25,546 matches
-
către Scotland Yard, unde sosirea spionului nu va fi la fel de triumfătoare cu cea care l-ar fi așteptat la Berlin. Povestirea este ultima din serie, din punct de vedere cronologic, deși o colecție următoare ("Arhiva lui Sherlock Holmes"), formată din povestiri care au acțiunea anterioară aceleia din această povestire, a fost publicată patru ani mai târziu. Referindu-se la iminentul război mondial, Holmes conchide: Finul sentiment patriotic din pasajul de mai sus a fost pe larg citat și a fost ulterior
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
fi la fel de triumfătoare cu cea care l-ar fi așteptat la Berlin. Povestirea este ultima din serie, din punct de vedere cronologic, deși o colecție următoare ("Arhiva lui Sherlock Holmes"), formată din povestiri care au acțiunea anterioară aceleia din această povestire, a fost publicată patru ani mai târziu. Referindu-se la iminentul război mondial, Holmes conchide: Finul sentiment patriotic din pasajul de mai sus a fost pe larg citat și a fost ulterior folosit în scena finală a filmului "Sherlock Holmes
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
scena finală a filmului "Sherlock Holmes and the Voice of Terror" (1942), cu Basil Rathbone, a cărui acțiune se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial, deși pasajul este prezentat ca și cum Holmes l-ar fi citat pe Churchill. Întreaga povestire arată în mod clar poziția lui Conan Doyle față de Primul Război Mondial, aflat în cel de-al treilea an al său la momentul scrierii. Doyle a scria la acel moment o povestire de război și era un susținător puternic al
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
Holmes l-ar fi citat pe Churchill. Întreaga povestire arată în mod clar poziția lui Conan Doyle față de Primul Război Mondial, aflat în cel de-al treilea an al său la momentul scrierii. Doyle a scria la acel moment o povestire de război și era un susținător puternic al generalului Douglas Haig. Mai mulți critici au contestat meritele "Ultimei reverențe" ca poveste cu spioni, ceea ce este în mod clar (ca și alte povestiri anterioare cu Sherlock Holmes precum "Tratatul naval", "Planurile
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
scrierii. Doyle a scria la acel moment o povestire de război și era un susținător puternic al generalului Douglas Haig. Mai mulți critici au contestat meritele "Ultimei reverențe" ca poveste cu spioni, ceea ce este în mod clar (ca și alte povestiri anterioare cu Sherlock Holmes precum "Tratatul naval", "Planurile Bruce-Partington" sau "Cea de-a doua pată".) Ralph Edwards, un critic sherlockian veteran, a întrebat: "De ce, în ajunul războiului, Holmes i-a dezvăluit lui von Bork că informațiile sale militare erau eronate
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
totuși, a lucrat fără cunoașterea intimă a activității de spionaj, pe care scriitorii de mai târziu o vor avea fie din memoriile publicate sau din vasta experiență personală de spionaj a unor scriitori precum Ian Fleming și John le Carré. Povestirile de spionaj erau abia la început. Într-o poveste cu detectivi, cititorul se așteaptă ca personajul negativ să fie în final arestat - și în "Ultima reverență" această convenție a fost aplicată la o poveste de spionaj unde ar fi mai
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
final arestat - și în "Ultima reverență" această convenție a fost aplicată la o poveste de spionaj unde ar fi mai bine ca personajul negativ să fie liber, neștiind că el și țara sa au fost păcăliți. Mai presus de toate, povestirea nu poate fi separat de situația politică de la momentul scrierii sale - 1917, al treilea an al teribilului război, când șovinismul și ura față de nemți s-au răspândit în literatura britanică. Conan Doyle a fost implicat în propaganda de razboi încă
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
situația politică de la momentul scrierii sale - 1917, al treilea an al teribilului război, când șovinismul și ura față de nemți s-au răspândit în literatura britanică. Conan Doyle a fost implicat în propaganda de razboi încă din timpul Războiului Burilor. Actuala povestire este în mare măsură o operă literară de propagandă a războiului, acest aspect fiind evident mai ales în detaliul deschiderii seifului de către Von Bork la începutul povestirii și lăudând persoana pe care el o consideră a fi agentul său principal
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
a fost implicat în propaganda de razboi încă din timpul Războiului Burilor. Actuala povestire este în mare măsură o operă literară de propagandă a războiului, acest aspect fiind evident mai ales în detaliul deschiderii seifului de către Von Bork la începutul povestirii și lăudând persoana pe care el o consideră a fi agentul său principal: Acest lucru implică faptul că întregul război a fost rezultatul unei agresiuni germane, o agresiune planificată în detaliu cu cel puțin patru ani înainte și efectuată în conformitate cu
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
germane, o agresiune planificată în detaliu cu cel puțin patru ani înainte și efectuată în conformitate cu un calendar strict - o vedere pe care, evident, cititorii lui Doyle din 1917 au fost dispuși să o accepte în mod necritic. Mai târziu, în povestire, cititorul este invitat să se bucure de înfrângerea și umilirea arogantului german, inclusiv amenințarea că va fi spânzurat de țăranii englezi care vor da mai târziu unui bar denumirea de "La prusacul spânzurat". De fapt, scopul patriotic și propagandistic al
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
bucure de înfrângerea și umilirea arogantului german, inclusiv amenințarea că va fi spânzurat de țăranii englezi care vor da mai târziu unui bar denumirea de "La prusacul spânzurat". De fapt, scopul patriotic și propagandistic al lui Doyle reiese din întreaga povestire. Von Bork ar fi putut să plece nestingherit, în siguranță, încrezăzot în agentul său irlandez, după care Holmes și Watson ar fi râs ei înșiși de prostia lui - cititorul bucurându-se de glumă și simțindu-se asigurat că în prezent
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
în agentul său irlandez, după care Holmes și Watson ar fi râs ei înșiși de prostia lui - cititorul bucurându-se de glumă și simțindu-se asigurat că în prezent, în 1917, Holmes lucra încă din greu la înșelarea inamicului. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 47-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de filme mute cu Eille Norwood. El este un scurt-metraj alb-negru, regizat de George Ridgwell. Povestirea nu a mai cunoscut nicio
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
greu la înșelarea inamicului. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 47-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de filme mute cu Eille Norwood. El este un scurt-metraj alb-negru, regizat de George Ridgwell. Povestirea nu a mai cunoscut nicio altă adaptare cinematografică, acest lucru datorându-se faptului că aici nu este vorba, strict vorbind, de o "anchetă" a detectivului.
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
a crezut că moartea personajului s-a datorat voinței lui Șir Arthur Conan Doyle de a-l face să dispară: într-adevăr, Doyle, deși a devenit celebru grație acestor aventuri, dorea o schimbare. După ce a scris un număr mare de povestiri (și două române), el a vrut să se ocupe cu alte lucruri și, prin urmare, a decis să-l elimine cu totul pe Sherlock Holmes. Conan Doyle i-a scris astfel un final demn de numele său, povestita în "Ultima
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
scrisese în 1902, pentru a satisface publicul cititor, dar apoi, în cele din urmă, el a cedat în 1903 sub presiunea unui editor, care i-a oferit o sumă mare de bani în schimbul unor noi aventuri. El a scris astfel povestirile din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes", prima dintre ele fiind "Casă pustie", care-l aduce în scenă pe colonelul Sebastian Moran. Moartea personajului a generat atâtea proteste că scriitorul Conan Doyle a decis, fără tragere de inimă, să-l "reînvie
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
o faima la nivel mondial. În 1911, Ronald Knox a susținut la Universitatea Oxford o conferință pe care a publicat-o la scurt timp sub titlul "Studies în the Literature of Sherlock Holmes". El consideră, cu umor, ca fiind reale povestirile în care apare Holmes, care au fost relatate de doctorul Watson. Acest lucru îl determină să încerce să rezolve anumite contradicții flagrante între povestiri: de exemplu, în "Omul cu buza strâmba", Watson este numit "James" de soția sa, în timp ce el
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
sub titlul "Studies în the Literature of Sherlock Holmes". El consideră, cu umor, ca fiind reale povestirile în care apare Holmes, care au fost relatate de doctorul Watson. Acest lucru îl determină să încerce să rezolve anumite contradicții flagrante între povestiri: de exemplu, în "Omul cu buza strâmba", Watson este numit "James" de soția sa, în timp ce el are prenumele de "John" în toate celelalte povestiri. În mod similar, el remarcă faptul că procedura unei căsătorii, celebrate în "Scandal în Boemia", și
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
relatate de doctorul Watson. Acest lucru îl determină să încerce să rezolve anumite contradicții flagrante între povestiri: de exemplu, în "Omul cu buza strâmba", Watson este numit "James" de soția sa, în timp ce el are prenumele de "John" în toate celelalte povestiri. În mod similar, el remarcă faptul că procedura unei căsătorii, celebrate în "Scandal în Boemia", și materia pentru un examen de la universitate, care are loc în "Cei trei studenți", nu sunt conforme cu realitatea. În plus, Ronald Knox încearcă să
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
în unele opere literare cu Sherlock Holmes. Ei sunt mai mulți copii ai străzii de vârste diferite pe care Holmes îi folosește adesea în investigațiile sale. "Ștrengarii" sunt un grup de copii ai străzii care apar în unele române și povestiri cu Sherlock Holmes. Ei locuiesc pe strada Baker și în împrejurimi și-l ajuta pe Holmes din când în când în investigațiile sale, hoinărind prin întreaga Londra, punând întrebări și urmărind anumite persoane sau case. Șeful grupului se numește Wiggins
Ștrengarii de pe Baker Street () [Corola-website/Science/325541_a_326870]
-
Watts, în colecția Hachette Children's Books, o serie de patru române grafice pentru copii în primăvara anului 2011 denumite "]" a caror acțiune se pterece în cei trei ani în care Sherlock Holmes a fost crezut mort, între acțiunile din povestirile"Ultima problemă" și "Casă pustie". Cărțile sunt scrise de Tony Lee și ilustrate de artistul Dan Boultwood.
Ștrengarii de pe Baker Street () [Corola-website/Science/325541_a_326870]
-
Acest articol prezintă personajele secundare din povestirile cu "Sherlock Holmes" ale lui Sir Arthur Conan Doyle și din lucrările necanonice derivate. Inspectorul Baynes de la poliția din Surrey apare în cele două părți ale povestirii "Aventura din Wisteria Lodge", intitulate (i) "Neobișnuita experiență a domnului John Scott Eccles
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
Acest articol prezintă personajele secundare din povestirile cu "Sherlock Holmes" ale lui Sir Arthur Conan Doyle și din lucrările necanonice derivate. Inspectorul Baynes de la poliția din Surrey apare în cele două părți ale povestirii "Aventura din Wisteria Lodge", intitulate (i) "Neobișnuita experiență a domnului John Scott Eccles" și (ii) "Tigrul din San Pedro". El este singurul ofițer de poliție care l-a concurat vreodată pe Sherlock Holmes, în abilitățile sale de investigație. În această
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
Aventura din Wisteria Lodge", intitulate (i) "Neobișnuita experiență a domnului John Scott Eccles" și (ii) "Tigrul din San Pedro". El este singurul ofițer de poliție care l-a concurat vreodată pe Sherlock Holmes, în abilitățile sale de investigație. În această povestire, cititorul constată că, în ciuda faptului că lucrează fiecare după linii diferite de investigație, ambii ajung în același timp la concluzia corectă și rezolvă misterul. De fapt, Baynes l-a indus în eroare chiar și pe Holmes, pentru că a folosit o
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
adevăratului criminal un fals sentiment de siguranță. Holmes l-a felicitat pe acest inspector și a afirmat că el crede că Baynes va ajunge departe în carieră, pentru că are instinct și intuiție. Billy este pajul lui Holmes, care apare în povestirile "Valea terorii", "Problema podului Thor" și "Cazul diamantului Mazarin". În acesta din urmă, el joacă un rol important ajutând la arestarea răufăcătorului. El este un personaj mult mai important în toate cele trei piese de teatru ale lui Doyle în
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
scenă rolul lui Billy atât în piesa în patru acte, cât și în piesa lui Gillette. Billy apare și în filme, printre care "Sherlock Holmes" și "The Adventures of Sherlock Holmes". Inspectorul Bradstreet este un detectiv care apare în trei povestiri: "Omul cu buza strâmbă", "Aventura rubinului albastru" și "Aventura degetului cel mare al inginerului". Doyle l-a descris ca "un funcționar înalt și voinic [...] purtând un chipiu cu cozoroc și o jachetă". Ilustrațiile lui Sidney Paget pentru revista "Strand Magazine
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]