23,766 matches
-
în fața unui grup de agenți de vânzări și era destul de stresat. Când s-a trezit în fața lor, avea atâtea emoții încât nu mai ținea minte discursul pe care-l pregătise. În starea de emoție în care se afla, și-a unit în mod inconștient vârfurile degetelor în timp ce vorbea și s-a simțit imediat relaxat, reușind să-și încheie discursul cu succes. Își amintește însă că și-a ținut vârfurile degetelor apăsate unele de celelalte pe toată durata discursului. Acum își dă
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
de la mâna dreaptă în palma stângă și strângeți degetele pe dosul palmei (vezi foto 29, p. 233.) Folosiți toate degete pentru a masa zonele reflexe de pe ambele fețe ale mâinii. Acționați ca și cum ați vrea să treceți prin palmă pentru a uni degetul mare cu celelalte. Cu degetul mare faceți mișcări mici și lente, presând circular. Masați punctele reflexe de la nivelul fiecărui deget, concentrându-vă în special asupra articulațiilor și pieliței dintre degete. Acționați pe partea frontală și cea dorsală ale mâinii
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
aplicată și cunoscută în viitorul apropiat. CAPITOLUL 38tc "CAPITOLUL 38" Stimularea reflexogenă în procesul de regenerare a celulelortc "Stimularea reflexogen\ `n procesul de regenerare a celulelor" Renumitul doctor canadian Hans Selye (The Stress of Life) spunea: „Viața, lanțul biologic care unește părțile noastre componente, este la fel de tare ca și cea mai slabă dintre verigile sale vitale”. Suntem la fel de tineri sau de bătrâni ca și cele mai mici verigi vitale ale noastre - celulele. Îmbătrânirea începe atunci când încetinește procesul normal de regenerare și
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
of recollections), care să păstreze vie memoria "mândriei colective", dar mai ales a "umilințelor" suferite în comun (cf. Hutchinson și Smith, 1994). Și în acest punct concepțiile celor doi gânditori rezonează armonic, Renan (1990) accentuând faptul că "suferința în comun unește mai mult decât o face bucuria. În privința memoriilor naționale, durerile au mai mare valoare decât triumfurile, întrucât acestea impun obligații, și necesită un efort comun" (p. 19). Importanța decisivă a memoriei în formarea națiunii este subliniată de un alt mare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceste împrejurări, românii au încercat să își depășească condiția de inferioritate prin acceptarea ofertei venite din partea curții de la Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în 1701 pentru a contracara nemulțumirea populară față de unire, recunoștea drepturi civile depline nu doar clerului unit cu Roma, ci tuturor mirenilor care vor accepta trecerea la confesiunea greco-romană. Cea de-a doua Diplomă leopoldină prevedea conferirea de drepturi civile integrale chiar și iogabilor care recunoșteau unirea bisericii cu Roma. Pe bună dreptate K. Hitchins (1987) atribuie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
includea și țăranii, cu atât mai puțin etnicii români din afara arcului carpatic. În timp, însă, Micu- Klein a utilizat din ce în ce mai pregnant o înțelegere populară a termenului de natio, elasticizând astfel categoria restrictivă pentru a cuprinde întreaga "populație plătitoare de biruri" unită printr-o comuniune de obiceiuri, limbaj și credință. Desfacerea populară a națiunii închise în granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dezvoltarea omenirii. Silința celor vechi de a-și ridica patria cu paguba altor State, și de a întemeia iubirea către dânsa pe ura altor țări, nu se mai potrivesc cu vremea în care trăim. Patriotismul din vremea de acum trebuie unit cu iubirea de omenire [...] (p. 41). Speranța lui Aaron este că "acela care este pătruns de această iubire sfântă [iubirea omenească prescrisă de creștinism], își va iubi și patria și nația sa, deși nu cu chipul acela esclusiv ca cetățenii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nației un caracter național deosebit. Când nația se află împărțită în mai multe părți deosebite, care se vrăjmășesc unele pe altele, naționalitatea nu se poate întemeia ca la alte nație ce întemeiază un tot, și a le căruia părți sunt unite printr-o legătură mai înaltă. De aceea este foarte mare folosul ce dobândesc oamenii prin unirea în State mai mari; căci atunci, ca mădulari ai unui trup politic, mai lesne se dezbracă de vechile lor însușiri naționale, născute parte din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
atunci, ca mădulari ai unui trup politic, mai lesne se dezbracă de vechile lor însușiri naționale, născute parte din întâmplare, parte din greșeală și din prostie, și prin care adeseori cei mai aproape vecini se înstrăinează unii de către alții. Oamenii, uniți sub un guvern comun, vin cu încetul într-o armonie de idei și năravuri, încât formează o voință, o aplecare. Duh public și patriotism numai atunci este cu putință la o nație, când încetează rivalitățile cele urâte dintre părțile ei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
destin istoric al unei înstrăinări progresive. "În astfel de chip Dacia slăbită de barbari, neapărată de Bulgari, fu nenorocită ca să vază cum pierde trei părți din totul său, și cum se-pune linie de hotar ca să nu se-mai poată uni nici o dată. Din toate părțile Daciei mai rămăsese țara Rumânească, Moldavia, Basarabia și Bucovina care și acestea de s-ar fi unit, ar fi mai păstrat oare care întregime din Dacia; dar politica vremii d-atunci nu vedea așa departe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pierde trei părți din totul său, și cum se-pune linie de hotar ca să nu se-mai poată uni nici o dată. Din toate părțile Daciei mai rămăsese țara Rumânească, Moldavia, Basarabia și Bucovina care și acestea de s-ar fi unit, ar fi mai păstrat oare care întregime din Dacia; dar politica vremii d-atunci nu vedea așa departe" (Aaron, 1835, p. 29). Idealul unității nu putea fi mai expres exprimat. Deplângând oportunitatea istorică pierdută de unire a Țării Românești cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și lauda celorlalte nații; vrednică de numele și sângele ce-l purta în vinele lor și de drepturile ce dorea să dobândească, acestea era vremile cele eroice ale rumânilor. Geniul lui Mihaiu croia, și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai slăvită pentru rumâni, era o epohă care prevestea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prinț mare. Niciodată țara rumânească n-a fost mai slăbită și mai vrednică de respectul și cinstea altor staturi ca în vremea aceasta. Ca să îngrădească, să întemeieze slobozenia și să asigureze țării fericire vecinică, croii proiectul acel mare de a uni pe toți rumânii într-o putere. Cu armele în mână înființă proiectul acest favorit al său și vrednic de un rumân mare ca dânsul; dar când era să întemeeze statul acest nou al rumânilor, se răpi din viață printr-o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
retrospectiv", Albineț îi atribuie lui Ștefan cel Mare intenții unificatoare. Ideologia națională, pe care munteanul Bălcescu o va împinge în trecut până la Mircea cel Bătrân, este proiectată de către profesorul ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub domnia lui toată România, îl făcu de a căuta pretecsturi, sub care se poată începe resboiu cu Radul domnul Valahiei" (Albineț, 1845, pp. 92-93). Apoi, în finalul Precuvântării sale la Manual..., Albineț laudă ideile veacului al XIX-lea (patriotismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționalității române în noile structuri politice ale Monarhiei Duale) și cea care milita pentru pasivism (i.e., abținerea de la activarea în cadrele politice ale Monarhiei Duale, ca mod de a arăta nerecunoașterea legitimității acestora). În 1881, elita politică românească s-a unit sub pavilionul Partidului Național Român, care s-a remarcat prin Memorandumul înaintat împăratului Franz Josef în 1892, rămas fără efect politic și soldat cu încarcerarea semnatarilor săi. Marea răscoală țărănească din 1907 ultima jacquerie europeană -, al cărui epicentru l-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unei țări neatârnate a Românilor". Această unitate medievală a statalității românești conferă suportul istoric pentru justificarea unității contemporane: "Va să zică, noi am început, nu ca două țeri deosebite, cum au fost pe urmă Moldova și Muntenia, ci ca o țară singură: uniți prin urmare dela ivirea noastră ca popor istoric" (Iorga, 1910, p. 45). Odată unirea mică legitimată istoric, Iorga face pasul următor în logica politică naționalistă, introducând pe ordinea de zi chestiunea unificării întregii românimi. Vizându-i explicit pe românii transilvăneni
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Istoria Romaniloru publicat tocmai în anul unirii, A.T. Laurian (1862) [1859] îi atribuia lui Ștefan cel Mare mobiluri unioniste: "În annulŭ Chr. 1470 Stefanŭ [cel Mare] formâ planulŭ de a scóte pre Radu din România, și de a uni amîndóue principatele suptŭ domnia sa" (Laurian, 1862, p. 60). Identitatea moldavă a lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Românismului (Urechia, 1862, p. 37 cf. Murgescu, 1999, pp. 152-153). Destinul providențial al săvârșirii unirii românilor este și mai apăsat accentuat într-o ediție ulterioară a aceluiași manual, în care Ștefan cel Mare este creditat cu nobilul plan de a uni Moldova și Muntenia într-o singură entitate românească, "așa cum suntu făcute de Dumnezeu" (Urechia, 1873, p. 50 cf. Murgescu, 1999, p. 53). Concepția primordialistă a națiunii potrivit căreia națiunea este o realitate eternă și imuabilă iar lumea este în mod
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deferența și cultul subiecților săi constitutivi. Proiectul de unificare națională este moștenit și continuat de fiul natural al lui Ștefan, Petru Rareș, considerat de A.T. Puiu a fi un "apostol al Românismului" datorită faptului că "a luptat [...] spre a uni pe Români cu Români și a li se face gloria" (Puiu, 1876, pp. 52-53 cf. Murgescu, 1999, p. 154). Iar același Urechia afirmă despre el că "avu planul cel mare și adevărat românesc de a cuprinde Ardealul și a-l
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu puterile tuturor Românilor, să alunge pe Turci în Asia" (Constantinescu, 1928, pp. 129, 130). E drept, ofensiva românească a rămas la stadiul de intenție. Evidentă în această analiză intențională este și ideea de unitate, toate cele trei provincii românești unindu-și forțele militare în vederea îndeplinirii scopului îndoit al eliberării naționale și spirituale de dușman. Independența. Ideea puternic saturată simbolic de independență își continuă impetuos cariera pe aceleași coordonate stabilite în perioada anterioară. Alături de tema unității, motivul independenței capătă o importanță
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
analizei lingvistice, Hasdeu ajunge la concluzia că Basarab I Întemeietorul, și dinastia instituită de el, își au rădăcinile istorice în casta dacică a nobililor numiți "Sarabĭ", "organizată de regele dacic Berebista" (Hasdeu, 1887-1898, p. 2591). O linie dinastică neîntreruptă îi unește pe Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș. Tot din casta nobiliară a Sarabilor se trag, pe lângă "ceĭ maĭ marĭ regĭ cu Decebal în frunte" și cinci împărați romani. Prin trasarea acestei linii care conectează figurile eroice ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națiunea a fost înlocuit cu principiul material care dicta identificarea clasială cu categoria socială. Conștiința națională, a apartenței la o comunitate organică transistorică înzestrată cu un destin propriu, a lăsat locul conștiinței de clasă, a apartenenței la o categorie socială unită în jurul unor interese materiale comune. Instalarea politică a comunismului a deturnat "revoluția națională română" începută în postpașoptism și desăvârșită prin făurirea României Mari. Totodată, "consensul naționalist" constituit pe durata unui secol întreg a fost brusc suprimat. Marile decupaje pe verticală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Pentru proletari, în schimb, patriotismul este un opiu care le alterează conștiința de clasă, un drog care le anesteziază acțiunea colectivă în baza interesului lor material, care nu poate conduce decât spre revoluția socialistă. Patriotismul este această legătură morală care unește în același țarc mioarele și lupii. Clasa jefuitoare [...] are toate motivele să cultive în rândul muncitorilor înrobiți cultul patriei și steagului lor; pentru a menține dominația clasei tale, este recomandat să propagi în rândul maselor acele sentimente patriotice care maschează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nr. 255, p. 1). Pot fi tipologizate, așadar, trei ipostaze ale atașamentului față de propria țară: a) un patriotism ignobil, etnocentric, războinic și asupritor acesta este vechiul patriotism naționalist și fascist; b) un patriotism socialist inspirat de internaționalismul proletar care îi unește pe oamenii muncii o dată în cadrele națiunilor în care aceștia lucrează, iar apoi dincolo de acestea; c) forma cea mai nobilă în care se poate consacra patriotismul socialist este patriotismul sovietic, exprimat prin loialitatea și solidaritatea primară cu Uniunea Sovietică. Este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]