235,852 matches
-
Iliescu și baronii lui ni le aruncă la kermezele de 1 mai, 23 august și alte sărbători asortate. Mă îndoiesc că foarte mulți români sunt dispuși să privească adevărul în față la această oră recapitulativă. Și asta pentru că, într-un fel sau altul, suntem, marea majoritate, complici cu clasa politică națională care ni s-a cățărat în cârcă imediat ce-a căzut comunismul. Măcar numele câtorva politicieni profund vinovați de statutul de țară-paria al României sunt știute de toată lumea: Iliescu 1
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
Mike Hodges (Croupier), John Irvin (cu amintitul Shiner) și Gillian Armstrong (cu Charlotte Gray). În fine, partea cea mai sensibilă: comediile. Anul trecut nu existase decît una singură, Brassed Off. Vorba vine comedie: Brassed Off n-a fost decît un fel de Full Monty trist și fără ritm cu șomeri care fac pe muzicienii, în timp ce în stînga se moare de TBC, iar în dreapta se destramă familii din cauza pauperității sociale. Dacă e pe-așa, poate că și Prea tîrziu ar trebui să
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
și intră într-o competiție pentru cea mai fățoasă grădină. Adică de ce Full Monty și Billy Elliot ar fi mers, iar Greenfingers nu? Cumva nu credeți în reabilitarea pușcăriașilor? Și nici în șarmul camp al lui Helen Mirren? 3. Un fel de Woody Allen de culoare, ochelarist-stîngaci-atletic, de o timiditate monumentală, sare peste o nuntă aranjată, se îndrăgostește de o spanioloaică întîlnită pe aeroportul din New York unde, totodată, face cunoștință și cu un sinucigaș. E drept că în Jump Tomorrow își
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
nu-i stima pe cei pentru care forma unui opus depindea de iluziile logico-matematice ale analiștilor muzicali. Era convins că forma este consecința unei existențe puternice, nu cauza ei. Nu poți crea o operă vie agățînd de gîtul ei tot felul de experimente insolite sau, dimpotrivă, de formalizări redundante, ci numai exprimînd impresiile trăite la cea mai înaltă temperatură. O emoție, chiar una simplă, ca bucuria ori tristețea, este prea complexă pentru a mai putea fi inventată. Iar o bucurie sau
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
un mod destul de surprinzător, și altceva decît o problemă națională. De aceea, o lectură politică a nuvelei mi se pare insuficientă. David Pop, personajul central al nuvelei, este prezentat de la început ca un iubitor de viață tihnită: "Zbuciumările de nici un fel nu i-au plăcut niciodată. Rîvnea liniște multă și muncă puțină, sau chiar deloc" (Opere 2, 220) - după cum îl recomandă autorul din primul paragraf. Numai datorită tatălui său, care dorea să-l facă "domn", parcurge liceul la Năsăud, localitatea sa
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
te face ticălos și e inacceptabilă, indiferent de motiv: Gîndindu-se la vorbele reci ale lui Oprișor își aminti cuvintele lui Candale și mai ales privirea lui fierbinte hotărîtă. Îl usturau creierii șovăind între amîndoi. Dacă ei ar fi vorbit la fel, poate că s-ar fi hotărît și dînsul. Astfel însă vedea că argumentele tăioase ale lui Oprișor sunt tot atît de uluitoare ca și văpaia din ochii lui Candale, pe cînd sufletul lui nu e în stare decît să se
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
conștiință, se ferește să gîndească, cel de-al doilea străbate adevărate vămi interioare, rătăcindu-se într-un labirint problematic. David Pop reduce toate situațiile exterioare la necesitatea exercitării datoriei; el nu are nici un răspuns propriu la provocările istoriei. Înlătură orice fel de gînd, pînă la aplatizarea totală a minimei sale rațiuni; are o conștiință adormită și de aceea pare că nu are deloc. Autorul însuși îl numește la un moment dat somnambul. Întreaga evoluție dramatică a nuvelei ne arată cît de
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
S-a vorbit atunci despre un nou Secol de Aur al literaturii spaniole. Mai tânăr în cadrul grupării (a fost student al lui Salinas la Universitatea din Sevilla), Cernuda a fost socotit mult timp un poet minor de factură romantică, la fel cu alți doi andaluzi de aceeași vârstă, Altolaguirre și Prados. A debutat cu versuri de arhitectură savantă, cultivând răceala școlii andaluze tributare lui Góngora. Primul său volum are un titlu neoclasic: Profilul aerului (1925). Sufletul său este însă profund romantic
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
ce pare un gol insondabil ("gol instabil, fără zori și fără asfințit"), se transformă, prin prezența ei constantă în sufletul poetului, într-un "plin" capabil să umple propriul său gol: "Cum să te umplu, tristețe,/ decât cu tine însăți?". În felul acesta, poezia tristeții, în loc să lase sufletul sfâșiat, pustiu, îl consolează cu un sentiment de melancolie luminoasă, de "singurătate activă", care poate vindeca rănile pe care tot ea le-a provocat mai înainte. Și apoi această singurătate nu este totală, fiindcă
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
a iubirii" ca singură libertate importantă în existența lui țesută din "mândrie și dezolare", precum și în opera lui de o iremediabilă melancolie. Cât privește homosexualitatea poetului (despre care s-a vorbit mult, poate chiar prea mult în presa literară, la fel ca la centenarul lui Lorca), important mi se pare accentul pus cu ani în urmă de Octavio Paz: "Cernuda nu a apărat dreptul homosexualilor de a-și trăi viața (aceasta este o problemă de legislație socială), ci a proslăvit pasiunea
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
la ora debutului în lungmetraj. Un debut cu buget mic, cu numai 50% fonduri de stat (CNC), și, din multe puncte de vedere, un debut spectaculos. E spectaculos, în primul rînd, modul profesionist în care sînt rezolvate problemele, în așa fel încît handicapul sărăciei din timpul filmărilor devine absolut invizibil (de la imaginea semnată de Vivi Drăgan Vasile pînă la, să zicem, zgomotele coloanei sonore, realizate de regizor în persoană, din înalte rațiuni economice!). Amănuntul (amuzant, nu-i așa?) că regizorul a
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
noi. Pentru că, de fapt, noi vedem haosul, deruta societății, violența, dar nu-i percepem clar mecanismele. Aș zice chiar că există o proastă tradiție de a considera că aceste femei sînt vinovate, și atunci ele sînt ostracizate și există un fel de sentiment general de jubilație cînd se aude că cineva a sfîrșit-o prost. M.N.-P.: în spectacol se vede cum este refuzată mărturia lor, propria lor familie nu vrea nici să le audă, nici să le asculte. M.F.: Așa reacționează
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
că cifra șapte este o cifră magică, există a șaptea pecete, poate fi și unul din cercurile infernului, există al șaptelea cer, deci cifra șapte are ceva mistic în ea. M.N.-P.: E interesant cum titlul spectacolului rezumă, într-un fel, evoluția dumneavoastră: implicare în politic și în același timp desprinderea de politic, salvarea prin estetic, prin căutarea unei soluții pe alt plan. M.F.: Am avut de la bun început o dilemă de rezolvat. Vroiam să rămîn fidel documentului, fără să cad
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
se rostogolesc, se tîrîie, se înlănțuie, triumfă sau dispar într-o sintaxă riguroasă. în același timp, e evidentă dimensiunea psihologică, deși rămîne în subteran. Este o tradiție a școlii românești sau a școlii ruse de teatru, care pleacă în-tr-un fel, să zicem de la metoda lui Stanislavski. Cînd ați vorbit despre actrițele care s-au întîlnit cu personajele reale ale dramei, m-am gîndit la actorii lui Stanislavski care, cînd au jucat Azilul de noapte, au petrecut cîteva nopți sau cîteva
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
actorii lui Stanislavski care, cînd au jucat Azilul de noapte, au petrecut cîteva nopți sau cîteva săptămîni în-tr-un azil de noapte. M.F.: Da, așa este. Școala din Est, nu pot să-i spun numai rusă, pentru că de fapt la fel e și în școala românească, ambele au dimensiunea interiorității, a trăirii (cuvîntul nu-mi prea place), să-i zicem a autenticului. Și acest reper a fost extrem de important. în ceea ce privește scenariul, cred că am fost atras de școala anglo-saxonă, de școala
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
o revedere, ci mai degrabă o continuare a relațiilor noastre care n-au încetat niciodată, căci după premiera spectacolului în mai 2001, m-am gândit enorm la el și m-am tot frământat ce mai puteam face. A fost un fel de monolog interior care a tot continuat sau poate un fel de dialog inexistent între mine și trupă și cred că actorii au avut același sentiment, fiindcă atunci când ne-am întâlnit am reînceput lucrul din același punct în care ne
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
n-au încetat niciodată, căci după premiera spectacolului în mai 2001, m-am gândit enorm la el și m-am tot frământat ce mai puteam face. A fost un fel de monolog interior care a tot continuat sau poate un fel de dialog inexistent între mine și trupă și cred că actorii au avut același sentiment, fiindcă atunci când ne-am întâlnit am reînceput lucrul din același punct în care ne despărțiserăm; așadar n-am simțit că s-ar fi produs o
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
pe străzi, am privit oamenii dansând și am simțit o imensă sursă de energie venind din partea tinerilor, o energie care mă ajută să lucrez. Străzile din Guanajuato în timpul Festivalului Cervantino sunt nebune, străzi aglomerate, oamenii cântă, strigă, se bucură în fel și chip. Andreea Bibiri mă întreba în timpul unei repetiții dacă nu exagerează și atunci i-am răspuns: "uită-te în jur și compară energia oamenilor de aici cu energia noastră de pe scenă. Nu poți exagera viața reală, trebuie doar să
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
publicului, gust care se moștenește de la o generație la alta și asta dăunează enorm. L. R.: Cum se învață teatru în America? Y. K.: Este o mare diferență între modul în care se predă regie în Rusia, în România și felul în care se predă în America. În Rusia și în România tinerii au maturitatea necesară pentru a-și asuma conștient decizia de a urma teatrul, aici, în Statele Unite, studenții nu-și manifestă această dorință până în anul 3 de studiu. Asta
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
Primul text, cu siguranță cel mai interesant pentru cititorul român, fie și numai din motive extraliterare, este Farsa, care dă și titlul volumului; acesta începe cu o parte în care personajul-narator descrie - cu participare și concizie, ceea ce e de notat - felul în care se trăia în România comunistă. Stilul sec, aproape cinic autopsiază fără scrupule o umanitate în care lipsa oricăror așteptări a topit definitiv disperarea în resemnare: "Numele dictatorului era rostit de zeci de ori pe minut. Cetățeni de diverse
Scrisul profesionist by Cristina Ionica () [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
la orice nelegiuire ori violență." Cuvântul este exclusiv folosit ca să descrie eroul negativ în filmele Western cu cowboys. Mă tem că impresia creată de un astfel de cuvânt e oarecum nepropice) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care - într-un context diferit - pomenesc " Probabilitatea/ Însingurării." Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică și neîmblânzită. Ei refuză compasiunea lecturii. Ca scriitor, și tu ții
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
un mod de a scrie, un mod de a fi, partea esențială a vieții, poate? RF. Sper că sunt o persoană onestă în viața de toate zilele; onestitatea artistică, însă, nu se leagă direct de asta. Onestitatea față de operă, față de felul cum folosim, cum ne respectăm materia primă - cuvântul, pentru poeți - este esențială. LV. Poziția mea în istoria secolului douăzeci e o ofrandă dezarmantă de viață trăită făcută unei poezii lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
influențat, cred că orice poet bun pe care-l citesc îmi arată un nou mod de a exprima, de a privi și de a medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Divination by Hair e un poem remarcabil, agresiv și neajutorat în același timp, amar și dulce, neputincios și viguros. îți smulgi firele albe, la oglindă, însă, "Mai devreme sau mai târziu va trebui să aleg între/ chelie și încărunțire
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
Sunt multe lucrurile care-mi stârnesc mânia - politica, în sensul în care privește relația dintre sexe ca un fenomen politic, inegalitatea grupurilor sociale, a statelor lumii. Și cruzimea mă mânie. Dar mânia nu e cel mai bun răspuns - e un fel de autodistrugere. încerc să-mi canalizez mânia: uneori acționez (de pildă, sunt membra Comitetului pentru scriitorii întemnițați al PEN în Anglia), alteori scriu - fiindcă am credința fermă că scriitorii pot schimba lumea. LV. Poșetă e o capodoperă de lirism narativ
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]