23,551 matches
-
au cules viile, au stors strugurii, au făcut praznic și s-au dus în casa Dumnezeului lor, unde au mâncat și au băut " (Judecătorii, 9: 27). Grecii serbau și ei cu bucurie recolta strugurilor. Homer relatează în Iliada că Vulcan, zeul focului și al armelor, a gravat pe scutul viteazului Ahile scene din culesul viilor pe care le descrie după cum urmează: Este vremea culesului viilor: strigăte de bucurie, fete îmbujorate purtând în coșuri frumos împletite fructul cel dulce. În mijlocul adunării vibrează
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mânuită de un tânăr. Vocea lui răsunătoare se contopește cu cântările și strigătele vesele ale celorlalți tineri, care dansează în jurul lui. La romani, culesul viilor era un pretext de sărbătoare continuă, manifestări zgomotoase și deșuchiate, adevărate Saturnalii. Închinate lui Saturn, zeu popular al semănăturilor și al viței de vie, Saturnaliile se desfășurau între 17 și 24 decembrie. În această perioadă, erau suspendate multe legi, de pildă, cetățenii romani își serveau sclavii și părăseau orașul pentru a petrece câteva zile la țară
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
permite mai mult decât păstrarea viilor municipale. II. De la amforă la sticlă O legendă din Attica povestește că părintele ceramicii, Ceramo, s-a născut din iubirea dintre Dionisos și Ariadna. Prin urmare, e normal ca grecii să-l asocieze pe zeul vinului cu obiectele din pămînt ars care conțineau băutura divină. Amforele, folosite de către viticultorii greci încă din secolul al VII-lea înainte de Hristos, prezentau forme variate, dar aveau întotdeauna două torți așezate pe verticală (de unde și numele de recipient cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să interfereze cu cea a sectorului vitivinicol, mai ales în ceea ce privește condițiile de producție și de etichetare. Nu se intenționează sub nicio formă înlocuirea "vinului clasic" care se detașează în mod fundamental cu noile produse din struguri. De la începutul veacurilor, "nectarul zeilor" a trebuit să suporte ofensele oamenilor: a fost rând pe rând alcoolizat, aromatizat, șaptalizat, încălzit, cupajat, amestecat cu mirodenii, afumat, gazificat, înghețat, îndoit cu apă, amestecat cu rășini, sărat, îndulcit..., și a ieșit mereu la fel de pur ca înainte. Oricum, în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
15 I. O băutură mitică, 15 II. La originea civilizațiilor, 17 III. Civilizația vinului, 19 IV. Din Olimp la Napa Valley, 29 Capitolul 2 Vinul și religiile / 33 I. O băutură mistică, 33 II. De la Dionisos la Noe, 37 III. Zeii vinului, 39 IV. Vinul creștinilor, 44 Capitolul 3 Vinul și sfinții săi / 55 I. O băutură sfințită, 55 II. Sfinții ocrotitori ai viticultorilor, 56 III. Sfântul Bachus, 59 IV. Sfântul Vincențiu, 61 Capitolul 4 Vinul și sărbătorile sale / 68 I.
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și o "filosofie în imagini" (J. Bottéro, Le plus vieux récit du déluge, L'histoire, nr. 31, Paris, februarie 1981, p. 118). 3 A. H. Krappe, Mitologie universală, Pari, Payot, 1930, p. 11. 4 "Literatura vedică" povestește că Indra, "regele zeilor" avea o slăbiciune pentru sucul de struguri fermentat. 5 Hator, fiică și soție a lui Ra, zeiță a dragostei, fertilității, familiei dar și a agriculturii și recoltelor, era cea care primea morții în lumea de jos, oferindu-le apă și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vinul sunt menționate de 441 de ori, iar dintre cele 24 de parabole ale lui Hristos, 4 dintre ele evocă această temă. 9 Religiile de mistere, fenomen tipic civilizației elene, care au luat ființă prin contaminarea cu religiile orientale. Printre zeii asociați acestor mistere se numără: Demetra, Persefona dar și Dionisos. (n.trad.) 10 Acest termen vine de la cuvântul de origine italiană banchetto sau "băncuță", care desemna, la începutul secolului al XV-lea, băncuțele ce erau dispuse în jurul mesei, scaunele fiind
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
l'univers des villages roumains. Le découpage de telles images en vers distincts ne fait qu'accroître leur caractère hermétique ; dans ce cas, la solution de regrouper leș composantes du culturème en un seul vers nous semble adéquate : Odată un zeu își cioplea/ un fluier din nuia de șoc./ Piticul dobitoc/ i se plimbă pe mâna. (Paianjenul) (Blaga, 2010 : 90) Un jour où Pan taillait une flûte en sureau,/ tout beau l'animal nain/ se promenait sur să main. (L'araignée
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'une mort prématurée " sic !). Un autre cas de suppression de vers dans la traduction de Paul Villard qui a retenu notre attention est le suivant : Stropi calzi de rouă-i cad pe buze :/ unu,/ doi,/ trei./ Natură își adapă zeul. (Pan) (Blaga, 2010 : 61) Trois gouttes chaudes de rosée tombent sur șes lèvres/ une à une/ La nature abreuve son dieu. (Pan) (Villard, 2008 : 11) Des gouttes chaudes de rosée tombent sur șes lèvres:/ une,/ deux,/ trois./ La nature abreuve
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
enjambement en tânt que particularité de l'idiostyle de Blaga. Le texte-traduction peut être découpé différemment par rapport au poème source pour des raisons plus complexes, comme la compensation au niveau prosodique et/ou sémantique. En voici un exemple : Bătrânul zeu încremeni fără de grâi/ în noaptea cu căderi de stele,/ și tresari îndurerat,/ paianjenul s-a-ncreștinat. (Paianjenul) (Blaga, 2010 : 90) Le vieux resta stupéfait dans la nuit/ aux étoiles filantes/ et accablé de peine,/ muet, îl tressaillit,/ l'araignée s'était convertie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
supplémentaire : la bouche de Dieu devient " pure " dans son texte-traduction. À remarquer aussi l'interprétation du nom " arătările " (littéralement : " leș visions ", " leș apparences "), traduit génériquement par " l'existant ". Pe vetre și în càpiște s-ațâță jăratecul. S-aprinde ambra pentru zei, si mirtul, sălbaticul. (Supremă ardere) (Blaga, 2010 : 314) Dans leș âtres et leș temples on attise le feu sage. On allume l'ambre pour leș dieux et le myrte, le sauvage. (Suprême combustion) (Miclău, 2010 : 465) Le jeu de la rime
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 226. 1525 V. în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît. : Lucian Blaga, Înfrigurare (Fièvre), p. 62, I. Pan către nimfa (I. Pan à la nymphe), p. 80, ÎI. Zeul așteaptă (ÎI. Le dieu attend), p. 82, III. Umbră (L'ombre), p. 84, IV. Pan cântă (Air de Syrinx), p. 86, V. Paianjenul (L'araignée), p. 88, În marea trecere (Dans le grand passage), p. 94, Un om s-apleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a evoluției vitale (Biberi I., 1971Ă. Moartea este un fenomen necesar care răspunde unor nevoi evolutive în scopul de a face loc altor combinații genetice mai favorabile evoluției speciilor (Scripcaru Gh., 1993Ă. Studiul problematicii morții se numește tanatologie, după numele zeului grec “Thanatos”, denumire atribuită de Metchnikoff (1903Ă. Pe plan structural se poate vorbi de: - tanatologie celulară (Paul I., 1995Ă sau citotanatologie (Jacotot E. și colab., 2000Ă - tanatologie tisulara și - tanatologie generală sau moartea generală. Din punct de vedere filozofic există
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
trebuind să încerce să-și programeze cât mai mult deciziile”<footnote Pugh, D.S., Hickson, D.J., Managementul organizațiilor, Editura Codecs, București, 1994, p. 129. footnote>. Omul administrativ este beneficiarul „revoluției complete a tehnicilor decizionale” (comparabilă cu revoluția industrială) datorată dezvoltării anali zei matematice a cercetării operaționale, a procesării electronice a datelor, a tehnicilor informaționale și a simulării pe calculator. După Simon „fabrica automată a viitorului va funcționa pe baza deciziilor programate, elaborate în biroul alăturat, automatizat și el”<footnote Ibidem, p. 130
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul, București, 1984; Uranus, București, 1985; Herb, București, 1987; Poemul cu părul alb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
levantin, București, 1995; Jennifer Delgado, Povești mai mari pentru copii mai mici, București, 1996; Stéphan Mallarmé, Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri, București, 1997. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ioana Diaconescu, „Furăm trandafiri”, CNT, 1967, 17; Ilie Constantin, Ioana Diaconescu, „Jumătate zeu”, RL, 1970, 3; Constantin, A doua carte, 188-190; Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976, 41; Petru Poantă, Ioana Diaconescu, „Taina”, ST, 1976, 9; Dinu Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
chimerică, fantasmală a universului poetic eminescian și de figura proteică, tragică a artistului de geniu. Tema chimerelor străbate întreaga operă paciureană, marcată și de o vână rodiniană și de o patină expresionistă în cele două sculpturi care apar în preajma Primului Război Mondial, Zeul războiului și Sfinx. Tema chimerei, a sfinxului, îndelung utilizate ca teme decadente, apar la Paciurea reinterpretate într-un sens ontologic, simbolic-creaționist, care le sustrage sensibilității decadente. Paciurea tematizează prin intermediul chimerelor efortul creației, al materiei, al ideii în încercarea de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este redutabil și cu toate acestea capul său este plecat ca sub o covârșitoare forță. Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea de jos a tabloului se află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scenele memorabile ale istoriei românești, cum a încercat Aman, și pe care ea mai ales nu le uită, cum singur domnul Ștefan Popescu a avut ideea, figurile nemuritoare ale tradițiilor populare. Nu lor le-a împrumutat Grecia tipurile nemuritoare ale zeilor și eroilor săi? Folclorul este el altceva decât o mitologie încă vie, o sursă de inspirație inepuizabilă, unde arta nu are decât să se adape?"212. Nicolae Vermont abordează la rândul lui subiectele mitologice, însă și în cazul său devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe planul semnificației"272. Gândirea, meditația, reveria constituie forme de sublimare ale materiei în perfectă concordanță cu estetica simbolistă, cum observă Ioana Vlasiu, temă vizibilă ulterior și în ciclul Himerelor. Trebuie remarcată totuși diferența între sfinxul paciurian în consonanță cu Zeul Războiului, sculpturi între care se stabilește un spațiu de rezonanță, și monumentul Eminescu, unde figura eminesciană nu mai respectă datele realității, ci se reflectă în dinamica expresivă a personajelor captive în blocul care servește drept piedestal. În primul caz, figura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai respectă datele realității, ci se reflectă în dinamica expresivă a personajelor captive în blocul care servește drept piedestal. În primul caz, figura eminesciană se detașa prin forța gândirii ca simbol al cunoașterii, Sfinxul, dar și ca geniu apoteozat malefic, Zeul Războiului. Pe filiera comentariului dantesc rodinian, geniul apare în dimensiunea sa damnată către care deschide Poarta Infernului. Figurile din piedestal, menite să reflecte travaliul creator, îl apropie la limită de exacțiunile damnaților, geniul singur este capabil să se situeze deasupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creatoare care integrează experiența Secession-ului german. Acești patru sculptori sunt socotiți ca fondatori ai sculpturii moderne, cu ei vin "noile forme ale apusului francez și german"326. Gigantul (1906), Un Christ îndurerat (1908), Sfinxul (1912), Beethoven (1913), Rugăciune (1914), Zeul Războiului (1915), Răstignita sunt lucrările care omologhează influența rodiniană și sensibilitatea simbolistă la Paciurea, lucrări "în cari se văd dragostea și mila pentru tot ce este efort creator și durere"327. În cazul lui Paciurea, se manifestă două vârste ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilitatea simbolistă la Paciurea, lucrări "în cari se văd dragostea și mila pentru tot ce este efort creator și durere"327. În cazul lui Paciurea, se manifestă două vârste ale simbolismului, una propriu-zis simbolistă, până în preajma Primului Război Mondial, cu opere precum Zeul Războiului sau Sfinxul și una postsimbolistă, pentru care reprezentativă rămâne seria himerelor, unde simbolismul paciurian este împins către modernitate. Însă Paciurea nu reprezintă un caz excepțional în cultura română. Încă și mai surprinzătoare în literatură este evoluția unui poet precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să-l scriem aici. D-l Paciurea, vizionar, spiritualizează materialul, anulând pe cât posibil descripțiunea plastică planuri și forme prin reducerea liniilor constructive la maxima simplitate și prin animarea formei printr-o tehnică de subtilitate tactilă, extremă"331. Sfinxul (1912) și Zeul Războiului (1915) acoperă aceeași arie rodiniană a capetelor monumentale, dar cu o și mai pronunțată sensibilitate simbolistă decât la artistul francez, sensibilitate marcată în dimensiunea sumbră, angoasantă, către care deschid cele două opere. Numitorul comun între Frederic Storck și Oscar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]