24,310 matches
-
RSS Moldovenească. A fost distins cu titlul de Maestru emerit al artei din Moldova (1985), cu Premiul de Stat (1984) și cu Premiul literar unional „N. Ostrovski” (1967). D. debutează în presă în 1951, apoi semnează versuri în culegerile colective Glasuri tinere (1955, 1957, 1959). Prima lui carte este placheta Darul fecioarei (1963), în care, ca și în Ursitoarele (1965), se arată preocupat de poetizarea cotidianului, promovând estetica faptului „prozaic”. Volumele care urmează încheagă imaginea unui poet al esențelor, deschis spre
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
din care fac parte, poeziile lui din anii ‘30 sunt marcate de un izbitor sentiment de istovire. Deși tânăr, poetul se declară, în volumul de debut, „învins de viață”, căutând un refugiu în preajma divinității (Învins). În stil avangardist, reneagă clasicismul (Glas de groapă), totuși poezia are formă clasică, iar renegarea nu este revoluționară, ci proclamată pe aceeași notă: „Atâta clasicism mă obosește”. Se întâlnesc aici caravane, nopți tropicale, beduini, miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil Carianopol
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
Teologie și Filosofie-Litere ale Universității din Cernăuți. Este doctor în teologie al aceleiași universități (1942) și doctor în științe filologice al Universității din Timișoara (1972). În anii interbelici a colaborat cu articole și eseuri de filologie și estetică literară la „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Candela”, iar după război, stabilindu-se la Timișoara - unde a fost lector la Institutul Pedagogic (1961-1975) și apoi la Facultatea de Filologie -, la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Volumele sale reprezentative sunt
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
legat prin sânge, ereditar. Întreg ciclul Pajere este o dramatică mărturie a atașamentului său structural față de personalități de rang superior din trecut. Poetul își caută într-o vastă epocă istorică strămoșii, se întreabă din cine descinde, încercând să descifreze, în glasuri necunoscute, șoaptele sângelui. Căci: „Nu-n file-ngălbenite / Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești” (Clio). Versurile lui se circumscriu ariei parnasianismului, autorul fiind obsedat de frumusețea exterioară, de formele de versificație impecabile, de ritmurile sonore, de picturalitatea în sine. Remember (1924) aduce în
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
într-o gură de mort/ trezi-va ținutul cu punți, strămutat într-un clopot/ O limbă de om va suna într-un coif cutezanța.// Și-așa vor veni într-un pas mai grăbit și copacii,/ s-aștepte o frunză cu glas, adusă-ntr-o urnă,/ solia coastei de somn trimisă mareei de steaguri./ Scăldată în ochii-ți să fie, să cred că murim împreună.// Părul tău scurs din oglinzi va așterne văzduhul,/ în care cu-o mână de ger voi aprinde
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
și brațe, și nu va fi vânt,/ ci o baltă de umbre va fi, în care nu prinzi rădăcină,/ un lac înghețat, în care-și dispută coroana de solzi înecații,/ iar viața e barca la mal, părăsită de vâsle./ Un glas va veni dinspre flăcări spre noi să-și păteze cu sânge argintul,/ s-anunțe, întors din incendiu: Nu eu, ci ei singuri știu ora!/ Și-atunci vor porni din pustiu să-și deșerte nisipul în preajma-ți:/ să fie și munți
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
consemnat în pagini de jurnal. A profesat și în învățământul mediu. În 1960 devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava. Publică tot mai puțin, astfel încât manuscrisele rămân în sertare. A debutat cu versuri în revista „Floarea soarelui” (1926). Colaborează la „Glasul Bucovinei” (aici este și redactor-șef), „Junimea literară” (îndeplinește funcția de secretar de redacție), „Gazeta Bucovinei”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Bucovina”, „Universul literar” (unde a fost redactor), „Bucovina literară” (fiind și în comitetul de redacție), „Revista Fundațiilor Regale
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din aburul sămănătorist (vădit în
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar în casă / Va bate-un ceas străin și alb pe masă”), Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983), Sârjoaca (1984). A publicat și literatură pentru copii și s-a distins printr-o bogată activitate de traducător. SCRIERI: Tăcerea pădurilor, Chișinău, 1965; Cântecul frăției, Chișinău, 1965; Durerea liniștii, Chișinău, 1969; Lupul, Chișinău, 1969; Glasul inimii, Chișinău, 1971; Semănătorii, Chișinău, 1974; Semaforul, Chișinău, 1975; Drumuri, Chișinău, 1979; Pasăre călătoare, Chișinău, 1980; Oameni de omenie, Chișinău, 1981; Izvoare, Chișinău, 1983; Îndrăzneala, Chișinău, 1983; Sârjoaca, Chișinău, 1984; În preajma iubirii, Chișinău, 1988; Rădăcini de acasă, Chișinău, 1988; Troiene
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
, Anatol (3.VI.1940, Mălăiești, j. Bălți), poet și publicist. A absolvit, la Chișinău, Universitatea de Stat (1962) și a fost redactor la „Moldova” și „Glasul națiunii”. A debutat editorial cu placheta de versuri Sărutul soarelui (1965), anunțându-se ca un romantic ce scrie o poezie a stărilor sufletului cutreierat de fiorii adolescentini ai dragostei, a setei de viață și de afirmare. Dorul și nostalgia, visarea
CIOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
Chișinău (1957-1962), obținând titlul de doctor în filologie (1965). A fost lector la aceeași instituție, redactor la editurile Literatura Artistică și Hyperion (un timp a exercitat funcția de director al acesteia), director general al Departamentului pentru limbi, redactor la săptămânalul „Glasul națiunii”. În nuvele, C. cultivă un realism care polarizează îndeosebi aspecte comune ale vieții, obișnuitul, tot ce e mărunt și sentimental. Poeziile din Fereastră deschisă (1965), Floare rară (1972), Mijlocul verii (1975), Poeme de dragoste (1993), Alte poeme de dragoste
CIOCANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
lirică, încărcat de metafore prețioase, cu un imens succes de public încă de la debut, el disjunge - în linia lui G. Ibrăileanu - între scriitorii moderni munteni, care-și reprimă nostalgiile după vremurile apuse, și scriitorii moldoveni, care se lasă fermecați de „glasul amintirilor”. Abordând așa-zisul subiectivism auctorial, criticul pledează pentru unicitatea și independența celor mai îndrăgite personaje ale operei față de biografia celui care le-a creat. Cu acest prilej el nu ezită să opereze disocieri între opere valoroase, cum ar fi
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
în diverse departamente locale ale Ministerului de Finanțe. Elev fiind, C. a debutat cu versuri în 1927, la revista „Prin munca spre ideal” din Baia Mare. Cu oarecare constantă, va fi prezent mai ales in periodicele bucovinene ale timpului, precum „Îndrumarea”, „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Revista Bucovinei”, „Bucovina literară”. A semnat și Vera Marian. Împreună cu Victor Măgura și George Moroșanu scoate la Iași, în 1933, revista „Alfa”, iar la Câmpulung Moldovenesc, singur, în 1947, revista „Caiet literar”. Parțial, și-a adunat versurile
COCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286307_a_287636]
-
o activitate publicistică susținută. Articole de critică, istorie literară, literatură comparată, poezii, nuvele, traduceri, studii filosofice și din domeniul pedagogic sunt răspândite cu generozitate în numeroase publicații din Bucovina și din alte părți ale țării. Cu oarecare regularitate scrie pentru „Glasul Bucovinei”, „Poporul”, „Junimea literară”, „Gazeta poporului”, „Codrul Cosminului” (toate din Cernăuți), dar semnează și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cultura poporului”, „Revista Moldovei”, „Transilvania” ș.a. Poeziile sale de început nu sunt cu totul desprinse de influențe, însă cultura
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
dar semnează și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cultura poporului”, „Revista Moldovei”, „Transilvania” ș.a. Poeziile sale de început nu sunt cu totul desprinse de influențe, însă cultura poetică întinsă și condeiul dibace se completează. Poetul îi cere muzei „glas de clopot” pentru cuvânt, iar micile frământări ale eului, concertate, susțin dorința de mântuire a lumii de tot ce are rău. În cântecul despre natură, iubire, suferință, viață, expresia traduce o sensibilitate modernistă. Adesea G. se află sub tutela lirică
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
la revistele exilului: „Unirea” (Viena), „Universul liber” (Hollywood), „Micro Magazin” (New York), „Lupta” (Providence), „Vestitorul român canadian”, „Tricolorul” (Toronto), „Acțiunea românească” (New York), „Miorița noastră” (New York), „Lumea liberă”, „Observator” (München), „Luceafărul românesc” (Montreal), cât și la unele publicații din țară: „Tribuna”, „Ateneu”, „Glasul Bisericii” ș.a. Se observă ușor „deschiderea” nediferențiată a programului literar al lui A., căci un spirit minimal de selecție ar fi impus o oarecare precauție, cel puțin în ceea ce privește încredințarea semnăturii propriilor pagini unor tipărituri cu statut politic incert din punctul
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]
-
Sf. Sava” din București. A debutat în anul 1932 în „Universul copiilor”. A mai colaborat la „Buna Vestire”, „Seara” (aici a fost, în perioada iulie-ianuarie 1943-1944, redactor al paginii de cultură), „Revista Fundațiilor Regale”, „Iconar”, „Gândirea”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Ateneu”, „Glasul bisericii”, „Magazin istoric”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Tomis”, „Colocvii”, „Revista muzeelor”, „Călăuza bibliotecarului”, „Gazeta învățământului”, „Cutezătorii”, „Ramuri”, „Adolescența”. Deși a publicat, în timpul vieții, cărți precum Mode și veșminte din trecut (1971) și Acest Ev Mediu românesc (1973), cea dintâi reprezentând prima istorie
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
din Ierusalimul eliberat de Torquato Tasso. Primul poet român, precedând în aceasta pe Eminescu, la care actul de a scrie este resimțit ca vocație și posibilă împlinire de sine, a fost A. Dacă, până la el, poezia era chemată să dea glas numai simțământului (erotismul, iubirea de patrie), acum devine vocea unei conștiințe, iar poemul - un scenariu care pune în discuție, uneori stângaci, cu patetism însă, valorile sub semnul cărora omul există. Confesiunea intimă (apetitul ei i-a fost deschis de lectura
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
ca un zid, lumea, pentru a extrage din adâncurile lor sânge. Aruncând căldarea într-o fântână extrem de adâncă, ce pare să coboare până în miezul pământului, scot de acolo nu sânge, ca de obcei, ci lapte. Gustând din acesta, aud un glas din adâncuri: "Vai, țițișoarele mele, vai, lăptișorul mieu, cine dintre muritori te-au tras? Cine din cei nemuritori vreodată te-au băut? Cine ieste îndrăznețul și obraznicul acesta carile pieptul Biruinții a apipăi și țițișoarele fiicăi mele de gurguie a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
profită însă de această reputație, adânc înrădăcinată în mentalitatea tuturor. Cornul său are forța de a mântui lumea răsturnată, decăzută a animalelor și păsărilor, schimonosite din cauza compromisului și a lăcomiei. Înțelegând, ca un înțelept ce este, aceast taină, Lupul dă glas încrederii sale în forța salvatoare a unicornului: "otrăvile acéstea cornul Irodului le va îndulci", iar autorul întărește imediat: "Acéstea Lupul pietre sămănând, stânci și munți în urmă răzsăriră, precum mai pre urmă lucrul au arătat"71. Suntem exact la finele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nobil discurs pare a proveni dintr-o altă mentalitate. Stoicismul se colorează, în partea răsăriteană a Europei, cu nuanțe levantine. Decupat din context, discursul Inorogului pare o mostră de detașare, de ataraxie. Și totuși, ce face el imediat după ce dă glas acestor principii atât de nobile? Ei bine, negociază. Și, trebuie să o spun, se dovedește foarte priceput în această artă. Amintește de ajutorul pe care l-a dat odinioară Crocodilului, pomenește și de faptul că el nu este o hrană
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să să prefacă. Clătească-să ceriul, tremure pământul, aerul trăsnet, nuării plesnet, potop de holbură, întunerec de negură vântul să aducă. Soarele zimții să-și rătedze, luna, siindu-se, să să rușinedze, stelele nu scântăiedze, nici Galactea să luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul să-și sloboadză, faptă nevădzută, plecându-să, vadză. Cloșca puii răzsipască. Lobăda Lira să-și zdrobască, Leul răcnească, Taurul mugească, Aretele fruntea să-și slăbască, Racul în coajă neagră să să primenească, Capricornul coarnele să-și plece, Peștii fără apă să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai preface macara că peste putință ieste (căci nici Corbul negreață, nici Pardosul pistriciunea a-și muta poate), însă pe ficiorul lui, carile încă în vârsta tinéreții să află, precum Coracopardalis să-l poată face bună nedejde au, dzicea. Adecă glasul și aripile Corbului dându-i, și cea din moșie a Pardosului pestriciune lăsându-i, cu bună samă Pardos-Corb sau Corb pestriț să va înformui"4. Jumătate corb, jumătate pardos, noul monstru nu are același statut precum alți hibrizi din carte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păsări, este cunoscut ca mâncător de cadavre ("... mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau sânge cald gusta") (II, 185), ospăț la care pot fi văzuți alături corbul și vulpea (care de "stârvurile împuțite nesăturate sunt") (I, 57, 59-60, 87). Cantemir cunoaște glasul piuit caracteristic vulturilor. Neamul acvilelor este reprezentat prin pajoră (pajură acvilă-de-câmp Aquila heliaca) cu penele "pestrițe" poate pentru penele deschise de pe umeri și albul din coadă și care, după Cantemir, se hrănește cu șerpi; toate acvilele preferând carnea prospătă hoitului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]