27,087 matches
-
socială”, cerea răbdare și sacrificii din partea populației pentru a putea trăi mai bine în viitor (,,undeva, cândva”), cerea fermitate în fața celor care vor să ,,destabilizeze”. Și populația a avut răbdare, dar a așteptat liniștită doar pentru a fi jefuită în liniște, pe îndelete. În orașe nu s-a făcut nimic pentru obște, în schimb dealurile adiacente s-au umplut de vilele celor ,,merituoși”. Practic, Iliescu a fost la conducerea țării 15 ani, timp în care fosta nomenclatură și fosta securime torționară
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pentru ei și era nevoie de unul mai ,,deștept” care să-i mintă pentru a le face lor ,,un bine”! - Apoi, pentru că lumea rămânea pe străzi, nu pleca acasă și îi încurca planurile, nu lăsa noua putere ,,să lucreze în liniște”, tot pentru ,,binele lor” s-a apelat la ajutorul ,,teroriștilor” lui Ceaușescu. Iliescu și camarila au găsit de cuviință că trebuie împușcați niște oameni tot pentru ,,binele lor” și tot pentru ,,idealurile socialismului”. La fel ca și în cazul naziștilor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fost și din aceea care n-au omorât oameni cu mâna lor, dar au fost judecați ca și criminali de război. - Mai departe hoții au fost lăsați să fure, să distrugă țara, dar asta nu oricum; aceștia aveau nevoie de liniște. Așa că Iliescu ieșea în față să spună populației să aibă răbdare, să fie ,,consens și pace socială” în timp ce țara era jefuită, economia era distrusă, bogățiile țării erau date străinilor pe nimic, întreprinderile prădate și date la fier vechi, iar inflația
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sa. Dar în ultimul timp s-a observat o schimbare de comportament, cel puțin formal, la acest om. La ultima sa aniversare onomastică, a declarat că nu mai este atras de petreceri, de fast și ,,mâncat friptane”, petrecând ziua în liniște, în meditație, gândindu-se la cele sfinte. Am rămas surprins! Apoi cu prilejul ninsorilor abundente care au făcut probleme unor oameni nevoiași, acesta cu de la sine putere, s-a dus să ajute oamenii pe cheltuială proprie. — Domnule Becali, faceți aceasta
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
VII Biserica din Streza Motto: Și cât e de frumos în sat! Creștinii vin tăcuți, agale. Și doi de se-ntâlnesc în cale Își zic: «Hristos a Înviat!» Și râde-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare! E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe, până-n văi străbate. Și clopotele cântă rar. Ah Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag. Cum plâng a jale! (George Coșbuc) În privința stării bisericii românilor transilvăneni în general, către
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
le așteptau cu dor în suflet și cu foc năvalnic în sânge. Era o viață patriarhală care merita să fie trăită. Asupra omenirii însă, asupra Europei în special, pluteau nori tot mai grei, tot mai învolburați. Lumea mare nu avea liniște. Foarte curând țara ne va fi din nou sfârtecată de urgii ale istoriei. Conducătorii lumii n-au știut să prevină fenomene evidente chiar pentru omul simplu, necunoscător al evoluției politice din sferele înalte, de după primul război mondial. Acei mari orbi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cota obligatorie la baza de colectare, fie cererea de intrare în colectivă, total contrar dorinței și aspirației lor, contrar opoziției boreselor și a celorlalți membri ai familiei, creând dezbinări și stări conflictuale în multe case în care altfel întotdeauna domnise liniștea. Sub aceste auspicii vor lua naștere și cele două gospodării colective din Cârțișoarele noastre. Este prea binecunoscut basmul românesc în care într-o luptă pe viață și pe moarte, Făt-Frumos, pentru a-l răpune pe Zmeul Zmeilor, fusese sfătuit de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mult porțile Orientului, ceea ce făcea ca soarele să-și trimită razele-i binecuvîntate prin geamlîcul supraînălțat. Ascultam cu toții bătăile inimilor noastre năvalnice, de tineri aflați în pragul vieții. Sau poate inima uni versului... Sau poate simfonia elementelor... Cert este că liniștea aceea de început de lume s-a dovedit a fi una de sfîrșit. Ea a fost tulburată de o bufnitură în ușa pe care o țineam cu spatele. În momentul acela m-am gîndit că trebuie să fie Stan sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot, care ar fi putut fi reperat în liniștea nopții, așteptam să treacă vreo mașină pe stradă pentru ca motorul să acopere bufnitura). Îmi aprindeam țigara și priveam, de la înălțimea etajului cinci, orașul adormit. Ce știți voi, sărmanilor ? Dor miți, în timp ce, de undeva, de sus, cineva vă veghează. Priveam la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
adormit. Ce știți voi, sărmanilor ? Dor miți, în timp ce, de undeva, de sus, cineva vă veghează. Priveam la geamurile blocului din față și mă întrebam : „Oare cîte patimi sînt dincolo de geamurile astea întunecate ? Cîte existențe neștiute de nimeni ? Cîte zbateri inutile ?“. Liniștea nopții mă împingea la contemplație, aerul rece îmi dădea un sen timent tonic. (Nu știu ce e un sentiment tonic, dar am văzut că ex presia se folosește.) Mă simțeam un mic dumnezeu ce tutelează de la înălțimea etajului cinci exis tențele mizere
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă rite mîini în dale/ de tors pietrificat în soare“, „S-a vindecat de viață“, „Zare“ - „Raze“, „Zvon de liniște“, „Lu mina curge - balegă - pe trup“, „dispută“ - „spută“, „pupic în pupilă“) sau la titlul primului meu volum (Fațete, Zvîrcoliri, Fațete de zbor înăuntru, Labirintul fațetelor, Zbor întors în labirintul de fațete, Cioturi din pădurea uscată, Trăire zvîrcolită în labirintul fațetelor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dicționar, îl învățam (și reciteam periodic fișele) și mă sforțam să-l folosesc în vorbirea curentă și mai ales în ceea ce scriam („eupatie = resem nare în fața suferinței“, „euritmie = armonie de sunete și linii, de mișcări [în muzică, dans, vorbire]“, „eutimie = liniște sufletească“ etc.). Deh, ma nia autodidactului. Căci despre complexele lui, ce să mai vorbim ? (Slavă Domnului că mania asta a fost doar o chestie de adolescență, altfel astăzi aș fi fost un Patapievici, care își asezonează discursurile, în mod firesc
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
m-am trezit și mi-am dat seama că treaba aia vîscoasă nu-mi aparținea mie, ci lui - pur și simplu, îl storcisem. După cîteva astfel de experiențe, instinc tul meu de conservare (cred) mi-a rezolvat problema : am descoperit liniștea în împăcarea cu lumea așa cum este ea. Un fel de iluminare restrînsă, care se manifesta exclusiv în spațiul acela de doi pe trei. Rodul acestei iluminări a fost un început de tratat numit simplu Despre gîndacii de bucătărie. Iată cîteva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mare și neagră deasupra ușii. Nu i-am văzut omul mort, pentru că își dăduse duhul pe la un spital și nu mai fusese adus acasă ; cu toate acestea, mirosul de zacuscă mi-a devenit de atunci grețos. La etajul patru era liniște, din cînd în cînd se mai auzea glasul domnului Golescu, care-l striga pe Mihăiță, iar lumina, trecută prin geamul verde ce dădea afară, îmbrăca lucrurile într-o atmosferă calmă, ca aceea de sub apă. Cu ușa deschisă, mă aștepta mama
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mari nu se mai bat. Iar atunci cînd o fac - cum a fost penibila scenă dintre mine și taică-meu - nu se încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le zîmbi și repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întrebarea de mai multe ori pînă ce învățătoarea să-l ia în seamă și să-i oprească și pe ceilalți. Ce vrei, dragă ? — Vreau să dirijez și eu. — Ei, poftim !... Învățătoarea aruncă o privire pe geam. În clasă se făcuse liniște. Se întoarse apoi către Dănuț. — Biine, hai, treci în față și dirijează și tu. Dănuț păși mîndru înspre catedră, gîndindu-se că le va arăta el acum. Cristi dirija obișnuit, ca toți ceilalți. El va dirija în schimb de-adevăratelea, cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bărbat o noapte-ntreagă, nu-mi mai stătea în cale nimic ! Avu sesem grijă să-mi pun de-acasă și cei mai faini chiloți ai mei... Ne-am fîțîit prin cameră, am vorbit drăgăstos unul cu altul, am fumat în liniște (încuiasem ușa, nimeni nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După vreo oră și ceva de program de voie de cabană, am decis că era vremea să ne culcăm - deși era destul de devreme
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
alinarea întins pe delușorul mare, moale și cald care-mi aparținea. Burta mea era mai conforta bilă și mai performantă decît orice pernă electrică (o altă recomandare, pentru asemenea situații, în cărțile de specialitate). În felul ăsta, mi-am găsit liniștea. Nu aveam sîni utilizabili, dar aveam burtă, și asta mă vindeca de orice angoasă. Eram un fel de ursuleț de pluș pe care copilul dormea în pace ; unul ceva mai complex, cu mai multe funcțiuni. Nu-mi mai încă peam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna. Parcul, iazul cu insula și păduricea au fost leagănul visurilor noastre adolescentine, ne-au ascultat spovedaniile și ne-au alinat sufletele, ne-au redat liniștea în momentele grele și ne-au vegheat lectura și timidele încercări literare. Intrarea pe domeniul așezământului de la Șendriceni era străjuită de o monumentală poartă, durată și sculptată în stil maramureșean, care provoca admirație și impunea respect pentru instituția în care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
făceam noi la Școala Normală. Aceasta se desfășura în sălile de clasă, era supravegheată de către un șef de meditație, recrutat dintre elevii claselor din cursul superior, care se impunea cu o autoritate absolută, asigurând un climat de studiu în deplină liniște. Nu se vorbea nici în șoaptă, nu se auzea nici foiletarea cărților sau caietelor, ci doar bâzâitul muștelor. În ultimul sfert de oră al meditației, elevilor le era permis să comunice în șoaptă, să se consulte reciproc, să coopereze la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui Dumitru Dascălu (pentru bătrânul dascăl ei tot copii au rămas) fac din întâlnirile lor adevărate sărbători de suflet, se străduiesc să se adune în număr cât mai mare, și le organizează de fiecare dată în alte locuri, binecuvântate de liniște și de frumusețile naturii. Soțiile băieților s-au solidarizat cu tovarășii lor de viață, s-au împrietenit între ele și participă afectiv la bucuria generală ce se instalează firesc și sincer. Înaintarea în vârstă, apariția copiilor și nepoților, traversarea unor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cele două table mari de pe peretele din fața clasei erau acoperite, aproape în întregime, cu foi de hârtie albă de diferite mărimi, prinse cu bandă adezivă. Sub ele se aflau problemele și exercițiile ce urmau să fie rezolvate pe parcursul lecției. Calmul, liniștea, ritmul alert și precizia cu care se desfășurau activitățile într-o succesiune de secvențe ale căror limite aproape că îmi scăpau, îmi sporeau interesul și mă fascinau. Nici nu mi-am dat seama când s-a trecut la exercițiile pregătitoare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
era emoționant și trăiam sentimentul că ne aflăm în preajma unui stup de albine. Minunat spectacol! Deprinși cu astfel de treburi, copiii care terminau de rezolvat exercițiile închideau caietul, îl așezau la marginea pupitrului și cu mâinile la spate așteptau în liniște următoarea activitate. - Sunt mulțumit că toți copiii au lucrat repede și bine, le-a spus învățătorul la sfârșitul acestei secvențe a lecției. Mergem mai departe! Și hârști!, mai smulge o altă bucată de hârtie de pe tablă, dând la iveală exercițiile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
măcar un an. Intrând în vacanță nelimitată, răvășit sufletește de noul său statut de om scos înafara vieții active, trăind dramatic sentimentul inutilității, s-a refugiat pentru câteva luni la țară, în satul natal. Acolo a sperat să-și afle liniștea sufletească îngrijindu-se de casa părintească, pe care a neglijat-o în ultimii ani, și de grădina părăginită. Munca fizică și expunerea zile de-a rândul la soare i-au redat puțin câte puțin starea de bine a organismului, o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]