24,732 matches
-
o părticică din Eul cel mare al statului, o rotiță într-o mașinărie mare; omul nu e nimic, decât în funcție de stat”); 2. Apostol devine român („pe când statul e ceva fictiv și întâmplător, putând întruni oameni străini la suflet și aspirații, neamul e o izolare bazată pe iubire, chiar instinctivă. Statul nu cere iubire, ci numai devotament și disciplină omului, pe când neamul presupune o dragoste frățească”); 3. Apostol devine om („în sânul neamului, individul își regăsește eul său cel bun în care
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
stat”); 2. Apostol devine român („pe când statul e ceva fictiv și întâmplător, putând întruni oameni străini la suflet și aspirații, neamul e o izolare bazată pe iubire, chiar instinctivă. Statul nu cere iubire, ci numai devotament și disciplină omului, pe când neamul presupune o dragoste frățească”); 3. Apostol devine om („în sânul neamului, individul își regăsește eul său cel bun în care sălășluiește mila și dragostea pentru toată omenirea. Numai într-un eu conștient poate trăi iubirea cea mare, universală - religia viitorului
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
întâmplător, putând întruni oameni străini la suflet și aspirații, neamul e o izolare bazată pe iubire, chiar instinctivă. Statul nu cere iubire, ci numai devotament și disciplină omului, pe când neamul presupune o dragoste frățească”); 3. Apostol devine om („în sânul neamului, individul își regăsește eul său cel bun în care sălășluiește mila și dragostea pentru toată omenirea. Numai într-un eu conștient poate trăi iubirea cea mare, universală - religia viitorului.”). Metamorfoza spirituală a personajului se petrece pe drumul între două spânzurători
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
realiste în prezentarea realității exterioare și a îndepărtării de tradiționalismul în care se împotmolise romanul autohton de cinci sau șase decenii. Construcția acestui roman are în vedere două laturi: lumea exterioară a societății și lumea interioară a sufletului. Instinctul de neam determină crize sufletești care influențează evoluția ulterioară a personajelor. "Pădurea spânzuraților" se înscrie în rândul romanelor realiste prin descrierile obiective și lipsite de sentimentalism sau de patetism, prin accentul pus pe analiza psihologică și prin imparțialitatea și lipsa de șovinism
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
război, a contribuit la prosperitatea socială, culturală și spirituală a localității Flămânzi prin calitățile sale deosebite de om și militar, a știut să întrețină în jurul său, chiar si in clipele mai grele, o atmosferă optimistă și încrederea nestrămutata în destinele neamului. Harasim Doina - medic specialist la Spitalul de Pediatrie Botoșani. Mihai Tulbure - arhitect, autorul proiectului“Obelisc 1907”. Calafeteanu Florin - sculptor, autorul lucrării “Obelisc 1907”. Arcu Constantin - magistrat, profesor universitar, doctor în drept internațional, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
de pe timpul ocupației germane din anul 1916, când, în pădurea Sâlea, militarii germani tăiau copacii pentru a face cărbuni din ei, pe carte îi trimiteau în Germania. Populația acestor locuri a trăit în clăcășie pe moșiile boierești și mânăstirești ale neamurilor Filipeștilor, Fârtaților și ale Episcopiei de Râmnic. Majoritatea dealurilor noastre poartă numele celor care le-au stăpânit. Nomenclatura s-a păstrat intactă de-a lungul vremurilor: Zăvoianu, Găman, Hurezanu, Păltineanu, Parsâna, Ristoriu, Arnota, Stoichin, Pllopeanu. În concluzie, aceste câteva toponime
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
Mehmet Beg, puternicul prinț otoman urmaș el însuși al Basarabilor. Astfel Craioveștii în frunte cu Neagoe, vătaful de vânători, jurară că " De vom umbla noi cu vicleșug și de nu vom sluji domnului nostru Vladului Voievod în dreptate, să piiarză neamul și numele nostru dintr-această țară în veci[...]" ("Biografia patriarhului Nifon", în "Arhiva istorică", I, 2, p. 141). La rândul său voievodul îi asigură că "[...]nu va face nici un rău acelui neam[...]". În timpul domniei acestui voievod se tipărește în spațiul
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
domnului nostru Vladului Voievod în dreptate, să piiarză neamul și numele nostru dintr-această țară în veci[...]" ("Biografia patriarhului Nifon", în "Arhiva istorică", I, 2, p. 141). La rândul său voievodul îi asigură că "[...]nu va face nici un rău acelui neam[...]". În timpul domniei acestui voievod se tipărește în spațiul românesc a II-a carte românească în istoria literaturii române, numită "Octoihul," de către ieromonahului Macarie 1510-1512” (Sfânta Mânăstire Bistrița aflată în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea). Cartea este
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
omenești și a populației în spațiul românesc este prezentată în nenumărate studii și lucrări de specialitate, unele dintre ele destul de cunoscute ( Istoria românilor de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu; Istoria românilor de P.P. Panaitescu; Originea, firea și destinul neamului românesc de N. Iorga, etc. ) și altele mai puțin cunoscute cum ar fi Spațiul carpatic central-european. Rolul său inițial și dinamica populației sale de Constantin Ștefănescu. Dovezile materiale și spirituale furnizate de astronomie și geografie, de arheologie și istorie, lingvistică
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
avantaj pentru studierea așezărilor și caracteristicilor populației din spațiul românesc, așa cum se vrea și studiul de față, având grijă să valorifice în toate aspectele sale, atât pentru prezent, dar mai ales pentru generațiile viitoare, bogăția intelectuală, culturală și spirituală a neamului românesc. Lucrarea de față se vrea un studiu modest, dar cu o bună documentare a zonei din care eu, autorul acestui material provin și unde îmi desfășor activitatea ca dascăl ce are menirea să ducă mai departe, pentru generațiile următoare
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
al județului Argeș. Comisia națională pentru statistică,1996; 2. Recensămintele populației realizate până in anii 2002; 3. Studiu socio-demografic al localității Ștefan cel Mare, 2005. (document de uz intern); II. LUCRĂRI DE SPECIALITATE 1. Iorga, Nicolae, Originea, firea și destinul neamului românesc, vol. I, București, Enciclopedia României, 1938; 2. Ștefănescu, Constantin, Spațiul carpatic central european. Rolul său inițial și dinamica populației sale, vol. II, Pitești, Editura Tiparg, 2001; 3. Zărnoianu, Viorel-Liviu, Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, 1999.
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
doream să semnăm noul tratat unional, aproape identic cu cel din anul 1922”, afirmă Mircea Snegur. Totuși, Mircea Snegur avea o poziție diferită de Frontul Popular Creștin-Democrat din Moldova, declarând că ""Republica Moldova nu poate reuși ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor Români, Ruși, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă Moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului Român, Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar"". Această poziție l-a determinat să
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
vreme sub autoritatea proconsulilor Macedoniei, sub forma unui comandament militar. Primul legatus Auguști pro praetore al Moesiei cunoscut este A. Caecina Severus; iar Cassius Dio susține că în anul 6 i.en. (în timpul răscoalei populațiilor dalmatice și pannonice), breucii, un neam din Pannonia, au atacat Sirmium, împresurând garnizoana română; însă Cecina Severus i-a respins și i-a ajuns pe malul fluviului, invigandu-i într-o încăierare sângeroasă. Severus a fost silit să se întoarcă în Moesia din cauza jafurilor făcute de daci
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
a trebuit să recunoască independența de fapt a cetăților grecești din Ionia, mulțumindu-se cu o vasalitate formală. Jertfa simbolică a lui Leonidas și a spartanilor săi nu a fost zadarnică, această victorie a condus la o victorie finală a neamului său, adăugând încă o steluță pe bolta constelaților grecești.
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
Șerbia (în nord și în est), Grecia (în est), Turcia (în partea europeană) și în România. Numărul total al bulgarilor se cifrează la aproximativ 10 milioane de persoane. Numele de "bulgari" l-au căpătat în secolul VII de la protobulgari, un neam turcic sau iranian (scitic) care a stăpânit teritoriul actual al Bulgariei. Bulgarii vorbesc limba bulgară. Cei mai multi bulgari sunt creștini ortodocși, însă există în Tracia și un mic grup de bulgari mulsulmani care se numesc "pomaci". Când bulgarii s-au așezat
Bulgari () [Corola-website/Science/302170_a_303499]
-
aceeași clasă a nobililor era "szlachcianka". Primii istorici polonezi considerau că numele clasei nobililor în limba poloneză ar fi venit de la numele strămoșului legendar Lech, menționat în scrierile poloneze și cehe. "Șleahta" ar fi trebuit să însemne "Lechitieni", "bărbați din neamul lui Lech" (în poloneză, "z Lecha"), probabil denumind clasa războinicilor conducători din tribul Lech. În zilele noastre, ucrainienii îi denumesc pe polonezi "lachi", în vreme ce turcii folosesc termenul "leh". Altă teorie afirmă că "șleahtă" ar veni din germanul "geschlecht" sau "slahta
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Demaratus i-a numit "cei mai viteji dintre greci" și l-a avertizat pe Marele Rege că spartanii aveau de gând să lupte pentru a apăra trecătoarea. Spartanul i-a reaminitit lui Xerxes că încercase să-i atragă atenția asupra neamului său încă de la începutul campaniei împotriva grecilor, dar nu fusese luat în serios. A mai adăugat că daca Xerxes i-ar fi învins vreodată pe toți spartanii, nici un alt popor din lume nu i s-ar mai fi opus. Herodot
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de partea sa. Leonidas i-a răspuns: ""Dacă ai ști care sunt cu adevărat lucrurile nobile în viață, nu m-ai ispiti cu dorințe asupra averilor altora; ci eu mai degrabă mor pentru Grecia decât să fiu singurul domn asupra neamului meu"". Persanul i-a cerut atunci să-și depună armele, la care Leonidas i-a dat faimosul răspuns ""Vino și ia-le!"". Astfel de replici laconice și încrezute au contribuit fără îndoială la ridicarea moralului grecilor. Herodot scrie că atunci când
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Antigona"”, Sofocle pornește de la momentul final al tragediei „"Cei șapte contra Tebei"”). În creația lui Sofocle, un moment de mare însemnătate îl reprezintă tragedia „"Oedip rege"”, pusă în scenă, pentru prima dată, în 429 i.Hr. Destinul lui Oedip și al neamului său ne este prezentat în tragediile „"Oedip Rege"”, „"Oedip la Colonos"” și „"Antigona"”, care, în totalitatea lor, alcătuiesc o unitate. Subiectele tragediilor lui Sofocle sunt de sine stătătoare; în cadrul trilogiei, fiecare piesă are o temă proprie, în timp ce la Eschil subiectul
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
peloponesiac. Vechiul mit al lui Oedip nu se sfârșește cu moartea acestuia, ci angajează urmașii direcți ai nefericitului rege legendar. În „"Cei șapte contra Tebei"”, Eschil descrie soarta celor doi fii ai lui Oedip: Polinike și Etéocle; Sofocle continuă povestirea neamului urmărit de blestemul zeilor; plasând în centrul acțiunii imaginea fiicei lui Oedip - Antigona. Așa s-a născut tragedia cu același nume, reprezentată pentru prima oară în jurul anului 442 î.Hr. Desigur, piesa lui Sofocle are influențe mitice conforme spiritului predominant al
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
deschide seria revoluțiilor național-bisericești, ce vor mistui pacea și liniștea stăpânitorilor Ardealului românesc, de-a lungul întregului secol al XVIII-lea”. În ședința sa din 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
logofăt și C. Dudescu logofăt, mărturisesc și ei că dragomanul Manuc a arătat în mai multe prilejuri, pe vremuri furtunoase, fără cel mai mic interes, și chiar cu primejdia vieții sale, sentimentele sale binevoitoare, făcând mult bine țării noastre și neamului nostru. A dăruit 60.000 lei, pe care-i împrumutase într-o clip când vistierul țării n-avea fonduri și nu era în stare să plătească. Acum patru luni, într-o clipă foarte grea, a mai împrumutat 100.000 lei
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
la Roma, iar în sec. al VIII-lea au fost mutate de regina Hildegard în mănăstirea benedictină din Kempten. Sfinții mucenici Epimah și Gordian sunt pomeniți în Sinaxar în luna mai, ziua a noua. Sfinții Epimah și Gordian, erau cu neamul din Roma dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinși și siliți de către stăpânitorul cetății să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, dar ei nu s-au înduplecat; de aceea au fost chinuiți cu felurite
EEditura Pimachus () [Corola-website/Science/302621_a_303950]
-
Faranga este un ucigaș ordinar”. Tatăl său își pusese toată încrederea în Puiu și îl iubea nu numai că era sânge din sângele lui ci și pentru că trebuia să ducă mai departe faima acestei familii. Prin el se asigura continuitatea neamului: ”El era singurul vlăstar al familiei Faranga, și printr-însul familia aceasta (...) trebuia să perpetueze”. Neavând de mic o mamă, Policarp dar și mătușa sa, Matilda, au încercat să o înlocuiască. Lui Puiu îi lipsește, însă, sensibilitatea, dragostea maternă pe
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
Acest sfânt mucenic a fost din Țara Românească, născut din părinți de bun neam și binecredincioși, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii lui Matei Basarab. La câțiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (1654), a venit la domnie în această țară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]