25,627 matches
-
uită În spate și mă vede pe mine. „Bă, ia vino mă-ncoa’, ăla cu mustățile mari! Din momentu’ ăsta ești șef de cameră! Tu ce-ai fost afară?” Io am avut și curaj așa, nu prea mi-a fost frică de bătaie, că am fost rezistent. Zâc: „Domne, mai mare În grad ca dumneavoastră!”. „Bă, te ia mama dracu’! Tu nu faci cu mine aicea... Ce-ai fost?” „Am fost căpitan!” „Șef de cameră!” „Am Înțeles! În două minute, toată lumea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mult și-a avut niște țigări la el, și ne-a dat câte-o țigară, două la fiecare. Mie mi-a dat două. Cum să facem să fumăm? Io știam vreo trei-patru metode de făcut foc, dar mi-a fost frică. Că ăștia de la Jilava te privea și din interior, de pe hol, și pe dinafară. Și zic: „Domne, mă prind ăștia și mai iau vro bătaie dracu’ pe-aici!”. Și-am bătut În ușă. Prima dată vine Ștefan ăsta cu Bărbuică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șapte ani, eram În grădină la mama și, cu războiul, ne ascundeam sub gard, că trecea știuca (Stuka - n.n.), avionul ăla care merge repedea... De atuncea știu de el. Și ne ascundeam sub gard ca să nu ne vadă... Mi-era frică... Eu m-am speriet și mi-a turnat mama cositor... (râde - n.n.) Eram copchil atuncea când a venit rușii... Și au dormit noaptea acolo, că se cazau, și țin minte că tăiau oi și avea cazan și mirosea a oaie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a mai făcut una nouă, lângă Școala Normală, acolo. Bun. Când m-a dus acolo la ora zece, pe mine personal m-a băgat la anchetă... M-a așezat pe un scaun și a pus un aparat... Mi-a fost frică, că io nu mai văzusem și am zis că mă curentează. A făcut plisc și am zis eu, În capu’ meu, că gata, am murit. Da’ nu, că m-a pozat! Da’ eu n-am știut asta... M-a tuns
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa, și când Îți dădea un pumn veneai dincoa’... „Bă, nu ești pentru colectiv, ești pentru acte de teroare!” Fii atent ce Îți spun... și acte de teroare e scris și aici... Când Îl lua pe ălălalt la bătaie, de frică, nu știa să mai zică „acte de teroare”, zicea „acte de oroare”! Și atuncea am știut și eu, și chiar și ceilalți, pentru ce suntem arestați... Bun. Ca să spun ce nu mă privește pe mine, nu știu dacă e permis
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colea, și le țineam colea Într-o parte și nu le găsea. Așa. Și-n fiecare zi de la nouă și nu mai știu la ce oră iară ne ținea predică. Măi flăcăule, am șapteșpatru de ani, mie nu Îmi e frică de nimica și n-am nevoie să spun lucruri care nu au fost... Da’ așa atmosferă ca la noi acolo nu exista... Bună... Ce dracu’ o fi avut popa acela, eu nu pot să știu... O liniște și... cum să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ideea neutralității și a respectării tratatului de la Paris). În favoarea convenției au vorbit convingător ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu și primul ministru I.C. Brătianu: „Prin această. Convențiune Rusia ne recunoaște și individualitatea politică și Constituțiunea noastră și ce ne liniștește, chiar frica cea mare, foarte mare - frică care sunt sigur că o are și d. Dimitrie Sturdza - că ni se va relua și acea părticică din Basarabia luată întreagă la 1812 și care ni s-a redat prin Tractatul de la Paris... În
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tratatului de la Paris). În favoarea convenției au vorbit convingător ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu și primul ministru I.C. Brătianu: „Prin această. Convențiune Rusia ne recunoaște și individualitatea politică și Constituțiunea noastră și ce ne liniștește, chiar frica cea mare, foarte mare - frică care sunt sigur că o are și d. Dimitrie Sturdza - că ni se va relua și acea părticică din Basarabia luată întreagă la 1812 și care ni s-a redat prin Tractatul de la Paris... În adevăr, marele reformator al Rusiei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
puterile protectoare: Gh. Missail („Ați ascultat astăzi în conferință secretă documentele diplomatice... Nu mai rămâne cea mai mică îndoială că suntem părăsiți de toți și că n-avem decât a face ce ne va lumina Dumnezeu“ - p. 2996); Mihail Kogălniceanu („Frica cea mare a noastră era ca Rusia să nu voiască a reveni asupra Tractatului de la Paris și ca împăratul Alexandru să nu cugete a reintegra hotarele imperiului său. Ei bine, prin aceste convențiuni împăratul Alexandru a fost mare ca totdauna
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
111 Rușii nu aveau încredere în români, ba îi și batjocoreau. Corespondentul ziarului rus Golos scria: „Românii își dau un aer îngâmfat și războinic când sunt în România, dar pe câmpul de bătaie vitejia și bărbăția lor se schimbă în frică“.112 372 bucureștii de altădată 110. În condițiile în care armata activă română era angrenată în Războiul de Independență, Gărzii Civice i-a revenit sarcina de a asigura paza orașelor. În consecință, pe baza unui decret domnesc din 30 mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
golane El le-a pricopsit Dându-le de ros ciolane De cum a venit! Însă... termenul sosește E apropiat Și tronul se despărțește De ăst blestemat! Străinul, v-o spui eu, pică Căci e de nimic Și de lege n-are frică Ca orice calic. Când se vede deodată Cum nu a gândit: Stăpân p-o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să fie Români între voi Și veți scăpa de hoție Și chiar de Nemțoi!“ Cucuvaia cobitoare S-a pus pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nostru, și cu palmele goale. Nici nu îndrăzneam să-l întreb cum de are curajul să meargă la Frasin, după scîndură, sau la moara din Zvoriștea, după făină, prin lunci și păduri, prin hîrtoape și locuri pustii. Mie îmi era frică, noaptea, să ies pînă la poartă, necum pînă în fundul grădinii unde întunericul părea și mai adînc și unde foșneau suspect frunzele de porumb. De cum se însera, stam cu lampa aprinsă și cu urechile ciulite. Neliniștea mamei și a mea se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la garderobă. Apoi, într-o stare confuză, am pornit spre centru. De regulă, merg pe lîngă ziduri, pe partea din dreapta, însă acum lucrul nu mai era posibil, pentru că în cîteva locuri trotuarul fusese blocat de dărîmături. Văzîndu-le, m-a cuprins frica: dacă plecam cu cinci-zece minute mai devreme?... Calea Victoriei devenise dintr-odată îngustă și periculoasă. Înaintam prin mijlocul ei, ocolind grămezile de moloz, prudent, crispat. Din susul și din josul străzii, bărbați și femei alergau spre cartierele și casele lor. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai ales pentru fată, că ar putea fi loviți în aspirațiile și demnitatea lor. Încerc să-i contrapun acestui gînd absurd ceva pozitiv, dar nu reușesc. Nici un criteriu nu e suficient de sigur, nici un reazem nu pare destul de solid. Disiparea fricii se produce cam după o oră, timp în care inima se chircește, apăsată de „nervi”, iar mintea se istovește în gol. În faza următoare, mă simt sec, cu reacții intelectuale lente și mediocre. Iată, afară ziua e frumoasă, cu soare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
imagini din Germania de Est: Dresda, Sans Souci...” Ultima denumire i-a amintit imediat de alte locuri, de alte întîmplări: „Eram în Iugoslavia (veneam din Italia). Lîngă noi o pereche de tineri francezi îndrăgostiți. Le am spus că mi-i frică să dorm în mașină, dar ei m-au liniștit: «Sans-souci, Madame, sanssouci!» Parcă-i aud și acum: «sans souci!...»” Neavînd astfel de impresii, cea bătrînă a început să laude varza „pentru multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o spaimă înnebunitoare... Peste două zile, la meditația de după-amiază, în absența ofițerului supraveghetor, aflați încă în starea de surescitare, am povestit unii altora experiența teribilă a primei gărzi de noapte. Deși, acum, cîțiva încercau să braveze, tuturor le fusese frică. Aflat în plin cîmp, prietenul meu Samoilă a tras în cumpăna de la fîntînă, a cărei umbră se întindea amenințătoare spre dînsul. De la „contrarevoluția” din Ungaria, despre care știam prea puțin, discuția a alunecat la războiul israeliano-arab. Cine îl va cîștiga
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a tulburat. în ultima lui secvență călătoream pe acoperișul unui autobuz deteriorat. O mulțime apărută de nu știu unde încerca să oprească „hardughia”. Cînd a reușit, șoferul și alți cîțiva inși au fost extrași de la locurile lor și maltratați. Nu-mi era frică, dimpotrivă, agresiunea celor de jos mă întărîtase. Am aruncat o frînghie înnodată (de unde o aveam?) în jurul unui soldat din mulțime pentru a-l imobiliza. Am început să-l trag spre mine; voiam pur și simplu să-l bat. Înainte de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a spus Gheorghe Neagu. Și tot el: „Mi-e frică uneori să nu mor subit. Aș nenoroci pe nevastă și pe fiică, bașca pe alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zice așa, o descoperire a secolului nostru, a epocii interbelice și, mai ales, a celei postbelice. Voluptatea, „nebunia”, „abandonul total” cu care „omul modern” se aruncă în petrecerea lui țin de o anume modă și maschează, conștient sau inconștient, o frică obscură față de un viitor parcă din ce în ce mai plin de riscuri. Cine nu simte în asemenea momente fiori de neliniște și mușcăturile îndoielii e, fără vorbă, ori beat ori imbecil. Cum să atenuez această stare anxioasă? încerc să întîmpin Anul Nou cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Europa” („Time”)! Azi a fost citit un articol din „Harper”, despre experiența ieșeană a unei foste lectorițe la Universitatea „Al.I. Cuza”. Ce descrie ea? Oameni care tînjesc după o portocală, o cafea, „penuria absurdă” din magazinele de orice fel, frica de a comunica deschis: acum, cică, primește scrisori prudente, compuse pentru ochii nimănui. Pur retorică, întrebarea pe care și o pune e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși în pene, replicîndu-i la un moment dat musafirului, care îi sugerase să țină seama de anumite critici, că dacă lui i-ar fi fost frică de „toate fîlfîirile”, ar fi stat cu mîinile în sîn, n-ar fi realizat ceea ce a realizat. Gil l-a ascultat pînă la capăt, apoi a punctat: „Nu uitați, Maestre, că fîlfîirile fac curent, iar curentul vă poate trage... deoparte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
glosită acutizate de vecinătatea unei faringite. Uneori mă încred în diagnosticul lor, alteori mă cuprinde temerea că ar putea fi ceva grav. Încerc să mă lămuresc cu ajutorul dicționarelor și-mi privesc des limba în fața oglinzilor. Nu ascund că mi-e frică de moarte; mai exact, frica de a nu trăi cît sper - și, Doamne, nu sper mult -, adică 60 de ani! *Rasism în gura pieții: „Are ea sînge de om într-însa?...”, a întrebat una din „cucoane”. „Nu, are sînge de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
faringite. Uneori mă încred în diagnosticul lor, alteori mă cuprinde temerea că ar putea fi ceva grav. Încerc să mă lămuresc cu ajutorul dicționarelor și-mi privesc des limba în fața oglinzilor. Nu ascund că mi-e frică de moarte; mai exact, frica de a nu trăi cît sper - și, Doamne, nu sper mult -, adică 60 de ani! *Rasism în gura pieții: „Are ea sînge de om într-însa?...”, a întrebat una din „cucoane”. „Nu, are sînge de țigan...”, i-a dat răspunsul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
durat cîteva secunde. După ce durerea cea violentă a trecut, am rămas cu un tremur în carne. M-am speriat: am avut ceea ce medicii numesc „senzația morții iminente”. Ce-a fost? Un spasm coronarian? Un ceas - poate două, mi-a fost frică să adorm. Mă îngrozea gîndul c-aș putea muri înainte de vreme (de vremea punerii în ordine a vieții copiilor), la starea lui Ani, mai exact la sărăcia în care ar rămîne. M-am rugat să pot s-o văd pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Însă - recunoaște el - această teorie nu-l ajută să-și învingă teama de moarte, căci durerea îi amintește mereu de ea. Vorbește repede (eu nu apuc să zic decît „da” sau „nu”), împrăștiat, abuzînd de considerații lăturalnice, pentru că îi este frică (îmi repetă) că n-are să apuce a spune ceea ce ar vrea și trebuie să spună. E neliniștit chiar și pentru neliniștea pe care, murind, o va transmite celorlați. „Dacă le-aș mărturisi toate astea medicilor - încheie el -, m-ar trimite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]