24,388 matches
-
cele mai mare stațiuni de băi termale din Japonia, spre care se îndreaptă bolnavi din toată țara. Excursioniștii de sfârșit de săptâmână poposesc în oraș pentru o baie în izvoarele fierbinți, venind chiar de la Tokio sau Kyoto. Cele mai vestite izvoare, numite jigoku („iad”, în japoneză) arată ca niște fântâni arteziene cu apă fierbinte, de culoarea laptelui. Conform ultimelor date oficiale, peste 13.000.000 de japonezi sosesc anual la Beppu pentru a profita de proprietățile curative ale apelor. Izvoarele termale
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]
-
vestite izvoare, numite jigoku („iad”, în japoneză) arată ca niște fântâni arteziene cu apă fierbinte, de culoarea laptelui. Conform ultimelor date oficiale, peste 13.000.000 de japonezi sosesc anual la Beppu pentru a profita de proprietățile curative ale apelor. Izvoarele termale sunt o dovadă a originii vulcanice a insulei Kyūshū. Pe aceasta se găsește, de altfel, un număr impresionant de vulcani, dintre care o parte sunt încă activi. Cel mai cunoscut vulcan de pe Kyūshū și totdată unul dintre cei mai
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]
-
au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. ""La Caricature"" încetează să mai apară; Daumier va începe din acel moment lunga sa colaborare cu revista ""La Charivari"". Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei își are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o șansă, căci îi oferă ocazia de a-și înnoi stilul și de a dezvălui noi fațete ale talentului său. El asociază virtuozitatea reacției imediate, tipică reportajului, cu ipostaza de
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Chină. Perioadă în care a apărut jocul de șah se apreciază că a avut loc între secolul III și secolul VI. Despre descoperirea jocului sunt nenumărate legende, printre care una dintre cele mai renumite este legendă cu boabele de grâu. Izvoarele istorice atestă faptul că se juca șah prin secolul VI în Persia. Jocul s-a raspandit prin secolul VII o dată cu extinderea și invaziei islamice în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania. În evul mediu șahul era considerat de
Istoria șahului () [Corola-website/Science/315252_a_316581]
-
pe nume Vaišvilkas și o fiică anonimă măritată cu Svarn în 1255 - duceau o viață independentă deja când copii lui Morta erau încă mici. În plus față de Vaišvilkas și sora lui, cei doi fii, Ruklys și Rupeikis, sunt menționați în izvoarele scrise. Ultimii doui au fost asasinați împreună cu Mindaugas. Informații cu privire la fiii lui sunt puține iar istorici continuă să discute numărul lor. Se presupune că ar fi avut alți doi fii, ale căror nume au fost mai târziu confundat de către cărturari
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
s-a dovedit a fi o legendă.. Probabil, primii evrei au ajuns în Dacia odată cu instalarea puterii romane. Ponderea coloniștilor evrei pe teritoriul Daciei rămâne și în acest caz, discutabilă. Studiul demografic al lui Solin din 1983 nu pomenește nici un izvor arheologic cu privire la prezența unor astfel de populații pe teritoriul Daciei romane, dar există unele mărturii, mai ales monede, care o confirmă . Au fost descoperite pietre funerare din perioada ocupației romane, care erau decorate cu simboluri evreiești și aveau gravete pe
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
istoria locului. Între războaie după o ploaie torențială pe pașunea din spatele casei bunicilor lui s-a deschis un puț din care se auzea un vuiet de apă. Apa e un element foarte valoros în cătunul Mununa căci nu există nici un izvor. Calcarul pe care stă cătunul absoarbe ca un burete precipitațile. Apa de gătit și băut e adusă de la mare distanță în donițe purtate de cai. Pentru animale și spălat e folosită apa de ploaie colectată în butoaie. Ideea că în
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
strâmtoare și se intră în puțul doi care dă într-o sală de 8/6 m. Aici, o altă strâmtoare e dinamitată și după săparea unei galerii de 6 m se ajunge într-o altă sală în care apare un izvor cu debit neinteresant. Și adâncimea mare la care se află face dificilă pomparea lui la suprafață. E rezolvată și proveniența vuietului de apă. Nu e decât șuierul curentului de aer care vine dintr-un sistem cu un volum considerabil. Avenul
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
Ținut al Vasluiului. Printr-un uric din 31 martie 1423, domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432) a întărit drepturile lui Moise Filozoful, mare dregător în divanul țării, asupra moșiei și satelor sale din Țara de Jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei, pe ""hotarele ce le-a stăpânit din veac"". Acest act confirmă existența așezării înainte de elaborarea documentului voievodal. Localitatea a fost cunoscută inițial sub denumirea de Filozofi, apoi Schinteia. Cu timpul, localitatea apare în documente sub denumirea de Scânteia. Deși
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
ferată Rădăuți-Brodina de către Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de cale ferată locală a Bucovinei). În anii următori, autoritățile competente au luat în considerare prelungirea căii ferate pe valea râului Suceava. A fost planificată construirea unui tronson de cale ferată până la Izvoarele Sucevei (pe atunci "Izwor"). După mai mulți ani de discuții, compania feroviară sus-menționată a construit în cele din urmă între anii 1911-1913 o cale ferată cu ecartament îngust (760 mm) până la Seletin (azi în Ucraina). Ea a fost utilizată în
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
și bușteni din regiunea carpatică împădurită. În timpul luptelor din primul război mondial, teritoriul Bucovinei a fost ocupat de armatele rusești, acestea transformând celelalte linii secundare cu linii cu ecartament normal. Traseul de cale ferată a început să fie extins până la Izvoarele Sucevei. Aceste lucrări s-au încheiat în 1917 după reocuparea Bucovinei de către trupele austro-ungare. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Cu toate acestea, tronsonul final al
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Cu toate acestea, tronsonul final al liniei de cale ferată - care a ajuns la o altitudine de 900 m la Izvoarele Sucevei - a fost abandonat; capătul liniei a devenit satul "Șipotele Sucevei" (astăzi în Ucraina). În anul 1940, Armata Roșie a ocupat nordul Bucovinei. Tronsonul de la nord de râul Suceava a intrat pe teritoriul Uniunii Sovietice, toate legăturile cu calea ferată
Calea ferată Brodina–Izvoarele Sucevei () [Corola-website/Science/318801_a_320130]
-
Peșteră este situată 12 km aval de Moldova Nouă județul Caras Severin la cca. 30 m desupra nivelului Dunării. Se poate ajunge din șoseaua ce străbate Defileul Dunării, 12 km aval de Moldova Nouă, în locul în care se află un izvor cu apă potabilă. A fost locuită în perioada Hallstatt fiind un adăpost ideal pentru omul primitiv. Poziția ei, cu intrarea prin care domină Dunărea a făcut ca în epoca medievală să fie fortificata și armata cu tunuri și o mică
Peștera Gaura cu Muscă () [Corola-website/Science/318847_a_320176]
-
deși mai puțin cunoscută este una din peșterile de referință din carstul romanesc. i se deschide în versantul drept al Văii Albacului, în zona de izvoare a acestuia, aval de locul numit Fleiu (aparținând de Cătunul Sfoartea), la o altitudine de 1220 m, în Munții Bihorului. Accesul la peșteră se poate face din Valea Arieșului pe ruta Albac-Horea-Mătișești-Valea Albacului (20 km), sau dinspre Ghețarul Scărișoara, 12
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
este localizată la Intrarea este situată la baza unui perete de stâncă, un rest de dolină prăbușită. Are forma triunghiulară înaltă de 8 m cu baza de 2 m. Pe gura peșterii pătrunde un fir de apă rezultat din câteva izvoare situate în apropiere. Apa se pierde printre bolovanii podelei după câțiva metri de la intrare. Galeria e puternic descendentă și după 20 m face o spirală terminându-se prin colmatare cu bolovani. În anumite perioade ale anului, probabil datorită diferenței de
Peștera Calului (Munții Trascău) () [Corola-website/Science/316059_a_317388]
-
formă, intersectează printr-un timpan pe est, cu marginea profilată, racordat, la conturul pereților, printr-o suprafață trapezoidală. În decorul sculptat al ancadramentelor (două la intrările de pe sud, și un altul de la ușa dintre pronaos și naos), domină ornamentul cu izvor alveolar (cioplitură prin așchiere), care se grupează și în pomul vieții, dar se regăsește și dintele de lup, frânghia, crucea înscrisă. Dacă datarea valoroasei picturi a absidei, se află printre serafimii și heruvimii, de pe suprafața trapezoidală: “Sfânt, Sfânt, Sfânt iaste
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
Deisis), artist pe care îl identificăm cu cel ce semna anterior “Ion ot Beriu”. Ansamblul de pictură de la Cojocani, căruia i se alătură icoanele, constituie un document grăitor al relațiilor dintre zugravii de la sud și nord de Carpați. Un prețios izvor documentar, rămas parcă prin puterea gândului celui căruia i se datorează, conține știrea unică despre lăcașul anterior. Este desprins de pe exemplarul din Apostol, Buzău, 1704, și cere: “să se știe când au ars biserica de la Cojocani, în anul 1765 meseța
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
reface planurile pentru a corespunde noului său caracter, administrativ. A proiectat Catedrala ortodoxă Înălțarea Domnului din Târgu Mureș, Biserica ortodoxă din Mehala, Biserica ortodoxă din Iosefin, concepute în stil neobizantin și diferite biserici, ca cele de la Jimbolia, Cuptoare, Anina, Brașov, Izvor, Herendești, Ghiroda, Aradul Nou. Pentru activitatea sa a fost recompensat cu:
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
În zona Băilor Oglinzi, stațiune situată în sud-estul Culmii Pleșului, în vecinătatea orașului Târgu Neamț, apele de stratificație apar la suprafață, pe o linie corespunzătoare contactului dintre conglomeratele de Pleșu, cu elemente verzi și orizontul supraconglomeratic cu sare, sub forma izvoarelor minerale.
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
Limba protobulgară (sau bolğar, bulgara veche) a fost limba vorbită de protobulgari, acum dispărută. Foarte puține izvoare există despre această limbă și puține sunt înțelese. Este considerată de mulți lingviști a fi fost o limbă turcică din ramura ogură (oghură; în limba ) și se crede a fi fost vorbită în statele fondate de protobulgari: Bulgaria Mare (în
Limba proto-bulgară () [Corola-website/Science/316305_a_317634]
-
este o veche formațiune statală a tribului tracic al odrisilor constituită în a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr. și care se întindea de pe țărmul Mării Egee până la Dunăre. Cele mai importanete izvoare ale existenței odrisilor sunt "Istoriile lui Herodot" (cca. 490-429 î.Hr.), scrierile lui Tucidide (circa 460-396 î.Hr.) și lucrarea „"Anabasis"” a lui Xenofon. Primii doi conducători, Teres I și Sitakles (mort în 424 î.Hr.) au adus la apogeu. Istoricul grec Tucidide
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Hr.. Este cel mai mare dintre toate apeductele romane, și se termină la Janiculum într-o serie de mori de apă. descrie calitatea apei livrate de către fiecare, în principal în funcție de sursa lor, fie că este vorba râu, lac sau de izvor. Una din primele sarcini pe care le-a avut atunci când a devenit comisar de apă a fost să pregătească hărți ale sistemului, astfel încât să poată evalua starea lor înainte de a întreprinde întreținerea acestora. El spune că multe apeducte au fost
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
care era amplasată pe un teren jos. Apoi, când inamicul a intrat în panică din cauza inundației bruște, el i-a ucis pe inamici într-o ambuscadă, folosind soldați care au fost staționați pentru acest scop. Baza scrierilor sale o constituie izvoarele alexandrine. A considerat geometria drept o știință aplicativă. A scris despre măsurarea pământului, tehnica militară, apeducte. În ultima lucrare terminată prin anul 98 d.Hr. se întâlnesc o mulțime de calcule de perimetre ale țevilor de apeducte în care se
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
întreruperea activității muzeului. La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de "Muzeul Militar Central", întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Școli de infanterie și cavalerie din strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
Geologia sa unică facilitează producerea de energie geotermală, cu roci de granit fierbinți situate aproape neobișnuit de suprafață, acestea produc abur fierbinte care are 220 °C. Regiunea a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri datorită naturii sale vulcanice și izvoarelor excepțional de fierbinți. Romanii au folosit izvoarele sale de sulf pentru băi. Cunoscută sub numele de "Montecerboli" până în secolul al XIX-lea, a devenit unul dintre primele locuri din lume unde energia geotermală a fost exploatată pentru a sprijini industria
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]