25,627 matches
-
avansați În teroare... Și am avut niște slugi de-a lu’ Stalin pur și simplu mai ale dracului decât el. Și ce a fost mai grav a fost să implementezi În om frica... Și un om care știe numa’ de frică și frica Îl domină... ăla nu mai e om. Că, gândindu-ne mai bine, vedem ce urmări avem după acest sistem, că trebuie să treacă generații ca să revie omul normal, rațional, demn. Ce-o fost mai bun, o distrus. Ei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
teroare... Și am avut niște slugi de-a lu’ Stalin pur și simplu mai ale dracului decât el. Și ce a fost mai grav a fost să implementezi În om frica... Și un om care știe numa’ de frică și frica Îl domină... ăla nu mai e om. Că, gândindu-ne mai bine, vedem ce urmări avem după acest sistem, că trebuie să treacă generații ca să revie omul normal, rațional, demn. Ce-o fost mai bun, o distrus. Ei n-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
distrus. Ei n-o avut grijă de oameni, totdeauna o avut grijă să promoveze nonvalori. O fost puțini și, pe urmă, peste noapte, a trebuit să puie În funcție teroarea. Ei n-o știut să puie altceva la loc. Ei frica și ia-l pe om și omoară-l. Ăsta o fost scopul lor, de a transforma În sclav pe oricine. Eu am lucrat În brigăzi de țărani, de muncitori, de intelectuali, și am avut o deosebită considerație față de toți... pentru că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ei nu se mai pot transforma, n-au cum, ei au În sânge această boală, odată ce au avut dreptul de viață și de moarte asupra omului, și nu se mai pot schimba. În plus, ei nu știu ce-i aia respect sau frică de Dumnezeu... El știe că e stăpânul și că poate să facă ce vrea el, că el Îi Dumnezeu. Și acu’, la ora asta, domnii securiști ce pensii au!?Și ce pensii avem noi ăștia care am făcut... Ei au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
c-a fost fără morți... În schimb, s-au dus și le-au aprins casele, grajdurile, tot ce-aveau moții ăia, ca să plece Înapoi de unde-au venit, că n-au ce căuta acolo. Și când au venit autoritățile comuniste, de frică de ce păcate aveau din urmă..., s-au Înscris imediat cu toții la colectiv. Oamenii ăștia spuneau că se fura tare mult din colectivă... Și cine fura? Veneau activiști de partid, de la Miliție, de la Securitate, din toate părțile, și toți cărau cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comună? De exemplu, cine se Înscria În Partidul Comunist, cine era Împotrivă? În Partidul Comunist din comună erau ultimii oameni. Ăia la care nu le plăcea să muncească, care nici teren n-aveau, care erau cei mai slabi. Unii de frică s-au Înscris... Evreii..., o parte s-au Înscris, nu toți, că nu putem să-i acuzăm pe toți, dar erau și ruteni, și țigani. Bineînțeles că au forțat și pe unii să semneze, printre protopopi, pe cine au știut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și când m-a călcat, el s-a speriat și de spaimă tot automatul l-a descărcat, da’ În acoperiș. Și bine că nu i-o Împușcat pe ăia din pod, că zicea că i-am omorât eu. El de frică: „Stăi!”. La stânga: „Trăiți, tovarășu’ comandant!”. Și cum casa lu’ unchiu era Într-o margine de comună... n-am avut ce face și am plecat cu ei pe jos la mașină, tot pă unde cu o seară Înainte am vrut să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu recunoască, să spună că n-a știut că am fost acolo... Da’ unchiu’ o fost bolnav și-n toamnă și i-am zis să meargă la medic, d-apăi o amânat și nu s-a dus. Și lui Îi era frică că-l bate..., da’ nu l-o bătut nici pe el, numa’ pe mine m-o bătut. Mai țineți minte cum Îl chema pe acel comandant? Nu. L-am căutat pe urmă, după ce-am venit acasă, și aș fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să beau o cafea cu el, da’ nici Rusu n-o știut... Da’ țin minte c-avea un semn, o cicatrice... Era sergent-major sau plutioner, nu știu ce grad avea. L-am bănuit pe unu’, da’ cred că i-o fi fost frică... Și io l-am Întrebat, dar n-o vrut să recunoască c-o fost el... Poate că nici el nu și-a adus aminte, numa’ dacă discutam unde ne-am cunoscut... Poate o cunoscut pe mai mulți și poate o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
recunoască c-o fost el... Poate că nici el nu și-a adus aminte, numa’ dacă discutam unde ne-am cunoscut... Poate o cunoscut pe mai mulți și poate o făcut și rău la careva și i-o fi fost frică să recunoască. Ancheta unde a avut loc? Ancheta a fost la Securitatea din Satu Mare și la penitenciar și a durat din martie până În iunie. La anchetă nu am primit bătaie, numa’ la Sighet am luat bătaie, ca să spun unde e
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost procesul... Dar condamnarea era stabilită dinainte de Securitate... Că mie mi-o spus anchetatorul că 20 de ani primesc și atâta am și primit. Procurorul o cerut condamnări, da’ avocații pe timpul ăla nu Îl apărau pă deținut, că le era frică să nu intre și ei, și mulți au și căzut așa... Avocații spuneau numai că-i băiat bun, atâta, da’ nu Încerca Într-adevăr să te apere... Și v-ați regăsit acolo cu ceilalți din lot? Da. La proces o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine”. O mai trecut doi-trei ani? „E bine.” Pân-am ajuns la bine! Și am devenit atât de adaptabili, atât de maleabili... Nu numa’ În conduită, nu numai În mentalități, da’ și În simțiri. Domne, ne-am vândut sufletu’ de frică... Sufletul ni l-am vândut! Gândiți-vă dumneavoastră că te Întâlnești cu un prieten, cu un om pe care Îl știi prieten și ai Încredere În el, și el te vinde!? Apăi, să mă ierte Dumnezeu, Iuda și Hristos... tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le dezlegi limba... și Începeau singuri să vorbească. Erau oameni mai simpli față de studenți, mari intelectuali..., În ghilimele... Îmi pare rău... și mi-e silă de mine când mă gândesc că m-am pretat la așa ceva. Ca și alții, de frică, să mă pun În fața peretului și să mă rog, să fac niște cruci mari..., false tot. Și asta cu toate că Înainte cu două sau trei săptămâni am negat și pe Dumnezeu, și pe mama, și pe tata, și pe toți. Și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singur, că lăsase ceva geamantane cu lucruri de-a lor la verii mei. Verii mei locuiau doi frați În aceeași casă, și unuia tocmai Îi murise soția. Și cum Îi la-nmormântare, vine lume multă, și lor le-a fost frică ca nu cumva copiii care vin să se urce În pod și să-l descopere pe fratele meu și m-au rugat să-l primesc la mine, că venise numai pentru o zi și-o noapte, să-și ia lucrurile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ac la mine, dar, ca să fac nevinovată, asta nu mai Îmi convine... Nu știu ce are doamna cu mine, că tot timpul s-agață de mine... Și mi-am făcut cele trei zile de pedeapsă, să nu ziceți că mi-o fost frică să le fac, și de-aia n-am venit Înainte, da’ acuma, că le-am făcut, vin să vă spun să vorbiți frumos cu ea și să nu mă mai persecute”. Zice: „Vă cunoaște din libertate?”. „N-o cunosc, de unde
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ce lapsus am... Erau așa roșii... un fel de antibiotice... Acuma nu mai țin minte numele, da’ era foarte scump atunci, că abia apăruse. Și mi-o spus că ce de bani o cheltuit cu noi, pentru că le-o fost frică să nu se extindă boala și-apoi, na, ne-o scăpat... Apoi tot ne-o controlat pân-am ieșit din Închisoare, să vadă dacă n-o mai rămas bacili În noi. Ăsta o fost tot necazul, muștele, de la care ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la mine. Nici eu nu l-am recunoscut, Închipuiți-vă zece ani cum ne-o schimbat... Și io m-am gândit: „Ioi, cine o fi omul ăsta care mă privește așa?”. Ieșisem de-acolo cu un fel de groază, de frică, și mi se părea că tot am În spatele meu pe cineva care mă urmărește. Știți ce senzație e? Un an de zile n-am putut să scap de senzația asta... Și când o fost chiar lângă mine zice: „Aurica!”, „Ioi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mihai, tu ești!?” Atunci el o vrut să mă Îmbrățișeze, și io zic: „Nu, stai până după colț, să nu ne vadă”... Că sergentul Între timp stătuse În loc, să vadă dacă merg cum mi-o explicat el. Mi-o fost frică să-mi sărut cumnatul, că ăla se uita... Apoi, când am ajuns după colț, ne-am sărutat și-apoi mi-o tot spus: „Ce groază o trebuit să bage În voi, că ți-o fost frică și să mă saluți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el. Mi-o fost frică să-mi sărut cumnatul, că ăla se uita... Apoi, când am ajuns după colț, ne-am sărutat și-apoi mi-o tot spus: „Ce groază o trebuit să bage În voi, că ți-o fost frică și să mă saluți”... Sora mea și cumnată-mea stăteau pe bancă și-o văzut că cumnatu’ nu se-ntoarce și l-o văzut pe sergent c-o vrut să strige la cumnatu-meu, c-o văzut că eu mă feresc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îl bagă sub trepte. Și ce-o văzut acolo... era să leșine, așa s-o speriet. Era unu’ cu jumătate țeasta capului... pe ochi și pe față Îi curgea sângele ca din porc... Săracu’ Vasile, când o venit, Îi era frică și să vorbească. „Măi, da’ cine o fost?” „Nu știu, că imediat o venit și m-o scos de acolo.” „Măi, Vasile, te-o bătut?” „Nu, nu.” Da’ el nu putea sta locului de durere și se plimba prin cameră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o durut stomacul... și, cum Înghițeam un pic de apă, doar câtă picură din ochi, cât o lacrimă, cum o dam afară... Și am avut un gardian de la Sighet... așa se zice că de pe acolo s-o tras, mai cu frică de Dumnezeu. Și n-avea voie să vorbească cu noi, ferească Dumnezeu, că să-i fi prins că stă de vorbă cu noi... era grav. Și ăla, dacă m-o văzut că-s singur În celulă, zice către mine: „Auzi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa un gardian să vă ajute... Vai de capu’ meu! Să vă spun: vine la mine la vizetă, În 29 iunie, și mă Întreabă: „Trag clopotele la biserică, dar oare pentru ce?”. El o fost credincios, o fost om cu frică de Dumnezeu... „N-aș putea da seama pentru ce.” „O fi ceva sărbătoare?” „Nu știu.” Zice către mine: „Da’ În ce lună suntem?”. „Nu știu.” „Da’ În ce dată suntem?” „Nu știu.” N-am știut nici ce zi e, nici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șah făcut din pâine? Da, șahul era făcut din pâine și colorat cu hipermanganat, ca să difere culorile, și la table la fel, că aveam și table... Păi să ne treacă timpul... Da’ nu puteai juca liniștit, că jucai tot cu frica În sân... cum ți-o fi norocul să te prindă. Și puneai paravan ca să nu te vadă de la vizor... Da’ ei nu și-o dat seama că la capătul paturilor sta doi inși, unul În stânga, unul În dreapta... și se uita
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot te omor”. Îi spuneam când eram numa’ noi doi... Păi mă bătuse destul, cât mă-sa să mă mai bată? Între noi era pe viață și pe moarte toată asta... Probabil că mi-a dat pachetul ăla și de frică sau l-am impresionat pur și simplu, pentru că eram și eu uimit... Mureau mulți În lagăr? În fiecare zi mureau. Nici hainele nu le lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau În gestiune
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spus: „Lasă, domnule, că Îl Întreb eu pe ministru, să vedem dacă ei v-au spus că trebuie să racolați oameni cu pistolul”. „Nu spui la nimeni! Lăsați acolo, că nu vi se Întâmplă nimica.” Da’ le era și lor frică... A trebuit să joc teatru cu ei. Cât am jucat eu teatru cu ăștia... Mie Îmi repugna, da’ ce dracu să fac? După ’89 nu v-a tentat să intrați În politică? Noi am zis că nu facem politică... Au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]