25,546 matches
-
longeviv. Au existat multe alte adaptări radiofonice (peste 750 în limba engleză), inclusiv una mai recentă pentru BBC Radio 4 cu Clive Merrison ca Holmes și Michael Williams ca Watson. Împreună, cei doi actori au realizat adaptări radiofonice ale fiecărei povestiri din canon între 1989 și 1998. "The Further Adventures of Sherlock Holmes", un nou serial format din povestiri originale scrise exclusiv de Bert Coules a fost apoi comandat, dar după moartea de cancer a lui Williams în 2001, el a
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
Radio 4 cu Clive Merrison ca Holmes și Michael Williams ca Watson. Împreună, cei doi actori au realizat adaptări radiofonice ale fiecărei povestiri din canon între 1989 și 1998. "The Further Adventures of Sherlock Holmes", un nou serial format din povestiri originale scrise exclusiv de Bert Coules a fost apoi comandat, dar după moartea de cancer a lui Williams în 2001, el a fost înlocuit de Andrew Sachs. Episoadele din "The Further Adventures" au fost inspirate din referințele existente în povestirile
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
povestiri originale scrise exclusiv de Bert Coules a fost apoi comandat, dar după moartea de cancer a lui Williams în 2001, el a fost înlocuit de Andrew Sachs. Episoadele din "The Further Adventures" au fost inspirate din referințele existente în povestirile și romanele lui Doyle. Episoadele canonice complete sunt disponibile pe CD și pe casete audio. "The Further Adventures of Sherlock Holmes" este, de asemenea, disponibil pe CD în patru cutii conținând fiecare patru episoade. BBC Radio 2 a difuzat în
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
avut în spatele său pe profesorul Moriarty (Geoffrey Whitehead). Acest serial a fost redifuzat ulterior de BBC Radio 7. Începând din 1998, producătorului american de emisiuni radiofonice Jim French i s-a dat permisiunea din partea Fondului Conan Doyle pentru a produce povestiri cu Sherlock Holmes noi și originale pentru emisiunile de radio din America de Nord. Acestea sunt prezentate în cadrul programului Imagination Theater pe posturile de radio și prin radioul prin satelit XM. Noile povestiri sunt și ele difuzate sub sigla "The Further Adventures
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
dat permisiunea din partea Fondului Conan Doyle pentru a produce povestiri cu Sherlock Holmes noi și originale pentru emisiunile de radio din America de Nord. Acestea sunt prezentate în cadrul programului Imagination Theater pe posturile de radio și prin radioul prin satelit XM. Noile povestiri sunt și ele difuzate sub sigla "The Further Adventures of Sherlock Holmes". John Gilbert l-a interpretat pe Holmes până în 2000 și ulterior de John Patrick Lowrie. Watson este interpretat în toate spectacolele de Lawrence Albert. Scenariile sunt scrise de
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
scrise de Jim French, M. J. Elliott, Matthew Booth, John Hall, Gareth Tilley, J R Campbell și Lawrence Albert. În anul 2005, cu adaptările scrise de M. J. Elliott, French și echipa sa au început un nou serial inspirat din povestirile originale ale lui Conan Doyle, numit "The Classic Adventures of Sherlock Holmes". Multe episoade sunt disponibile pe CD-uri, precum și pentru descărcat de pe situl Imagination Theater. Actorul cel mai asociat pe scenă cu Holmes a fost William Gillette, care a
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
Imagination Theater. Actorul cel mai asociat pe scenă cu Holmes a fost William Gillette, care a scris, regizat și jucat într-o piesă populară intitulată "Sherlock Holmes" în șapte producții diferite de pe Broadway începând din 1899 (filmată în 1916), în timp ce povestirile erau încă în curs de publicare, până în 1930. În interpretarea sa, Holmes purta o șapcă deerstalker și o pelerină Inverness și fuma o pipă calabash curbată; această portretizare a contribuit mult la imaginea populară a personajului. Există indicii cu privire la șapca
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
„” (în ) este o povestire scrisă de Edgar Allan Poe în care sunt descrise circumstanțele tulburătoare din jurul unui portret aflat într-un castel. Este una dintre cele mai scurte povestiri ale sale, având doar două pagini la publicarea ei inițială în 1842. Povestea începe cu
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
„” (în ) este o povestire scrisă de Edgar Allan Poe în care sunt descrise circumstanțele tulburătoare din jurul unui portret aflat într-un castel. Este una dintre cele mai scurte povestiri ale sale, având doar două pagini la publicarea ei inițială în 1842. Povestea începe cu un narator rănit care caută refugiu într-un conac abandonat din Munții Apenini, fără a se da nicio explicație pentru rana sa. El își petrece
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
o „absolută "asemănare cu viața" a expresiei”. El petrece un moment („timp de o oră, poate”, i se spune cititorului), în venerație tăcută până când nu mai poate suporta să se uite, apoi consultă volumul pentru o căuta o explicație. Restul povestirii este o selecție din volumul în care este descris modul în care a fost realizată pictura - o povestire în povestire. Cartea explică faptul că pictura a fost realizată de un artist excentric care și-a reprezentat tânăra sa soție, dar
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
spune cititorului), în venerație tăcută până când nu mai poate suporta să se uite, apoi consultă volumul pentru o căuta o explicație. Restul povestirii este o selecție din volumul în care este descris modul în care a fost realizată pictura - o povestire în povestire. Cartea explică faptul că pictura a fost realizată de un artist excentric care și-a reprezentat tânăra sa soție, dar că a devenit din ce în ce mai obsedat de pictură, până când nu i-a mai acordat nicio atenție femeii pe care
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
în venerație tăcută până când nu mai poate suporta să se uite, apoi consultă volumul pentru o căuta o explicație. Restul povestirii este o selecție din volumul în care este descris modul în care a fost realizată pictura - o povestire în povestire. Cartea explică faptul că pictura a fost realizată de un artist excentric care și-a reprezentat tânăra sa soție, dar că a devenit din ce în ce mai obsedat de pictură, până când nu i-a mai acordat nicio atenție femeii pe care o picta
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
română a fost publicată sub pseudonimul D'Artanian în anul 1887 în "Revista literară". O altă traducere a fost publicată în ziarul "Națiunea", anul X (1891), nr. 2527-2533, împreună cu „Cărăbușul de aur” și „Hopa-Hop” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
împreună cu „Cărăbușul de aur” și „Hopa-Hop” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1979 de Editura Univers din București. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Portretul oval” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Ideea centrală a povestirii rezidă în relația confuză dintre artă
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Portretul oval” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Ideea centrală a povestirii rezidă în relația confuză dintre artă și viață. În „Portretul oval”, arta și dependența față de aceasta sunt descrise ca fiind în cele din urmă criminale, responsabile pentru moartea tinerei soții. În acest context, se poate pune semnul egal între artă
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
ca formă de artă este crearea ritmică de frumusețe, iar subiectul cel mai poetic din lume este moartea unei femei frumoase (vezi „The Philosophy of Composition”). „Portretul oval” sugerează că frumusețea femeii a condamnat-o la moarte. Poe sugerează în povestire că arta poate dezvălui caracterul malefic sau vinovat al artistului, îl poate subjuga pe artist și chiar poate distruge viața pe care a modelat-o în artă. Povestirea a inspirat elemente din romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891) al lui
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
sugerează că frumusețea femeii a condamnat-o la moarte. Poe sugerează în povestire că arta poate dezvălui caracterul malefic sau vinovat al artistului, îl poate subjuga pe artist și chiar poate distruge viața pe care a modelat-o în artă. Povestirea a inspirat elemente din romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891) al lui Oscar Wilde. Cu cinci ani înainte de publicarea romanului, Wilde a lăudat expresia ritmică a lui Poe. În romanul lui Wilde, portretul dezvăluie treptat caracterul malefic al subiectului său
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Oscar Wilde. Cu cinci ani înainte de publicarea romanului, Wilde a lăudat expresia ritmică a lui Poe. În romanul lui Wilde, portretul dezvăluie treptat caracterul malefic al subiectului său și nu cel al artistului. O intrigă similară este folosită și în povestirea „The Birth-Mark” (1843) a lui Nathaniel Hawthorne. Există elemente similare în "Prăbușirea Casei Usher", precum pictorul, iubita/modelul său într-un cadru de la distanță și mai ales obsesiile lor cu privire la obiecte neînsuflețite care sunt vii (casa familiei Usher, pictura în
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
său într-un cadru de la distanță și mai ales obsesiile lor cu privire la obiecte neînsuflețite care sunt vii (casa familiei Usher, pictura în „Portretul oval”). Cineastul francez Jean Epstein a făcut în 1928 "La Chute de la Maison Usher", care combină ambele povestiri. Artistul Richard Corben le-a combinat în filmul său din 2012, după ce le-a adaptat pe fiecare dintre ele. Regizorul francez Jean-Luc Godard a citat pasaje din povestire în filmul "Vivre sa vie" (1962). Mulți au văzut aceasta ca o
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
a făcut în 1928 "La Chute de la Maison Usher", care combină ambele povestiri. Artistul Richard Corben le-a combinat în filmul său din 2012, după ce le-a adaptat pe fiecare dintre ele. Regizorul francez Jean-Luc Godard a citat pasaje din povestire în filmul "Vivre sa vie" (1962). Mulți au văzut aceasta ca o recunoaștere de către Godard a complexității folosirii soției sale Anna Karina în rolul principal din filmele sale. Piesa "The Oval Portrait" (2002) a lui Lance Tait este inspirată de
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
în filmul "Vivre sa vie" (1962). Mulți au văzut aceasta ca o recunoaștere de către Godard a complexității folosirii soției sale Anna Karina în rolul principal din filmele sale. Piesa "The Oval Portrait" (2002) a lui Lance Tait este inspirată de povestirea lui Poe. Laura Grace Pattillo a scris în "The Edgar Allan Poe Review" (2006): „[Tait] preia narațiunea lui Poe și o transformă într-un dialog ce intrigă între Model și Portret. Starea de spirit a piesei este un pic diferită
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
și Portret. Starea de spirit a piesei este un pic diferită față de cea din lucrarea originală a lui Poe și nu reiese clar la sfârșit dacă Modelul va muri de fapt (la propriu sau la figurat), la fel ca în povestirea lui Poe, dar Tait trebuie să fie lăudat pentru crearea dialogului care face povestirea lui Poe să prindă viață dincolo de limitările narative ale prozei originale”.
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]