27,087 matches
-
dese și mai furioase ale crivățului dezlănțuit. Fusese o noapte deosebit de rece. În camera noastră cu valențe universale, restul de apă din căldare prinsese o pojghiță subțire de gheață. Nu mai era. Frigul se făcea tot mai simțit și o liniște stranie, amenințătoare pusese stăpânire pe spațiul în care o familie de deportați fusese îngropată de vie sub un munte de zăpadă. Mama era într-o stare de surescitare vecină cu nebunia. Încerca din toate puterile și cu toată voința ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rugăciunile Maicii Tale și ale tuturor sfinților, miluiește-mă pe mine, păcătoasa. Amin!" (Rugăciunea inimii) A debitat rugăciunea într-o vizibilă stare de încordare, apoi s-a oprit privind cu ochii speriați, căutând ceva salvator, un punct de sprijin. Nimic. Liniște mormântală. Instinctiv și-a îndreptat privirea spre geam. Beznă. Întuneric total. Nicio rază de lumină, nici un licăr din exterior. A coborât încetișor de lângă cei doi copii pe care i-a învelit bine cu pătura și, înaintând pe bâjbâite, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a luat-o razna. S-a mutat la celălalt geam. Același lucru. Extraordinar! În timpul nopții viscolul depusese zăpada de jos și până sus, dincolo de geam și de streașina casei. Acum înțelesese. Așa se explica faptul că în odaie era o liniște înfiorătoare și un întuneric de catran. Eram sub controlul total și implacabil al forțelor dezlănțuite ale naturii. Totuși, vroia să se convingă pe deplin. Ținând lampa cu ambele mâini ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cizmele lor. În final, pentru ca armonia și echilibrul prestațiilor artistice să fie desăvârșite, a intrat în funcțiune "Perinița" noastră, iar dansul acesta irezistibil a pecetluit definitiv și pentru totdeauna prietenia de nezdruncinat româno-maghiară și mai puțin invers. Sfântă reconciliere! Era liniște și pace pe pământ. Se putea trece la partea a doua a Kirvaiului, adică la următoarea piesă muzicală: Când eram pe Ialomița. Dacă în prima piesă muzicală bravii noștri apărători ai ordinii publice își manifestaseră la cote amețitor de înalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al oricărui rozător, corpurile noastre, sastisite și cuprinse de lehamitea față de vânzoleala și de taifunurile culinare manifestate cu violență la nivelul cavității orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor infernale produse de concasoarele în plină activitate dintr-o carieră de piatră. Apoi simțeam nevoia să bem apă. Dar lichidul vital se împuținase în mod alarmant așa că îl consumam cu maximă economie. Și venea seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trupurile unul de altul în vederea obținerii unui plus de căldură într-o cameră ce se răcea tot mai mult, încât până dimineața în căldarea de apă se forma o pojghiță de gheață. Nu se auzea nici un zgomot. Nimic. Era o liniște totală. De cimitir. Numai crivățul, afară, își făcea de cap împăunându-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care o înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
forță și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul nostru iubit, cel care o salvase pe mama de la o moarte inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi. Avea o crăticioară unde mama îi punea zilnic rația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul nostru iubit, cel care o salvase pe mama de la o moarte inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi. Avea o crăticioară unde mama îi punea zilnic rația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și doar de dragul mamei luam în gură câteva boabe de porumb. Apoi adormeam buștean și nu mai auzeam absolut nimic. Nici o mișcare. Materia vie și materia moartă dormeau laolaltă cufundate într-un somn adânc, recuperator și binefăcător. Silentium tutti. "Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud Cum se izbesc de geamuri razele de lună." (Lucian Blaga) "Noapte. Sub sferele, sub mările, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor lauda somnului." (Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când o forță mai mare decât a mea, acționând violent din adâncimile trupului meu pipernicit, m-a frânt în două de la jumătate, trântindu-mă cu fruntea în zăpadă. Câteva tremurături puternice și convulsii viscerale mi-au zguduit corpul, și-apoi liniște. Pe suprafața albă, venită din înaltul cerului, fusese proiectată, cu viteza lavei țâșnită din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zbârlit în vârful creștetului. Se terminase. Fusesem electrocutat mortal. Timpul se oprise pe loc, marcând dureros istoria, precum catastrofa nucleară de la Hiroșima. Fusesem condamnat fără nici cea mai mică șansă de apărare. Ajută-mă, Doamne! Amin. În clasă era o liniște înghețată și tulbure, asemenea primei zile din "Facerea", când "pământul era netocmit și gol", neexistând încă pe suprafața lui nici un exemplar din această corcitură hibridă, monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de reclamant împotriva hoțului punea în dificultate sistemul de apărare pe care doamna încerca să-l utilizeze pentru a mă salva de la înec. Dar a mai încercat. Ia spune, Boris, câte bucăți de mălai ai avut? În clasă era o liniște aparentă, încărcată de tensiune explozivă. Automat, ochii elevilor s-au bulucit spre Cazacu pentru a afla câte bucăți au fost subtilizate. Răspunsul a venit prompt, ca și cum l-ai fi întrebat cât fac doi ori doi: Două bucăți, doamnă dirigintă. Declarația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
efortului solicitat. Jur-împrejur zăpada vălurită ne înconjura ca în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se deplasau anevoios pe întinderea de zăpadă, în întâmpinarea destinului. Câte o cioară ruptă de cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă și bine mirositoare, ca pe pruncul născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără întoarcere, n-aș vrea să iau cu mine după moarte nimic altceva decât o gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de la Hamangia", și-a închis pleoapele ostenite, lăsând să-i cadă o lacrimă târzie asemenea unei picături de agheasmă purificatoare pe trecutul său, care, asemenea cu al fiecărui om, nu a fost ferit de păcate. Amin. Era noapte și o liniște deplină. Întreaga natură își făcea somnul regenerator, pregătindu-se pentru o nouă activitate intensă. Sus, pe firmamentul ceresc, stelele mici și jucăușe își făceau rondul de noapte, supraveghind ca niște bodyguarzi conștiincioși liniștea și integritatea materiei vii de pe pământul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de păcate. Amin. Era noapte și o liniște deplină. Întreaga natură își făcea somnul regenerator, pregătindu-se pentru o nouă activitate intensă. Sus, pe firmamentul ceresc, stelele mici și jucăușe își făceau rondul de noapte, supraveghind ca niște bodyguarzi conștiincioși liniștea și integritatea materiei vii de pe pământul nostru zbuciumat de seisme geologice și sociale. Acolo, undeva în miezul pământului, ca și în cele mai de jos straturi sociale, era o stare de agitație și nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
slobozit din organul specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
catastrofal pe circuitul neurologic, a lăsat pe seama altora dezlegarea acestor enigmatice întrebări. Dar în intervalul de timp cât cerebelul său a fost intens preocupat de găsirea unor răspunsuri raționale la întrebări atât de afurisite, Mita Fâru a avut nevoie de liniște deplină pentru meditație, pentru o concentrare cît mai intensă, spre a circula nestingherit în sferele înalte ale filozofiei. Ca atare, s-a izolat și la propriu și la figurat, neavând nici soție, nici copii, nici familie... Trăia ca un huhurez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
perfecțiunea. Îl făcuse meloman. Muzica era acum domeniul de activitate în care activa cu înfocare, sperând pe bună dreptate să-și cucerească un loc binemeritat în topul celor mai mari interpreți. A exersat mai întâi acasă, în cea mai deplină liniște și izolare. Cu urechea la aparatul de radio, cânta în același timp cu interpretul respectiv toate genurile de muzică: populară, ușoară, romanțe, operetă, operă etc. Când a considerat că perioada de ucenicie a luat sfârșit, a ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de acum încolo singurul lui spectator va fi propria lui persoană. Așa se face că în fiecare noapte eram serviți fără voia noastră cu cele mai diverse piese muzicale interpretate "fortissimo", încât se duceau naibii și somnul, și odihna și liniștea noastră. Soluția se impunea de la sine. Și iarăși a început căutarea unei noi locuințe. Ultima locuință... Moș Danilov se împrietenise cu tata și acum ne însoțea până la noua locuință, care se nimerise să fie tocmai căsuța martor care participase la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cocioaba lui dărăpănată de la marginea satului. Aceasta era activitatea lui zilnică de pe urma căreia își asigura la limita de jos existența lui mizerabilă. În ziua despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea binecuvântată a satului a fost spartă de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parcă iritată de privirile mele indiscrete și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du-te fuga, fuga! Aleargă!!! Strigătele insistente și persistente ale mamei m-au determinat să abandonez cazul și s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ținut-o ascunsă pentru a o citi acum. Intră mult mai bine acum, în condiții date, de privare de libertate. 02 decembrie 1999 Am depus jurământul militar. Defilare, "masă festivă", pseudo-naționalism de circumstanță, părinți emoționați. Sunt iarăși acasă la București, liniște, doar basul profund după care am învățat să mergem în pas de gâscă timp de trei săptămâni îmi răsună încă în urechi. Nu știu cum pot să scriu despre "experiența" armatei. Cel mai bine a definit-o cred H.R.P.-ul nostru național
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a scris acest text pe când se afla în străinătate. Scrie despre secularizare așa cum ar scrie un etnolog, iar România îi furnizează substanța necesară pentru a se distanța de obiectul de studiu. Reinhold Niebuhr, teolog protestant (1892-1971), autorul celebrei "rugăciuni pentru liniște". Atât de bine gândită este această rugăciune, că am ajuns să o văd citată recent într-un manual de management intercultural [sic!] uitat pe un pupitru din biblioteca Facultății de științe economice și sociale (SES) din Geneva: Doamne, lasă-ne
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Cehov văzută în Québec, în campus. Coproducție a unui teatru studențesc cu nume studențesc, La Troupe des Treize și Grand Théatre du Québec, una dintre instituțiile teatrale cele mai onorabile din Canada. Circa 200 de persoane așteaptă intrarea în liniște și ordine, savurând cafele canadiene la litru în enorme pahare de plastic. Spectacolul începe la ora 20.00. Mă gândesc că dacă eu aș bea acum un litru de cafea, aș sta de veghe în lanul de secară al bibliotecii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]