24,868 matches
-
, fiul lui Român I (decedat la 1 ianuarie 1432), a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432, succedându-i la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de către Mircea cel Bătrân. Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, a întreprins o importanță opera de organizare politică, administrativă și ecleziastica a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașul Iași. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
cercetătoarea Valentina Pelin descoperă un nou izvor intern din secolul XV, este vorba de „Pomelnicul Mănăstirii Voroneț”, care îl menționează pe „"Coste voevod"” ca unul dintre domnii Moldovei dintre domniile lui „"Lațco voevod"” și „"Petr voevod"”. În același timp, Grigore Ureche, citând un letopiseț leșesc, menționa pe "„Ștefan vodă, carile au avutu doi ficiori, Ștefan și Pătru”", menționând totodată că după domnia lui Lațco a domnit "„Pătru vodă, ficiorul lui Mușatu, 16 ani”". La rândul lor, cronicarul polon Jan Dlugosz si
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
Hobana prezintă maeștrii anticipației clasice", din care au apărut până acum (decembrie 2006) volume semnate de Edgar Allan Poe ("Scurtă discuție cu o mumie"), Robert Louis Stevenson ("Straniul caz al Dr. Jeckyl și al Domnului Hyde"), Edmond About ("Omul cu urechea ruptă"), Jules Verne ("O dramă în văzduh"), Emilio Salgari ("Minunile anului 2000"), Karinthy Frigyes ("Călătorie în Faremido" și "Capilaria"), Jack London ("Ciuma stacojie"), Felix Aderca ("Orașele scufundate") și H.G. Wells ("Lumea eliberată"). A scris prefețe pentru romane și culegeri de
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
rezultat. Restul domniei este un lung lanț de petreceri și desfătări cu tinerii săi sfetnici turci. A fost bănuit de relații bisexuale. Cel care a lansat această ipoteză a fost istoricul Dan Horia Matei, folosindu-se de croncia lui Grigore Ureche. În cele din urmă, fiind mai mult atras de petreceri decât de domnie, abdică în favoarea fratelui său Ștefan al VI-lea Rareș, se duce la Constantinopol și se turcește, luând numele de Mehmet, și devine pașă de Silistra în 1551
Iliaș Rareș () [Corola-website/Science/299152_a_300481]
-
XVII-lea). Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan Vodă cel Orb și Grozav (în sensul de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). El era orb la un ochi, posibil în urma bătăliei de la Codrii Cosminului din 1497. Grigore Ureche s-a folosit de informații polone subiective (exagerarea defectului avut de voievodul român era folosită de regele Poloniei drept pretext pentru anularea logodnei dintre sora sa și Bogdan al III-lea). Teoria legată de sluțenia lui Bogdan al III-lea
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă. Sursele principale care descriu originea lui sunt "Letopisețul" lui Grigore Ureche," O samă de cuvinte" a lui Ion Neculce și "Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie Cantemir; în toate acestea se afirmă că era un fiu natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume „Răreșoaia” și că în tinerețe se ocupa
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
șase boi. De aici și porecla de Petru Măjerul (Măjariul). Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al răzeșilor (țărănii liberi), dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum scria cronicarul Grigore Ureche: „"aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș"”. Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii și țara”, după detalierea
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș"”. Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii și țara”, după detalierea lui Grigore Ureche, în care rolul elegibil efectiv îl aveau dregătorii din sfatul domnesc, ținând seama de dorința domnului defunct și luând în considerare dovezile care arătau că „"ieste de osul lui Ștefan vodă"”, l-au ales domn al Moldovei pe Petru Rareș
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
însă loc, deoarece marii boieri, temători în fața formidabilei forțe otomane, l-au trădat pe voievod. Imediat după primele ciocniri, marii boieri, în frunte cu portarul Sucevei, Mihu, și cu logofătul Trotușanu, „lei sălbateci și lupi încruntați”, după cum îi numea Grigore Ureche în cronica sa, l-au părăsit pe domn și s-au retras cu cetele lor în tabăra de la Bădeuți din apropierea Sucevei. În această situație, Petru Rareș este nevoit să fugă în Transilvania, ajungând în Cetatea Ciceului, feuda sa transilvană, la
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
poate prea mari pentru fiul lui Ștefan cel Mare, care s-a dorit neatârnat față de Poarta Otomană, ceea ce nu i-a reușit întru totul, cât și față de Polonia, ceea ce i-a izbutit însă pe deplin. Caracterizarea făcută de cronicarul Grigore Ureche i se potrivește în mare măsură: Petru Rareș a fost căsătorit cu Maria, fiica boierului Cernat, iar după moartea acesteia (1529) s-a recăsătorit cu Elena Brancovici, descendentă a despoților sârbi. A avut 12 copii, printre care Ana, căsătorită cu
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
voievodul român Dragoș, fiind la vânătoare și urmărind un zimbru, a trecut din Maramureș la apa Moldovei, și plăcându-i locul, s-a așezat acolo și a populat țara cu români din Maramureș. În unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că Dragoș a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova „"în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
o secvență să se limiteze la o "„dublă”"(o singură filmare a unei scene), oricum ar fi ieșit. Lipsa de noutăți în domeniu din cauza lipsei materiale și uneori și informaționale, făcea ca acești împătimiți ai noii muze să lucreze după ureche, multe producții fiind slab realizate artistic. Chiar dacă condițiile în care au lucrat și au creat acești oameni nu le-au îngăduit să se ridice la un nivel egal cu standardul contemporan pe plan tehnic, au reușit să înscrie în "istoria
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
familie compusă din bărbat și femeie (în registrul de sus) și patru copii (doi băieți și două fete), în registrul de jos. Femeia, îmbrăcată în tunică și manta, poartă pe umeri două fibule (agrafe) în formă de lingură și în urechi cercei de formă tronconică. Acest tip de fibulă este caracteristic tradiției dacice. De asemenea, prezența unor urme romane și a unui vicus de la Apoldu de Jos (între Apoldu de Jos și Apoldu de Sus) este semnalată de multă vreme: aici
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
logofătul Stroici, Nicoară Prăjescu, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea erau împotriva lui, știind că noul domn lua locul lui Mihail Movila în lupta dintre poloni și otomani. Partida filopolonă și antiotomană din Moldova, în frunte cu paharnicul Bucuioc și vornicul Nistor Ureche, s-au refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn. În vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ștefan Potocki și Constantin Movila intra în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba să foștii căpitani ai lui Mihai
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
apoi o alianță între cele trei țări, dar singurul care a respectat-o în adevăratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei. În vara lui 1613 boierii filopoloni se răscoală din nou împotriva lui Tomșa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri și decapitează 75 de dregători la un ospăț. Boierimea nu se lasă descurajata și se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofătul Nechifor Beldiman, vel-vornicul Baldovin, vel-hatmanul Sturza, bi-vel-vistiernicul Boul și pe vel-vornicul Mirza cu mercenarii
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
a mă apuca să cânt rock.” Revista "Billboard" l-a descris ca fiind „uimitor” ajungând la concluzia că „este o ocazie comercială uriașă pentru o importantă casă de producție cu viziune și energie pentru a-l lansa în Statele Unite. O ureche muzicală experimentată va detecta o apropiere între "Impossible Princess" și albumul "Ray of Light" al Madonnei.” În Marea Britanie, "Music Week" i-a acordat o recenzie negativă: „Vocea lui Kylie nu este destul de puternică pentru a face prea multe.” A devenit
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
Herbie Hanock și mulți alții. Jacob Gershowitz s-a născut într-o familie de evrei ruși imigrați în Statele Unite. În 1910, părinții cumpăra un pian pentru fratele său mai mare, Israel. Însă curând, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" și dovedind un talent muzical deosebit. Începe să ia lecții de la diverși muzicieni, pana cand fu prezentat cunoscutului pedagog, Charles Hambitzer, care îl învăța tehnică de execuție convențională, îi face cunoscuți maeștrii muzicii europene și-l încurajazează să frecventeze concertele
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri "plein-air" nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: "Pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea", scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind ""Dejunul pe iarbă"", sunt și acestea respinse. Le expune atunci în "Salonul independenților", stârnind indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust. Manet a acordat
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
filmul sonor, drumul a fost lung. A fost nevoie de o serie de descoperiri în domeniul fizicii sunetului, de fonoautograful inventatorului francez Édouard-Léon Scott de Martinville și terminând cu sistemul de redare Dolby. Scott, în anul 1857, constată că timpanul urechii în urma oscilațiilor aerului, produse de o sursă sonoră, oscilează și el. Construiește un aparat, care constă dintr-o pâlnie care la capătul îngust are o membrană din mică pe care este fixat un ac îndoit în unghi drept. Acesta prin
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
u" și "â/î" ca identice sau aproape identice, întrucît cele două sunete sînt alofone în engleză. De exemplu, vorbitorilor de engleză le este greu să distingă cuvintele "un" și "în". De asemenea, cuvîntul "România" sună aproape ca "Romunia" pentru urechile unui vorbitor nativ de engleză. O altă confuzie frecventă a vorbitorilor nativi de limba engleză care învață limba română este aceea între vocalele românești "a" și "ă" din silabele neaccentuate. Una din consecințe este nerecunoașterea corectă a articolului hotărît din
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
Ca urmare este frecventă situația în care vorbitorii nativi de limba japoneză nu reușesc să distingă între sunete care în alte limbi sînt fonemic diferite. De exemplu, consoanele "l" și "r" din cuvintele românești "lac" și "rac" sună identic pentru urechile celor mai mulți japonezi. Aceeași problemă o au și vorbitorii nativi de limba coreeană. De asemenea silabele "si" și "și" sînt alofone în limba japoneză, ceea ce înseamnă că perechi de cuvinte românești precum "sifon" și "șifon" sînt percepute ca fiind identice. Confuzii
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
de publicitate) și pe Molly Bloom (o cântăreață de operă impresariată de propriul amant). "Ulise" a stârnit reacții foarte diverse în rândul publicului. Yeats a remarcat caracterul insolit, inovator al lucrării: ea nu este „nici ceea ce ochiul vede, nici ceea ce urechea aude, este ceea ce mintea hoinară gândește și își imaginează dintr-un moment într-altul”. În eseul "Ulise, ordine și mit" ("Ulysses, Order and Myth", 1923), T. S. Eliot afirma: În "The New Republic", Edmund Wilson numește romanul „probabil cea mai
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte, și-a dezvoltat talentul de vorbitor și scriitor și a deprins limbile slavonă, latină și greacă. Pe locul schitului, vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de "Varlaam". Fiind bun povățuitor, ajunge
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
erau identificați cu Osiris. Ca mod de reprezentare, la început, Hathor era adorată în forma unei bovine. Mai târziu, este reprezentată ca o femeie cu cap de vacă și în final cu un cap uman, deși uneori este reprezentată cu urechi și coarne similare cu cele ale bovinelor. Reprezentarea cea mai întâlnită este aceea în care Hathor are două coarne cu discul lunar în mijloc.
Hathor () [Corola-website/Science/298862_a_300191]
-
a dăruit lui Shinji de bună voie. Încercarea nereușită a lui Yasuo de a o viola pe Hatsue îi va crește și mai mult ura acestuia față de cei doi, răspândind în sat cuvinte urâte despre ei. Acestea ajung și la urechile tatălui lui Hatsue, care îi va interzice să mai iasă din casă cât timp vasele de pescuit nu erau în larg. De acum existența lui Shinji devine un calvar, singura lui legătură cu Hatsue rămânând cea sufletească precum și schimbul de
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]