23,936 matches
-
de definiție: "Liberalismul românesc se află astăzi [...] într-unul din cele mai grele momente ale existenței lui. Așezat la răscrucea a două demagogii de stânga și de dreapta, liberalismul, doctrină de echilibru și de rațiune nu va putea învinge greutățile ceasului de față, decât rămânând credincios originilor lui, creând cu duh național [o] burghezie autohtonă". Încercând o caracterizare a acțiunii politice desfășurate de partidul în care se înrola, Gh. Strat aprecia că îi era caracteristic "un patriotism fără excese și fără
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
apărării naționale ce trebuie să fie astăzi o preocupare de căpetenie a oricărui bun român. Socotim, însă, că în aceste alegeri trebuie să treceți peste vorbe și făgăduieli și să căutați să pătrundeți sufletul acelor care vă cer voturile. [...] Alegători, ceasul acestei lupte a sunat! Listele noastre, ca și anul trecut, poartă semnul celor trei linii în picioare. I I I Vi-l amintim, încredințați că, în biruința PNL, înnoit de acțiunea noastră veți afla chezășia realizărilor sănătoase și rodnice pe
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Coroanei. Dimpotrivă, la guvernarea țării s-au supralicitat lingușirea și lichelismul. Frunțile plecate și șalele smerite le poți așterne pe treptele palatelor, dar nu poți dura din ele zid de apărare pentru țară, nu te poți rezema pe ele în ceasul greu, atunci când el bate, și el bate, întotdeauna, la anumite scadențe în viața unui stat și a unei națiuni. O astfel de scadență se apropie. Sistemele de guvernare, amestecul în cârmuire al celor care nu pot cârmui, dușmănie sau favoare
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
același timp, lipsa sancțiunilor cerute de atâta vreme de opinia publică, adânc frământată de spectacolul revoltător al corupției și al jafului din averea publică. El cere astăzi, prin cetățenii capitalei și delegații din toată țara, plecarea de la cârmă, cu un ceas mai devreme a guvernului, care compromite tot mai mult, renumele și tradiția glorioasă a PNL, primejduind interesele vitale ale țării. El revendică cu hotărâre răspunderea întreagă a guvernării, pentru mântuirea țării". (" Mișcarea", nr. 1138, 4 decembrie 1934.) Diverse hârtii interesând
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o prefață de război civil". ("Mișcarea Mehedințului", an II, nr. 5, 15 martie 1937.) Reîntregirea PNL " Criza politică a luat sfârșit. Guvernul s-a constituit, lupta începe. Hotărârea pe care au luat-o, în unanimitate, fruntașii partidului o cunoașteți. În ceasul, acesta, datoria mea este, înainte de orice altă îndrumare, să vă aduc un cuvânt de lămurire. Am urmărit și ați urmărit, împreună cu mine, o întregire a PNL care să dea țării chezășia unei cârmuiri de cinste în gospodăria publică, de demnitate
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
III, București, 1955-1959, Femeile ruse. Decembristele, București, 1956; Adam Mickiewicz, Pan Tadeusz sau Ultima încălcare de pământ în Lituania, pref. Olga Zaicik, București, 1956, Poezii, București, 1957 (în colaborare cu Vlaicu Bârna și Virgil Teodorescu), Poezii, București 1959; Juliusz Slowacki, Ceasul meditării, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1962; Giuseppe Ungaretti, Poezii, București, 1963 (în colaborare cu Alexandru Balaci); André Malraux, Calea regală, București, 1971. Repere bibliografice: Cioculescu, Aspecte, 190-192; Constantinescu, Scrieri, IV, 156-160; Georgescu, Încercări, II, 229-231; Petroveanu, Pagini, 66-78
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
unui președinte de Republică! S-a trântit ușa de la intrare. Am adunat în grabă toate hârtiile, am închis cufărul și l-am împins sub pat. Seara, din cauza ploii, Charlotte și-a aprins lampa înăuntru. Ne-am așezat lângă ea imitând ceasurile de veghe de pe balcon. Îi ascultam istorisirea: Nicolae și Alexandra, în loja lor, aplaudând Cidul. Le cercetam chipurile cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iar sub talpa cizmelor ei de pâslă se topeau ultimii țurțuri. Într-o zi, un ciob de gheață i s-a spart sub picior cu un zgomot neobișnuit. Charlotte a fost surprinsă - se întorsese deja de vreo jumătate bună de ceas, toată zăpada de pe palton și de pe șapcă i se topise și se uscase de atunci. Pe când țurțurele acela... S-a aplecat să-l ia de jos. Era un ciob de sticlă! Un ciob foarte subțire dintr-o fiolă de medicament
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
burgheze. Ea evoca dorința lor de a se înapoia la Moscova și apoi... Ecoul o întrerupea: forțele intervenționiste ale străinătății și dușmanii de clasă dinăuntru erau pe cale de a sabota reconstrucția din tânăra Republică a Sovietelor... După un sfert de ceas de astfel de discuție, Charlottei i-a venit să strige: „Vreau să plec! Asta-i tot!” Dar logica absurdă a acelei conversații nu-i mai dădea drumul. - Un tren pentru Moscova... - Sabotajul specialiștilor burghezi la căile ferate... - Starea proastă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
glaspapir. Soarele sfărâma priveliștea într-o puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau, ca și cum ar fi vrut ca un trecut apăsător să fie șters prin frecarea și arsura aceea. Tocmai părăsiseră Buhara. Tot ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea mai departe. Ceasul bătea ora trei dimineața și, câteva minute mai târziu, auzea scârțâitul strident al zăpezii de pe trepte. Închidea ochii o clipă, apoi mergea să deschidă. Soțul ei se întorcea acasă întotdeauna la ora aceea... Oamenii dispăreau când de la serviciu, când în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără să crâcnească destinul țării lor. Istorisirile acelea mă învățau multe. Ghiceam acum de ce sărbătorile de iarnă erau străbătute întotdeauna, în familia noastră, de un fior de neliniște, asemenea unui curent viclean care trântește ușile într-o locuință goală, la ceasul înserării. În ciuda veseliei tatălui meu, în ciuda cadourilor, a zgomotului pocnitorilor și a scânteierii bradului, neliniștea aceea impalpabilă era prezentă. Ca și cum, în mijlocul urărilor, al pocnetelor dopurilor și al râsetelor era așteptată venirea cuiva. Cred chiar că, fără să și-o mărturisească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o deslușeau. Era un fel de nimb invizibil purtat de Charlotte în tot acel trecut reînviat în bucătăria noastră afumată. Îmi spuneam cu o mirare plină de admirație: „Femeia aceea care aștepta luni și luni de zile faimoasele bătăi ale ceasului de la trei dimineața, în fața ferestrei acoperite cu flori de gheață, femeia aceea era totuna cu ființa misterioasă și atât de apropiată care văzuse într-o zi cochilii de argint într-o cafenea din Neuilly!” Niciodată, când vorbeau despre Charlotte, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care surprindea atât de mult la adolescentul acela: - Sau, poate, un război... - Nu spune prostii, Serghei, l-a mustrat Charlotte. Haideți repede în pat. Mâine mergem să-l întâmpinăm pe tata la gară. Aprinzând o veioză, s-a uitat la ceas: „Ora două și jumătate. Deci, deja astăzi....” N-au apucat să adoarmă la loc. Primele bombe au sfâșiat noaptea. Escadrilele care, de o oră deja, zburau deasupra orașului, aveau ca țintă regiuni mult mai îndepărtate, din adâncul țării, unde asaltul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mari. „O să te împușcăm și pe tine!”, a bombănit călăul-șef. Dar, cu o clipă înainte de a merge la zid, copilul a alergat la ofițer și l-a rugat stăruitor: „Îmi dați voie să mă duc să-i înapoiez mamei ceasul? Locuiește la doi pași, lângă fântână. Mă întorc, jur!” Șiretlicul acela copilăresc a înmuiat până și inimile sălbatice ale soldățimii. Au izbucnit în râs, șmecheria părea prea naivă. Ofițerul, râzând în hohote, a rostit: „Du-te, fugi! Salvează-te, derbedeu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
formă de trapez, sonoritatea acestei limbi îmi părea foarte naturală. Vraja pe care o descoperisem în vara aceea avea oare să se materializeze în vreo întâlnire? Fiecare femeie care trecea pe lângă mine parcă voia să-mi vorbească. Fiecare jumătate de ceas câștigată din noapte dădea consistență mirajului meu francez. Nu mai aparțineam nici epocii mele, nici acestei țări. Pe micul rondou nocturn, mă simteam minunat de străin de mine însumi. În prezent, soarele mă plictisea, ziua devenea o așteptare inutilă înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte iese din gară. O urmez, îmbătat de revelația mea indicibilă. Iar noaptea se răspândește asupra stepei. Noaptea care durează deja de douăzeci de ani în Saranza copilăriei mele. Am revăzut-o pe Charlotte după zece ani, timp de câteva ceasuri, când mergeam în străinătate. Am ajuns foarte târziu, seara, și trebuia să plec mai departe dis-de-dimineață, la Moscova. Era o noapte înghețată de la sfârșitul toamnei. Care aduna laolaltă, pentru Charlotte, amintirile neliniștite ale tuturor plecărilor din viața ei, ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi fost pentru ea deloc imposibil... La început, în timpul unor luni îndelungate de mizerie și de rătăciri, visul meu nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuvântul esențial, tipărit în caractere groase, spațiate, ca pentru a fi scandate: INACCEPTABILITATE. Și, contopindu-se cu zvâcnetul sângelui meu la tâmple, au urmat formule explicative: „Situația dumneavoastră nu corespunde...”, “ântr-adevăr nu îndepliniți...”. Am rămas cel puțin un sfert de ceas nemișcat, cu privirea ațintită pe scrisoare. În cele din urmă, am început să merg drept înainte, uitând unde trebuia să mă duc. Nu mă gândeam la Charlotte. Ceea ce-mi făcea rău în primele clipe era amintirea vizitei mele la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
găunoasă, vorbea despre munca disciplinată, perseverentă, despre servirea cu credință a cauzei. Începând cu 5 septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot, oameni îmbrăcați de sărbătoare pândeau ceasuri întregi (sau chiar dimineți și după-amiezi întregi) apariția, la marginea comunei, a primului cercetaș colbuit, călare pe motocicletă sau bicicletă. "Praful de pe el l-am absorbit cu toții, nu eu, toți - bărbați, copii - toată lumea care putea îmbrățișa un soldat îl săruta
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
treia. Cu toate că fiecare fusese desemnat de prim-ministru, Teleki nu avea niciun cuvânt în chestiunile administrative, coordonate de armată. Viața locuitorilor din Transilvania s-a modificat imediat din cauza a două măsuri: introducerea pe teritoriul re-anexat a orei Europei Centrale, adică ceasurile trebuiau date în urmă cu o oră, și trecerea la circulația pe stânga. Ce-i drept, numai pentru un interval de aproape un an: în toamna lui 1941, pe teritoriul întregii Ungarii a devenit valabil acel "ține dreapta". Directivele de
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
e : - vocală plină : - în cuvintele ( parte, elicopter ) ; - în forme ale verbului a fi ( ești, este, eram ) ; - în diftongul ie (eu, ele, ei ). - semivocală e (aceea, ea );literă ajutătoare (în combinațiile ce, ge, che , ghe, și înainte de o vocală ca în : ceas, geantă ). Se scrie și se pronunță ie și nu e, la început de cuvânt sau la începutul unei silabe care urmează după o vocală : ied, ieftin, ieșire, baie, cheie, femeie. Fac excepție de la această regulă neologismele în care e inițial
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
șade la o masă și scrie soarta celor vii și morți; de acolo, sufletul ajunge la poarta Raiului: Și tu vei ajunge/ Tocma-n poarta raiului/ Unde-i floarea-soarelui./ Acolo să te oprești/ Acolo s-adăpostești/ Și-așteaptă cu răbdare,/ Ceasul de neînturnare./ Că el va sosi/ Și tu vei veni/ Dacă cerbii vor ara/ Ciutele vor semăna... (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Acest text funerar dezvăluie o geografie chtoniană extrem de complexă: ea se bazează pe o sumă de toposuri, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În final Îl va amenința, va urma cu atenție drumul, va bea apa uitării, va culege florile din Rai, se va ruga de Sânta Marie să se Îndure să-i Însemne soarta și se va adăposti la poarta Raiului așteptând „ceasul de neînturnare”; d) avertizează Împotriva unor capcane sau greșeli care ar putea deturna călătoria sau bloca accesul către punctul final al călătoriei: sufletul nu trebuie să se teamă de marea cea mare, de brad, vidră, șoim, șarpe. El trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]