăcaș monahal decât unele toponime din zonă: „Poiana Călugărului”, „Moara Călugărilor” sau numele localității - „Mănăstioara”. Ioan Zugrav crede că monahii au părăsit schitul imediat după 1775, fugind în Moldova neocupată, el afirmând că
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
Avranches și poartă urmele unui asemenea "stigmat". Evenimente providențiale l-au ghidat pe episcopul Aubert în îndeplinirea sarcinii sale: un cerc de rouă, într-o dimineață de septembrie, i-a indicat forma oratoriului, un taur i-a arătat amplasamentul. Un izvor de apă potabilă a fost descoperit, un puț săpat. În vârful ridicăturii de granit se afla o piatră, de dimensiuni mari, care, se spune, ar fi fost înfipă de însuși Satan. Pentru continuarea lucrărilor, a trebuit să fie smulsă acestă
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
primul popor care a trecut la credința creștină, în anul 301, cu 12 ani înainte de Edictul de la Milan (313), prin care creștinismul nu mai este o religie prigonită în Imperiul Roman. Originile armenilor în țările române, după consemnările din multiple izvoare istorice, sunt foarte vechi. Prezența armenilor în Transilvania este mai veche decât cea din Moldova. Cronicarii maghiari menționează existența unei colonii de armeni în Ardeal în timpul marelui principe Géza (972-997) și al regelui Ștefan cel Sfânt (997-1038), care s-au
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
(în greacă: Φιλόθεος Ζερβάκος, n. mai 1884, Pakia - d. 8 mai 1980, Thapsana) a fost un preot ortodox, călugăr și stareț al mănăstirii Izvorul Tămăduirii din Longovarda, pe insula Paros din Grecia. s-a născut la începutul lunii mai 1884 în satul Pakia din fosta eparhie Epidavros Limira din Laconia. Numele său de mirean a fost Constantin (Κωνσταντίνος). La 29 decembrie 1907 a fost
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]
-
din Atena, cu grad de subofițer. În această perioadă, a frecventat biserica parohiei Sf. Elisei, din apropierea cazărmii, unde i-a cunoscut pe Alexandros Papadiamantis și Alexandros Moraitidis. La îndemnul părintelui său duhovnicesc, Sfântul Nectarie din Eghina, se călugărește la mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Longovarda. Filotei Zervakos a fost hirotonit preot la 22 aprilie 1912, iar un an mai târziu, la 12 octombrie 1913, a fost hirotesit arhimandrit. În 1924, a plecat într-un pelerinaj în Egipt și în Țara Sfântă. În
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]
-
este un afluent de dreapta al Dunării situat în Austria Inferioară. Izvorul lui se află în apropiere de Mariazell la granița dintre landurile Austria Inferioară și Steiermak la poalele lui Groß Zellerhut. Râul este denumit Weiße Ois, după ca. 5 km este numit Ois și de la Lunz am See, , până la Ybbs an
Ybbs () [Corola-website/Science/317650_a_318979]
-
Austria Inferioară și Steiermak la poalele lui Groß Zellerhut. Râul este denumit Weiße Ois, după ca. 5 km este numit Ois și de la Lunz am See, , până la Ybbs an der Donau unde el se varsară în Dunăre. Kleine Ybbs are izvorul la sud de Ybbsitz, unde confluează cu Schwarze Ois și se varsă cu puțin înainte de Waidhofen an der Ybbs în Ybbs. Râul Ybbs are un curs cu multe curbe, având lungimea de ca. 130 km. Râul curge de la sud spre
Ybbs () [Corola-website/Science/317650_a_318979]
-
și funcția de șef al Sectorului de istorie medie din cadrul Institutului de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” din Iași (1952-1973). Paralel cu munca la catedră, Constantin Cihodaru s-a dovedit a fi un cercetător deosebit de prolific. A fost editor al izvoarelor medievale moldovenești și a colaborat la redactarea unor lucrări precum "Tratatul de istorie a României", vol II, la "Istoria medie a Romaniei", vol I, la alcătuirea celor două volume privind "Istoria Universității din Iași" (1960) sau a volumului I din
Constantin Cihodaru () [Corola-website/Science/317703_a_319032]
-
de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul altarului principal al bisericii Sfânta Sofia din Padova, operă care nu a dăinuit timpului. În anul 1448 izvoarele menționează activitatea artistului într-un atelier independent, alături de foști colaboratori padovani ai lui Fra Filippo Lippi. Acest atelier pictează frescele capelei Ovetari din biserica Eremitani din Padova, care ilustrează viețile sfinților Iacob și Cristofor. După moartea colaboratorului său Niccolò Pizzolo
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
descris în tratatul “ Un sistem românesc de educație fizică și sport”, experimentat pentru prima dată cu succes în România, pe când autorul era titularul catedrei de sport de la Politehnica “Traian Vuia” din Timișoara. Pe același plan tematic se înscriu și cărțile “Izvor de energie” și “Arta de a trăi 100 de ani”, ultima în colaborare cu Virgil Ludu. Pentru activitatea de cercetare și publicistică, în 1989, Universitatea din Craiova i-a acordat titlul de “Doctor Honoris Causa”. "n perioada 1993-2000 a fost
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
românească. Puținele imagini păstrate se datorează cercetătoarei Ioana Cristache-Panait. Un Hrisov emis de Alexandru Voievod, domn a toată Țara Valahiei, din 29 octombrie 1626, amintește de un zapis din zilele lui Gavril Voievod, în care apare martor pentru moșiile din Izvor și Amărăști un călugăr din Mitrofani. Acest lucru demonstrează faptul că schitul din Mitrofani a fost construit pe o curea de moșie a Păușeștilor, cu mult înainte de anul 1616. O tradiție locală spune că aici s-ar fi cununat Mihai
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]
-
la scrieri antice grecești și romane care îl evocau pe misteriosul personaj dac Zalmoxe, dar și la texte despre alte subiecte ale Orientului antic (egiptene, babiloniene, indiene). Textul albumului a fost redactat de poetul Adrian Hoajă sub pseudonimul Alexandru Basarab. Izvoarele privitoare la biografia personajului central sunt puține la număr și incerte. Confruntând lecturile aflate la îndemână, autorii albumului au semnalat contradicțiile în mod retoric (spre exemplu, în cântecul „Epilog”: „"Ce-a fost de zis, am zis. Cine poate azi mai
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
Napo Superior cu Napo Inferior. De aici cursul lui are direcția nord-est, primește apele afluentului de stânga Coca (El Coca). Își schimbă direcția spre est și formează granița naturală dintre Ecuador și Peru, unde primește apele lui Aguarico, care are izvorul la poalele vulcanului Cayambe. Napo travesează spre sud statul Peru primind la Cucuray apele lui Curaray. Pe teritoriul provinciei Maynas din Peru se varsă în Amazon. Fluviul a fost dscoperit în anul 1541 de o expediție aflată sub conducerea lui
Fluviul Napo () [Corola-website/Science/317858_a_319187]
-
Ignaz Lindl. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Emigranții au sosit aici la 19 martie 1822 cu căruțe cu coviltir, mergând de-a lungul râului Sărata. S-au oprit în jurul unei fântâni alimentate de la un izvor subteran, pe malul drept al râului. Ei au denumit tabăra Sărata, după numele râului care curgea pe acolo. În jurul fântânii, grupul de coloniști a început să-și construiască corturi, căsuțe și hambare. Deoarece apa este considerată a fi o sursă
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]