23,734 matches
-
scrisese articolul). Această replică explica succint că "Legiunea condamnă manevrele abile și viclene ale "Neamului românesc" și continua afirmînd că Legiunea nu este nici "vicleană" și nici nu încearcă "să fie abilă...". Ea se încheia pe un ton amenințător: "A sosit mai curînd ziua recunoașterii și a asumării răspunderii decît zilele abilității și ale șireteniei..."27. Totul este suficient de limpede. Aceeași echipă a morții a pus la cale și asasinarea lui Virgil Madgearu, un vechi dușman democrat al Legiunii din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plece din țară și să se ducă în Italia la școala lui de la Veneția. Pe moment, Iorga nu s-a gîndit cu seriozitate la această propunere. "Țara mea ar putea să aibă încă nevoie de mine!", spunea el. Cînd va sosi momentul acesta, vreau să fiu aproape ca să-mi slujesc țara!" Ne putem da seama de cît de dezinteresat își iubea el patria, pentru care era gata să facă orice sacrificiu. S-a spus că nu poți decît să fii crucificat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestea. Era un bătrîn firav și pe moarte cel care stătea în fața mea..., o stafie. Era el oare o stafie a istoriei europene? Îmi amintea de spusele lui Shakespeare: Timpul este un zapciu nemilos... nu uită". Fusesem avertizat înainte de a sosi că Boeru se senilizase, dar nu aveam impresia că stau de vorbă cu un om senil. Boeru părea destul de vioi. Cînd am discutat despre crimă (în ciuda fostelor sale afirmații față de Sima și față de alți români care îl incriminau), "nu s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga l-a trimis pe unul din cei mai buni studenți ai lui la școala lui din Franța. L-a promovat curînd pe tînărul lui student sas transilvănean la rangul de asistent-cercetător. Göllner a fost anunțat de Iorga că va sosi la Paris, așa că acesta l-a așteptat la Gara de Est. Iorga era însoțit de dr. C. Angelescu, care i l-a prezentat pe tînărul Iorga, subliniind că "sper că acest student al meu nu mă va trăda, cum au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Westbahnhof, unde oamenii de afaceri și vilegiaturiștii luau expresuri moderne, lucioase cu direcția München, Zürich sau Paris, și sinistra, neprimitoarea Südbahnhof: un loc ponosit, mizer și oarecum periculos, În care străinii fără un sfanț coborau din garnituri vechi și murdare, sosite de la Budapesta sau Belgrad. Așa cum cele două mari gări ale orașului confirmau involuntar clivajul geografic al Europei - una privind optimist și profitabil spre Vest, cealaltă trădând cu neglijență vocația estică a Vienei -, străzile capitalei austriece reprezentau o mărturie a abisului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unui regim comunist. Un reporter de la The New York Times descria o coloană de 24.000 de soldați cazaci Însoțiți de familiile lor, care traversau sudul Austriei, „nu cu mult diferiți de ce ar fi pictat un artist pe vremea războaielor napoleoniene”. Din Balcani soseau nu numai etnici germani, ci și peste 100.000 de croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului, ocolind acum mânia partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amplasate agențiile și taberele aliate - și oricum, În estul Europei nu ar fi fost În siguranță. După o serie de pogromuri În Polonia, mulți dintre evreii care au supraviețuit au plecat definitiv: din iulie până În septembrie 1946, În Germania au sosit 63.387 de evrei. Ceea ce se Întâmpla În 1945 era un exercițiu fără precedent de epurare etnică și transfer de populație, care dura de aproape un an. Parțial, era rezultatul unei separări etnice „voluntare”: evreii părăseau Polonia, unde erau nedoriți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mii de manageri, tehnicieni și sindicaliști au venit În Statele Unite pentru a studia stilul antreprenorial american - cinci mii numai din Franța (un sfert din total), Între 1948 și 1952. O sută patruzeci și cinci de „echipe de productivitate europene” au sosit În Statele Unite numai din martie până În iulie 1951, de cele mai multe ori alcătuite din bărbați (rareori femei) care nu puseseră niciodată piciorul În afara Europei. Între timp, entuziaștii susținători ai programului New Deal din structura Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), Înființată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În guvernul militar american din Germania, „Conferința de la Moscova din 1947... reprezintă momentul În care s-a lăsat cu adevărat Cortina de Fier”. Ernest Bevin abandonase orice speranță de a se ajunge la un acord În privința Germaniei Încă dinainte de a sosi la Moscova, dar pentru Marshall și Bidault acesta a fost momentul decisiv. Ca și pentru Stalin și Molotov, fără Îndoială. Până la următoarea Întâlnire a celor patru miniștri de Externe (27 iunie - 2 iulie, la Paris), când s-a discutat noul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o culpă retroactivă. Primele victime au fost chiar liderii evrei ai Comitetului Antifascist. Solomon Mihoels, principalul său animator și o figură majoră a Teatrului Idiș din Rusia, a fost asasinat la 12 ianuarie 1948. Când Golda Meir, ambasadoarea Israelului, a sosit la Moscova pe 11 septembrie 1948, a fost Întâmpinată cu izbucniri spontane de entuziasm, iar de Rosh Hashana și Yom Kippur au avut loc demonstrații de stradă și s-a cântat „Anul viitor la Ierusalim” În fața legației israeliene. Pentru Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a americanilor: primul test termonuclear reușit al Statelor Unite a avut loc la 1 noiembrie 1952 pe atolul Elugelab din Pacific; testul sovietic echivalent, la Semipalatinsk, a fost anunțat după numai zece luni, la 12 august 1953. O lună mai târziu soseau În Germania de Vest primele arme nucleare americane; În ianuarie 1954, Dulles anunța noua strategie a lui Eisenhower. NATO urma să fie nuclearizat: amenințarea cu folosirea armelor atomice pe teritoriul european urma să facă parte din strategia defensivă a Alianței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conducătoare ale Germaniei Occidentale fac tot posibilul să stârnească pasiuni militare Împotriva RDG... Cuvântările cancelarului Adenauer și ministrului Apărării Strauss, dotarea nucleară a armatei federale și diferitele exerciții militare sunt, toate, semnele unei tendințe clare În strategia elitelor vest-germane... A sosit vremea ca semnatarii Acordului de la Potsdam să renunțe la ce a mai rămas din regimul de ocupație În Berlin și să facă posibilă o situație normală În capitala Republicii Democrate Germane. Uniunea Sovietică, la rândul ei, va preda funcțiile Îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Vertriebene - etnici germani expulzați din Prusia Orientală, Polonia, Cehoslovacia etc. Aproape nouă milioane din cei treisprezece milioane de germani expulzați se stabiliseră de la Început În zonele vestice; până la mijlocul anilor ’60, Încă 1,5 milioane de est-germani aveau să sosească În RFG, parte a fluxului constant de refugiați prin Berlin. Vertriebene, În majoritate mici fermieri, comercianți și oameni de afaceri, erau prea numeroși pentru a putea fi ignorați: ca „etnici germani” (Volksdeutsche), drepturile lor de cetățeni și refugiați erau Înscrise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
2 septembrie 1945, Ho și Min, liderul naționalist vietnamez (și membru fondator al Partidului Comunist Francez, fiindcă participase În tinerețe la Congresul din decembrie 1920 de la Tours), a proclamat independența națiunii sale. După două săptămâni, forțele britanice au Început să sosească În Saigon, urmate de francezi o lună mai târziu. În schimb, francezii au primit În februarie 1946 districtele din nordul Vietnamului, aflate până atunci sub controlul Chinei. În acel moment, cum autoritățile din Paris inițiaseră discuții cu reprezentanții naționaliștilor, se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se așezaseră În număr mare. Dar mulți dintre aceștia nu erau francezi, ci spanioli, italieni, greci sau de alte naționalități. Chiar și un algerian tipic francez ca Albert Camus era parte spaniol, parte francez, iar strămoșii lui de origine franceză sosiseră foarte recent În Algeria. Franța nu avusese de multă vreme un excedent de populație. și spre deosebire de Rusia, Polonia, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Scandinavia, Germania, Irlanda, Scoția (și chiar Anglia), Franța nu fusese o țară de emigranți. Francezii nu erau defel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Încetat focul. În aceeași zi, ONU autoriza trimiterea În Egipt a unei forțe de menținere a păcii, acceptată de Nasser pe 12 noiembrie, cu condiția ca suveranitatea egipteană să nu fie știrbită. Trei zile mai târziu, trupele ONU au sosit În Egipt, iar la 4 decembrie au intrat În Sinai. Între timp, britanicii și francezii și-au anunțat retragerea din Suez, care a durat până pe 22 decembrie. Marea Britanie, ale cărei rezerve de lire sterline și dolari scăzuseră cu 279 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoluției, ceea ce s-a dovedit a fi un calcul profund eronat. Nagy era, desigur, el Însuși hotărât să restabilească ordinea: la o oră de la preluarea puterii, a declarat starea de război. În convorbirile purtate cu Suslov și Mikoian (care au sosit În aceeași zi cu avionul de la Moscova), Nagy și ceilalți membri ai noii conduceri au insistat asupra necesității de a negocia cu demonstranții. Întorși la Moscova pe 26 octombrie, rușii au raportat, Într-o adunare specială a Prezidiului Partidului Sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care 4.000 la Londra. În 1959, imigrația din Indiile de Vest către Marea Britanie ajunsese la aproximativ 16.000 de persoane pe an. Imigrația din alte părți ale Commonwealthului era chiar mai redusă - În 1959, doar 3.000 de oameni soseau În fiecare an din India și Pakistan. Numărul va crește În anii următori - mai ales când guvernul britanic a fost nevoit să primească asiaticii din estul Africii, expulzați de dictatorul ugandez Idi Amin -, dar În 1976 existau doar 1,85
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi fost posibil. Statele postbelice - și angajatorii din sectorul privat - au beneficiat foarte mult de pe urma acestui flux constant de muncitori docili, prost plătiți, pentru care nu trebuiau să achite Întregul cost social. Când boom-ul s-a Încheiat și a sosit timpul concedierilor, forța de muncă migrantă și imigrantă a fost prima care a avut de suferit. Ca toată lumea, noii muncitori nu erau doar producători, ci și cumpărători. Era ceva complet nou. De-a lungul istoriei scrise, majoritatea oamenilor din Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei. De departe, cel mai important efect al prosperității a fost revoluția adusă de mașina de familie. Până În anii ’50, mașina motorizată era un lux pentru majoritatea europenilor și În multe părți o raritate. Chiar și În orașele importante, ea sosise foarte recent. Majoritatea oamenilor nu călătoreau pe distanțe lungi de plăcere, iar când mergeau la serviciu sau la școală foloseau transportul public: trenuri, tramvaie și autobuze. La Începutul anilor ’50, În Spania existau doar 89.000 de mașini particulare (excluzând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost subminată: pe plan intern, de rigiditatea și ineficiența agențiilor și producătorilor din sectorul public, iar pe plan extern, de dovada clară că statele socialiste din blocul sovietic sufereau de represiune politică și disfuncții economice severe. Dar acest moment nu sosise Încă. La apogeul statului asistențial european, când aparatul administrativ se bucura Încă de o autoritate vastă și o credibilitate indiscutabilă, se ajunsese la un consens remarcabil. Opinia generală era că statul era de preferat, sub toate aspectele, pieței libere: nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost abolită abia când socialiștii lui Mitterrand au ajuns la putere În 1981, Însă legile cu privire la Întreruperea sarcinii și divorț au fost modificate de la Începutul anilor ’70 - ca și În Italia. În general, cu excepția Marii Britanii și Scandinaviei, „șaizecismul” eliberator a sosit În Europa abia În anii ’70. Dar de Îndată ce schimbările au fost consfințite prin legislație, consecințele sociale nu au Întârziat să apară: Între 1970 și 1985, rata divorțului În Belgia, Franța și Olanda s-a triplat. Prerogativele În scădere ale autorităților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așadar să vină de la centru. În Marea Britanie și, În mai mică măsură, În Scandinavia s-au construit noi universități În zone „verzi”, la marginea orașelor de provincie: Colchester și Lancaster În Anglia, Aarhus În Danemarca. Când primul val post-secundar a sosit, noile universități, cu o arhitectură rece, erau măcar construite și pregătite să satisfacă cererea sporită de locuri pentru studenți - și de posturi pentru doctoranzii tot mai numeroși, care sperau la o catedră. În loc să deschidă aceste noi universități publicului larg, factorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au o afinitate specială. Dar, În loc să-i condamne pe dictatorii români, guvernele occidentale i-au Încurajat frenetic. După ce România a Încălcat veto-ul sovietic, recunoscând oficial Republica Federală a Germaniei În ianuarie 1967, relațiile s-au ameliorat și mai mult: sosit la București În august 1969, Richard Nixon era primul președinte american care vizita un stat comunist. Comunismul național - „o fi el comunist, dar e de-al nostru” - a dat roade În cazul lui Ceaușescu: România a fost primul stat din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunist nu era imun la dispoziția rebelă a studenților din Vest. Novotný, ca și Gomu³ka În Polonia, nu știa cum să răspundă acestor provocări. Privat de opțiunea antisemită, el i-a cerut ajutorul lui Brejnev pentru a Înfrunta opoziția locală. Sosit la Praga În decembrie 1967, liderul sovietic a dat doar recomandarea obscură ca președintele cehoslovac să facă ce crede de cuviință: „E treaba voastră”. Colegii lui Novotný au profitat de ocazie: la 5 ianuarie 1968, Comitetul Central al Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]