27,087 matches
-
domnește împrejur, în capetele și sufletele oamenilor -, sunt din ce în ce mai tentat să cred că așa a fost de când lumea și că, prin urmare, orice efort de a ieși dintr însa este zadarnic. Concluzia aceasta îmi dă o seninătate meschină și o liniște de sine relativă, ucigându-mi în schimb întreaga bucurie de a gândi. Lucrul acesta ar mai putea fi explicat poate și într-un alt fel: sunt o fire în mod necesar împăcată atât cu mine însumi, cât și cu lumea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
stă destul de prost în momentul de față, lipsindu-i necesi tatea acelor lucruri bune a căror noțiune o are. Acolo, la Câmpu lung, lucrurile se normalizaseră oarecum: Mihai găsea la Dumneavoastră știu și eu ce, acea credință, poate, sau acea liniște care îi lipsea, iar apoi, din plinul pe care îl avea, îmi transmitea și mie câte ceva. (Aceasta ar fi încă o explicație a incognito ului meu: Dumneavoastră erați o instanță cu totul superioară și, în toate pro blemele, nu îndrăznesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fără dată, ca multe altele. De ce dimineața mă scol cu capul greu și cu corpul trudit, dar odată cu lumina soarelui îmi revine din nou voia bună și ziua întreagă muncesc și petrec cu tragere de inimă? Dar, odată cu căderea serii, liniștea din nou mă părăsește și mii de șoapte mă îmbie la lucruri neștiute, la gânduri stranii, la fapte urâte... Notițe ale lui Pierre Caietul acesta va rămâne oare pe veci neterminat?! Să nu-ți închipui că plâng din pricina unei triste
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
punem cât de cât puțină ordine în afacerile atât de neglijate ale Spaniei? De aceea, ne grăbim să Vă informăm în scris cu privire la tot ceea ce am decis mutual și, credeți-ne, Seniore, că nu vom avea nici răgaz și nici liniște atâta timp cât nu Veți ratifica dorințele noastre prin înțeleptul Vostru consimțământ. Despre afacerile spaniole ce să Vă spunem? Acestea sunt precare! Așa că ne vor trebui multă răbdare, un curaj enorm și întreaga înțelepciune a Minervei pentru a le face să meargă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la o scrisoare mai lungă și mai amănunțită referitor la șederea voastră la munte. Eu am sosit aici în chip de spectru, dar încet încet încep să mă refac. Sper să revin în București în aceeași dispoziție ca și voi. Liniștea de aici mă dispune deocamdată la somn și la oarecare meditație... P.S. Dacă „majestuoasa austeritate“ a lui Pierre îl împiedică de a-și aminti de amănunte mai puțin austere, mă bizui pe bunăvoința lui Vally de a-mi transmite tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea se acumulează, spo rește, crește, până când - se revarsă, provocând catastrofa și totodată liniștea... Viața a căpătat din nou un sens: acela de a te repune pe picioare, de a-ți reclădi iluzoriul echilibru și de a înlătura consecințele funeste ale catastrofei. Cu aviditate cauți în jurul tău resurse noi care să te ajute și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ideea înșiruirii lor într-o spirală ascendentă; o ascensiune care se identifică cu sensul însuși al existenței: acela de neîntreruptă perfecționare a spiritelor până la totala identificare cu perfecțiunea din care au luat naștere. 12 decembrie 1954 Sentimentul găsirii drumului meu. Liniște bună, nu indife rentă... Totul curge lin și, în curgere, se organizează, se armonizează... Fac puțin, atât cât trebuie, și ceea ce e făcut e bine făcut, din punctul meu de vedere. Spălatul vaselor - obolul meu materiei. Puțin. Suficient. Iată-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o zi plicticoasă, lungă la nesfârșit în plictiseala ei zadarnică... Dictatorul le pune capac la toate: o comedie care nu mai e comedie, tristă, sfâșietoare în cruda ei realitate, realitatea noastră cea de toate zilele... Pași prin ploaie cu Florino... Liniște. Drumul drept înainte. Elogii lui Giglio... Solitude... Solitude desirée... Solitude consentie... Je me donne à toi! 1 16 decembrie 1954 Vreau să-mi dovedesc că omul poate fi Om. Că sunt Om! E numai o încăpățânare? Nu, în momentul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că începe din nou o perioadă bună. Să vină! 11 martie 1955 Regizorul este, într-un fel, un om de stat. Astă-noapte am con siliu de coroană cu mine însumi! 17 martie 1955 Pentru a-mi păstra în perioada actuală liniștea și echilibrul sufletesc, trebuie să renunț ex officio la orice în afară de facultate și preocupările adiacente acesteia, cu alte cuvinte să renunț la toate celelalte ca scop în sine, ca program premeditat și urmărit, și să nu le accept decât sub
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare. Umblam pe străzi îndepărtate și necunoscute, zvârlite pe la margini de București... (Comisioane de la tovarășii de pușcărie, de la Petrică R. de pildă.) E atâta liniște în conștiința pe care am căpătat-o și pe care vreau cu tot dinadinsul să o păstrez, conștiința de a avea nevoie de așa puțin în viață pentru a fi fericit... O, acuma am devenit pretențios, nu mai vreau bucurii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu mă deosebesc prea mult de restul oamenilor, o fac fără prea mult suflet, dar cu resemnare și blândețe. Restul timpului - ajut prin casă sau lucrez la fișierul meu filozofic. Lucrul acesta din urmă, mai cu seamă, îmi dă o liniște minunată ce se potrivește atât de bine pe fundalul colorat al toam nei bucureștene, frumoasă ca toate toamnele, ba parcă mai frumoasă încă. E anotimpul ce-mi aduce aminte mai mult decât de oricine de Gigi Tomaziu, pe care o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Când mă gândesc la trecut, am impresia că aș fi un om foarte, foarte bătrân, ale cărui rude, prieteni, toți, toți, au murit unul după celălalt, iar el a rămas uitat și singur, ocolit de moarte. În casă e o liniște de mormânt, doar afară picură de pe streșini prima zăpadă ce se topește... O, dacă ar fi numai împrejurul meu această singurătate, n-ar fi nimic, aș putea să fug de dânsa! Dar e în mine, înăuntru, și trebuie s-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sionale și despre noua mea legătură, ce urma să pună cât de cât puțină ordine în viața mea agitată... Mihai mă ascultă cu atenție și apoi îmi povesti la rândul său despre importanța pe care o avea pentru dânsul, pentru liniștea și seninătatea lui sufletească, faptul de a fi scris și de a scrie în continuare aceste lucrări de largă respirație, senzația de împlinire totală pe care i-o dădeau, înțelepțindu-l și liniștindu-i la rândul său zbuciumul sufletesc... Am stat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nimic, n-am citit nimic, n-am compus nimic... Fierb în sucul propriei mele inutilități. Sper însă că în curând starea aceasta de lucruri va aparține trecutului. În așteptarea scrisorii tale, rămân ca de obicei al vostru afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acest fel n-o poate născoci decât cineva care nu realizează defel că violența provoacă suferință și îi mutilează pe oameni. A împovăra un pantof cu o asemenea poveste nu înseamnă rafinarea esteticului, ci subminarea lui prin brutalitate. Dimensiunea și liniștea încremenită a acestor afișe publicitare reprezintă un program cotidian oferit ochiului. Afișele își defăimează produsul în intenția de a-l supraevalua. Liniștea încremenită și dimensiunea lor ți se încuibează în creier. Așteptând autobuzul, împingând un cărucior de copil, ducând o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
împovăra un pantof cu o asemenea poveste nu înseamnă rafinarea esteticului, ci subminarea lui prin brutalitate. Dimensiunea și liniștea încremenită a acestor afișe publicitare reprezintă un program cotidian oferit ochiului. Afișele își defăimează produsul în intenția de a-l supraevalua. Liniștea încremenită și dimensiunea lor ți se încuibează în creier. Așteptând autobuzul, împingând un cărucior de copil, ducând o sacoșă cu cumpărături - zi de zi se coboară tot mai mult pragul atât de însemnat dincolo de care ceva ajunge să provoace altcuiva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-afară se înghesuiau unul într-altul, pentru ca în cele din urmă să se devoreze reciproc, sicriele acestea din atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și așteptau, nefiind
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dormi pe crăci. Când se lumina de ziuă, coborau pe scară în curte. Fiica mortului a declarat că în urma procesului de învățare, care dura săptămâni în șir, găinile erau foarte deprinse cu el. Așa că nu s-au lăsat tulburate din liniștea lor când s-a spânzurat de o cracă. Nici o bătaie din aripi, nici un cotcodăcit. În acea noapte, din curte nu s-a auzit nimic. Fiica a spus că, spre ora trei dimineața, a vrut să vadă cum se simte tatăl
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atrase de lumină, după câteva clipe de așteptare, iată că securistul nostru sosea zburând în cameră sub formă de muscă bâzâitoare. Așezându-se de fiecare dată mai întâi pe locul cel mai luminat, adică pe masă. Râdeam zgomotos tulburându-i liniștea și comentam apoi zborul muștei când începea să se-nvârtă prin cameră. Uneori, jocul mai decurgea și invers - botezam musca cu numele unuia dintre noi și jucam de-atâtea ori jocul până ce toți ne înființaserăm în cameră în chip de muște
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la locul lui. Nu se număra printre cei patru aleși ai grupei. Pe moment am fost chiar mândră de minciuna mea. Dar împrejurările care trebuiau să ducă și chiar duseseră la ea m-au făcut să nu-mi mai aflu liniștea toată ziua. În fiecare dimineață mergeam la grădiniță cu o silă tot mai mare. Mă simțeam paralizată de ochii aceia de copii ce mă supravegheau necontenit. Mi-era, desigur, limpede că nu puteai avea nici o pretenție ca acești copii de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
milițieni în uniformă, ieșeau pe coridor, privind pe fereastră de parcă erau hipnotizați, și își vedeau viitorul. De parcă această Dunăre indiferentă era o prorocire fluidă, valabilă pentru fiecare în parte, cu privire la reușita propriei fugi. Nu se mai clintea nimeni, era o liniște ca în biserică. Iar afară, fluviul, cel mai adesea larg, curgea legănându-și apele, când și când putându-se zări și acele porțiuni înguste unde o traversare înot n-ar fi fost o problemă. Iar dincolo se găsea Iugoslavia, țara
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui să distingem între două frici cu totul deosebite: frica scurtă, neașteptată, care se evaporă fără urmă când i-a dispărut cauza. și frica lungă, cea pe care-o cunoști de-a fir a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
perete, m-am suit pe el și mi-am plimbat degetele peste Cheie. Voiam să verific dacă sub lacul ei era cu adevărat numai din lemn. Îmi simțeam zvâcnind tâmplele, pulsul și inima până în vârful degetelor de la picioare. În cameră liniștea zvâcnea și ea, iar Cheia era la pipăit precum pielea unor cățeluși cărora inima le bate în burtă când îi iei în mână și-i ridici din cuibul lor. Verificarea întreprinsă mi-a confirmat temerile: Cheia trăia. Când m-am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-și coamele aburinde sub linia orizontului, într-un amalgam nedefinit. Ard în lumina zilei de parcă uit că n-am Decât un drum în viață, un singur drum și-o poartă Prin care voi pătrunde ca luna-ncet prin geam Ori liniștea din sălcii plutind în Marea Moartă. " (A.E. Baconsky) Pământul clocotea asemenea unui cazan de locomotivă, alimentat sistematic de un fochist nevăzut și necunoscut de origine celestă. Valurile de căldură erau atât de reale, vizibile și concrete încât te îndemnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
purtat de alizeu Te-ai urcat la Dumnezeu. De lacrimi e sec izvorul Zi de zi îți ducem dorul Am vrut să te-nveselesc În limbajul pământesc. Dar fără tine-i foarte greu Fratele meu, fratele meu... În cameră e liniște. Crivățul înnebunit de furie caută cu disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]