24,000 matches
-
găsește la Târgu-Jiu ca profesor de muzică la Școala Normală. Aici, la puțin timp după ce se căsătorește cu profesoara Alice Dulcu, este ridicat în miez de noapte de acasă de organele Securității și primește, ca majoritatea elitei intelectuale române, o condamnare administrativă de 5 ani, executată în sinistrele închisori și colonii de muncă comuniste: Poarta Alba (Canal), Onești, Slănic (minele de sare). În ultima perioada a “pedepsei” a fost deportat în Bărăgan, dormind într-un bordei săpat în pământ într-un
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
1952. La început este deținut la penitenciarul din Ploiești, unde este supus la numeroase interogatorii. La 16 octombrie, după o călătorie care a durat 18 ore, ajunge la Poarta Albă de unde este transferat la Coasta Galeș, unde i se comunică condamnarea la 5 ani, maximum de pedeapsă administrativă. După o săptămînă petrecută aici, avînd ca brigadier un deținut de drept comun, și după altele la colonia Castelu, unde a fost pus să smulgă rădacinile de trestie din Valea Carasu, la 19
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
muncă în domeniul comunicațiilor electronice. Directorul și directorii adjuncți pot fi eliberați din funcții de către guvern în cazul: a) demisionării; b) pierderii cetățeniei Republicii Moldova; c) imposibilității exercitării funcției din motive de sănătate; d) alegerii sau desemnării în altă funcție; e) condamnării la privațiune de libertate prin hotărîre definitivă a instanței de judecată; f) îndeplinirii necorespunzătoare, în mod sistematic, a atribuțiilor acordate prin lege; g) altor situații prevăzute de lege. Directorul angajează personalul agenției cu consimțămîntul a cel puțin unuia dintre directorii
Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației () [Corola-website/Science/320331_a_321660]
-
și în situația în care ar fi avut acest obiect de activitate, nu ar fi îndeplinit un alt criteriu de precalificare stabilit de APAPS, respectiv experiență de cinci ani în domeniul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. Cu toate acestea, abia după condamnarea lui Omar Hayssam pentru acte de terorism în cazul răpirii jurnaliștilor români în Iraq, autoritățile române și-au dat seama de faptul că firma Ogharit Trading nu avea calitatea necesară de investitor strategic. Autoritățile au anulat contractul de privatizare și
IPRS () [Corola-website/Science/321098_a_322427]
-
a (din ) este o cenzură religioasă folosită pentru a suspenda apartenența la o comunitate religioasă. Cuvântul înseamnă a scoate pe cineva din comuniune. Sinonime: afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, proclețenie, procleție. În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
CNLO 4,14 miliarde de lei vechi. Pe 9 iulie 2012, Ionel Manțog a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul strămutaților de lux, decizia fiind definitivă și a fost încarcerat în aceeași zi. La data condamnării, Manțog își exercita mandatul de consilier județean.
Ionel Manțog () [Corola-website/Science/321062_a_322391]
-
2003-2006. Pe 26 septembrie 2013 Tribunalul București l-a condamnat pe Dan Voiculescu la cinci ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani. În data de 8 august 2014 Curtea de Apel București a desființat în parte sentința de condamnare. Rejudecând cauza, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor lui Dan Voiculescu și l-a condamnat la 10 ani de închisoare. Instanța a dispus de asemenea confiscarea bunurilor dobândite în mod fraudulos de inculpați.
Institutul de Cercetări Alimentare () [Corola-website/Science/321110_a_322439]
-
Casație și Justiție a decis că nu este competentă să judece dosarul Loteria II, trimițând dosarul la tribunal. În data de 27 ianuarie 2010 dosarul a intrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 din București. Această instanță a pronunțat sentința de condamnare a inculpaților în data de 29 ianuarie 2013. George Copos a fost condamnat la patru ani de închisoare, pentru evaziune fiscală în formă continuată. Pe 25 iunie 2015, Tribunalul București a decis achitarea tuturor celor 13 inculpați din dosarul Loteria
Dosarul „Loteria II” () [Corola-website/Science/321113_a_322442]
-
tot mai mari încă din 1840 pentru creșterea influenței sale în regiune. Bisericile din Palestina se aflau în administrarea diferitelor comunități creștine, iar renovarea lor era extrem de importantă. Puterile protectoare au făcut diferite intervenții la cel mai înalt nivel pentru condamnarea guvernatorului otoman din Palestina. El era învinuit că a poruncit paza bisericii Sfântului mormânt punând soldații înăuntrul lăcașului de cult. De fapt, el a încercat să pună capăt luptelor dintre facțiunile creștine pentru controlul asupra bisericii. Guvernele otomane emiseseră o
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
în care nu se poate întâmpla nimic. Un este de non-ficțiune cuprins în "There Will Be Time" și atribuit protagonistului fictiv al cărții critică stânga americană din 1972 (când a fost scrisă cartea) pentru două situații de dublu standard: neglijarea condamnării violării drepturilor omului în Uniunea Sovietică și lipsa reacției la tratamentul aplicat de Israel palestinienilor. În ficțiunile lui Anderson se fac destul de des referiri la Conflictul israeliano-palestinian prin intermediul analogiilor și a permutărilor trecute, viitoare și paralele ale conflictului. Poziția lui
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
new yorkez. Domnia lui a fost însă de scurtă durată. A fost luat în colimator de procurorul Thomas E. Dewey, care a început să-l urmărească înverșunat și să adune probe împotriva lui. În 1936, Dewey a reușit să obțină condamnarea lui Luciano la zeci de ani de închisoare. Încarcerat într-un penitenciar de maximă securitate din localitatea Dannemora, Luciano a reușit totuși să conducă în continuare afacerile familiei sale mafiote cu ajutorul "directorului sau executiv", Vito Genovese, mai tarziu Frank Costello
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
au fost supuși disciplinei militare britanice. Astfel de unități au inclus Bushveldt Carbineers, regiment de infanterie călare multinațional al Armatei Britanice care și-a căpătat notorietatea ca fiind cel în care au servit Harry "Breaker" Morant și Peter Handcock înainte de condamnarea în fața Curtea Marțială și executarea lor pentru crime de război. Pentru că trupele de gherilă necesitau provizii, Koos de la Rey ca condus o armată de 3.000 de buri împotriva postului Brakfontein, de pe râul Elands din Transvaalul de Vest. Aici se
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Rapoartele oficiale numărau 11.181 de greci care au fost uciși în 1921 de Armata centrală sub comanda lui Nurettin Pasha (cel care a fost și asasinul arhiepiscopului Chrysostomos). Mai mulți parlamentari turci au cerut condamnarea la moarte a lui Nurettin Pasha. El a fost pus sub acuzare, dar a fost salvat de intervenția lui Mustafa Kemal. Taner Akcam afirmă chiar că Nurettin Pasha ar fi sugerat ca toți grecii și armenii care mai trăiau încă
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sais qu'un enfant perdu [...] a de la chance quand îl a, sans vergogne, un père de ce tonneau-là »). Din respect pentru tatăl său, nu va cânta decât după moartea acestuia. La rândul său, aceast incident se soldează, în 1939, cu o condamnare la închisoare cu suspendare. Nu se va întoarce la liceu. A petrecut vară singur în casa (a lăsat să-i crească mustață). Pe 3 septembrie, este declarat războiul împotriva Germaniei. Ar fi putut deveni mason că tatăl său, dar fără
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
nu-l plac, totuși în prezența autorității lui simt și reacționez ca înaintea căldurii soarelui." Oamenii pe care îi place și în care are încredere, cum sunt Comensualii Obsle și Yegey din Orgoreyn, îi vor aranja dispariția din societate și condamnarea la moarte. Dacă această carte ar fi fost scrisă dintr-o perspectivă mai obiectivă, răsturnările de situație nu ar fi surprins cititorul atât de mult, iar ideea dificultății intrării unei persoane în lumea alteia ar fi fost pierdută. În capitolele
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
aceasta se întâmplă foarte rar, datorită delăsării parchetelor. Sub 1% din plângerile penale care se depun cu privire la art. 307 C.P. sunt finalizate e către parchete cu rezoluții de trimitere în judecată. De asemenea, dintre cauzele trimise în judecată raportul de condamnări este foarte mic. În anul 2010 doar 60% din cauze (7 cauze din 12) s-au finalizat cu condamnări pentru persoanele trimise în judecata În anul 2009 doar în 25% din cazuri s-au înregistrat condamnări (3 cauze din 12
Relații personale cu minorul () [Corola-website/Science/321767_a_323096]
-
C.P. sunt finalizate e către parchete cu rezoluții de trimitere în judecată. De asemenea, dintre cauzele trimise în judecată raportul de condamnări este foarte mic. În anul 2010 doar 60% din cauze (7 cauze din 12) s-au finalizat cu condamnări pentru persoanele trimise în judecata În anul 2009 doar în 25% din cazuri s-au înregistrat condamnări (3 cauze din 12) . La acest moment (decembrie 2011) există o inițiativă a DGPC care își propune să facă mai eficiente mecanismele pe
Relații personale cu minorul () [Corola-website/Science/321767_a_323096]
-
în judecată raportul de condamnări este foarte mic. În anul 2010 doar 60% din cauze (7 cauze din 12) s-au finalizat cu condamnări pentru persoanele trimise în judecata În anul 2009 doar în 25% din cazuri s-au înregistrat condamnări (3 cauze din 12) . La acest moment (decembrie 2011) există o inițiativă a DGPC care își propune să facă mai eficiente mecanismele pe care statul le are la dispoziție în a lupta împotriva alienării copilului prin nerespectarea programelor de legături
Relații personale cu minorul () [Corola-website/Science/321767_a_323096]
-
a confirmat această interpretare a cărții sale, spunând că nu este despre islam, „ci despre emigrare, metamorfoză, ruptura de sine, dragoste, moarte, Londra și Bombay.” El a spus și că „este un roman care s-a întâmplat să conțină o condamnare a materialismului occidental. Tonul este comic.” După apariția controverselor, unii intelectuali care cunoșteau noua carte, dar și opera lui Rushdie în ansamblul ei, cum ar fi M. D. Fletcher, au considerat că reacția este ironică. Fletcher scria: „este, poate, o
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
fost condamnat pe drept, se credea. Căpitanul a fost degradat în curtea de onoare a Școlii Militare din Paris, apoi trimis la "l'Ile du Diable", în Guyana Franceză. Au trecut doi ani. Familia căpitanului nu a acceptat niciodată circumstanțele condamnării. Mathieu Dreyfus, fratele condamnatului, și Lucie Dreyfus, soția acestuia, nu s-au resemnat și s-au dedicat total eforturilor de a-i face dreptate acestuia. Puțin câte puțin, s-au ivit informații, s-au adunat detalii care au încurajat familia
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
mișcării dreyfusarde apărute în jurul ziarului "le Figaro" spre sfârșitul anului 1897. Primul, intitulat "M. Scheurer-Kestner", a apărut la 25 noiembrie și s-a vrut a fi o pledoarie în favoarea omului politic curajos care s-a ridicat împotriva nedreptății și a condamnării căpitanului Dreyfus. Acest articol a expus leitmotivul dreyfusarzilor din anii care au urmat: „Adevărul s-a pus în mișcare și nimic nu-l va mai opri”, demonstrând încă o dată sensul frazei autorului lui "Rougon-Macquart". Acest articol, însă, ca și cele
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Densitatea de informații a articolului și diversele indicii care arată intenția lui Zola sugerează mai degrabă o acțiune gândită cu mult timp înaintea procesului Esterházy, încă de la sfârșitul lui decembrie 1897. În rest, se pare că Zola nu credea în condamnarea lui Esterházy, el spunându-i prietenului său, Paul Alexis, cu o săptămână înaintea sfârșitului procesului că este sigur de achitarea adevăratului trădător. El își imagina următoarele două posibilități: fie Esterházy este găsit vinovat și atunci articolul se va concentra pe
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
a unei scrisori deschise adresată președintelui țării. Apoi, în prima sa parte, folosește procedeul "flashbackului" și transportă cititorul cu trei ani în urmă, în toamna lui 1894. Se prezintă apoi diferite proceduri judiciare împotrva lui Alfred Dreyfus, de la arestare, până la condamnare. Apoi, în a doua parte, romancierul explică circumstanțele descoperirii adevăratului vinovat, Ferdinand Esterházy. Partea a treia este dedicată înțelegerilor de culise ale puterilor publice cu scopul de a-l proteja pe adevăratul trădător și de a-l achita în Consiliul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
vinovat, Ferdinand Esterházy. Partea a treia este dedicată înțelegerilor de culise ale puterilor publice cu scopul de a-l proteja pe adevăratul trădător și de a-l achita în Consiliul de Război la 11 ianuarie. Dubla crimă s-a consumat: „condamnarea unui nevinovat, achitarea unui vinovat.” Lui Zola îi mai rămâne, în concluzie, să-și distribuie acuzațiile personale celor considerați de el vinovați de această crimă, printr-o litanie în care repetă obsesiv cuvântul „acuz”. Forma utilizată de Zola era una
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
-l asumă pe cel de acuzator public. Textul este, astfel, foarte agresiv și se dorea un atac asupra actorilor militari ai afacerii. Zola îi numește pe rând pe generalii și ceilalți ofițeri responsabili de eroarea judiciară comisă prin proces și condamnare, precum și pe experții grafologi civili, vinovați de „declarații mincinoase și frauduloase” El a implicat și birourile armatei vinovate de campania de presă mincinoasă, precum și pe cele două consilii de război „din care unul l-a condamnat pe Dreyfus pe baza
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]