24,000 matches
-
mai dramatică. Panica era totală, mai ales în rândurile unor actori ai afacerii, cum ar fi Esterházy. Această teamă a fost calmată rapid de creierele militare ale afacerii, care au început să pregătească imediat riposta judiciară. De la unanimitatea politică în ce privește condamnarea „trădătorului Dreyfus” din 1894, lumea politică s-a divizat încet-încet, după chipul populației înseși, pe măsură ce apăreau noi informații. Această sciziune în două tabere radical opuse a fost accentuată de provocarea lansată de Zola, și de procesul care i-a urmat
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
deputat și apoi senator de Gironde, a fost numit ministru al justiției după degradarea căpitanului Dreyfus, la 26 ianuarie 1895. El a devenit rapid convins că nu s-au respectat formele legale în diferitele etape judiciare care au dus la condamnarea la închisoare a lui Dreyfus. Gabriel Hanotaux, ministrul de externe, l-a pus la curent cu existența unei dovezi secrete ("Ce canaille de D...") transmise judecătorilor pe la spatele acuzatului și avocaților lui. Dar el nu a acționat, absorbit de obligațiile
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
a fost judecat în mai multe reprize, întrucât, pe de o parte, procesul a fost casat și rejudecat și, pe de altă parte, au fost intentate mai multe procese conexe împotriva scriitorului. În final, procesele succesive au dus la o condamnare la un an închisoare și franci amendă pentru atacuri contra statului major (împreună cu cheltuielile de judecată, franci) într-un proces, în altul o condamnare la o lună închisoare și de franci amendă pentru denunțarea celor trei pseudoexperți, dintre care fiecare
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
fost intentate mai multe procese conexe împotriva scriitorului. În final, procesele succesive au dus la o condamnare la un an închisoare și franci amendă pentru atacuri contra statului major (împreună cu cheltuielile de judecată, franci) într-un proces, în altul o condamnare la o lună închisoare și de franci amendă pentru denunțarea celor trei pseudoexperți, dintre care fiecare trebuia să primească de franci daune și dobânzi. Pentru a evita închisoarea, Zola a plecat în Anglia, unde a stat unsprezece luni în așteptarea
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
evaziune fiscală, după ce a încasat de la un cetățean german 22,5 miliarde de lei vechi pentru 5.000 de tone de rapiță, pe care nu le-a mai livrat. În 2009, Ilie Alexandru a fost eliberat, pentru bună purtare. După condamnare, firmele i-au intrat în lichidare, iar marele parc Hermes, construit după celebra fermă Southfork din serialul Dallas, a rămas în grija băncilor. Ilie Alexandru a deținut și o mică fabrică de televizoare, marca "Hermes". Copia Turnului Eiffel are o
Ilie Alexandru () [Corola-website/Science/320934_a_322263]
-
conservator, numit "Noua Democrație" a obținut o majoritate parlamentară masivă și a fost ales prim-ministru. Alegerile au fost urmate de referendumul din 1974 cu privire la abolirea monarhiei și instaurarea Republicii Elene, difuzarea proceselor foștilor dictatori în 1975 (care au primit condamnarea la moarte pentru înaltă trădare și revoltă, sentință comutată apoi la închisoare pe viață) și redactarea constituției în 1975. În 1977, "Noua Democrație" a câștigat din nou alegerile, iar Karamanlis a continuat să fie prim-ministru până în 1980. Sub mandatul
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
pentru oprirea exportului și încurajarea importului. O altă voce a populație în prag de colaps este John Mitchel, liderul politic al „Tinerei Irlande". Acesta va scrie numeroase articole împotriva sistemului : „Coercion Bill”, „English Rule”, etc care îî vor atrage o condamnare pentru răzvrătire și mai apoi pentru trădare. În 1861 el va scrie cea mai cunoscută lucrare a sa „Ultima cucerire a Irlandei” în care enunță ideea unui genocid. „Poporul irlandez așteaptă foametea zi de zi...și toți învinovățesc nu atât
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
exclamația atribuită în "Evanghelia lui Ioan" (19,5) procuratorului roman Pilat din Pont, în momentul în care acesta ar fi arătat mulțimii pe Isus, cu coroana de spini pe cap, lângă din Ierusalim. A supus mulțimii însă, la alegere, spre condamnare la moarte, fie pe Isus, fie pe Baraba („închis împreună cu niște răsculați care în răscoală săvârșiseră omor”, respectiv un luptător iudeu pentru eliberarea provinciei Iudeea de sub tutela apăsătoare romană). Mulțimea ar fi optat pentru condamnarea lui Isus, respectiv pentru eliberarea
Ecce Homo () [Corola-website/Science/317307_a_318636]
-
mulțimii însă, la alegere, spre condamnare la moarte, fie pe Isus, fie pe Baraba („închis împreună cu niște răsculați care în răscoală săvârșiseră omor”, respectiv un luptător iudeu pentru eliberarea provinciei Iudeea de sub tutela apăsătoare romană). Mulțimea ar fi optat pentru condamnarea lui Isus, respectiv pentru eliberarea lui Baraba. Aceată scenă biblică este larg reprezentată în arta creștină. În Ierusalim există o mănăstire numita „”, aflată în apropierea locului în care se înălța Fortăreața Antonia. Fortăreața a fost considerată în mod tradițional drept
Ecce Homo () [Corola-website/Science/317307_a_318636]
-
cerut demontarea monumentului. Organizațiile naționaliste și monarhiste, atât cele din Rusia, cât și cele din străinătate au cerut în mod repetat puterii de la Moscova reabilitarea albgardiștilor. În conformitate cu concluziile Biroului procurorului general militar, reabilitarea cazacilor condamnați pentru trădare este imposibilă, deoarece condamnarea lor a fost corectă. Pe 17 ianuarie 2008, Victor Vodolațki, ataman al cazacilor de pe Don și deputat în Dumă din partea partidului Rusia Unită a semnat o cerere controversată pentru formarea unui grup de lucru pentru reabilitarea lui Piotr Krasnov, în legătură cu
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
surorile călugărițe din ordinul "Maica Domnului"...». Părintele a murit la închisoarea Aiud în anul 1954. Înainte a avut loc un proces, la Cluj, la care nici n-a fost citată familia Borz. În acest proces ar fi primit Părintele Borz condamnare la 4 ani de închisoare. Peste cei 4 ani când familia aștepta să se elibereze, el murise în luna mai, iar ei au primit chemare să meargă după hainele lui în toamna anului 1954. Coletul era însoțit de o scrisoare
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
Acest falus simbolizează obsesia modelului pentru penis și căutarea ei pe tot parcursul vieții pentru a atinge orgasmul vaginal. Sigmund Freud, tatăl psihanalizei, a condamnat orgasmul prin stimularea clitorisului și a lăudat orgasm vaginal cu un penis ca fiind superior. Condamnarea sa a avut ecou în moravurile sociale ale epocii sale, care a condamnat masturbarea fiind nocivă atât din punct de vedere moral cât și cauză de tulburări mintale. Marie încearcă să-și vindece fridigitatea supunându-se la două operații ginecologice
Prințesa Marie Bonaparte () [Corola-website/Science/321786_a_323115]
-
și Coriolis. Carnot a aplicat calculul mecanic în unele lucrări de fortificații. În 1791 este ales în Adunarea Națională a Franței, în Comitetul Legislativ și în Consiliul Militar. În anul următor, este desemnat președinte al Convenției Naționale și a susținut condamnarea la moarte a regelui Ludovic al XVI-lea, ceea ce, ulterior, a avut consecințe asupra vieții personale. La vârsta de 40 de ani, Carnot ajunge la apogeul vieții sale politice, devenind generalissimul armatelor republicane, organizând rezistența forțelor armate. În 1795 este
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
care gravitau în jurul problemelor teologice: Pentru a proteja aurotoritatea papei și bisericii, dar și pentru a păstra instituția indulgențelor, oficialii bisericii l-au convins pe Carol al V-lea că Luther este o amenințare și l-au convins să autorizeze condamnarea sa de către Sfântul Imperiu Roman. Luther a evitat arestarea și a rămas izolat la castelul Wartburg timp de câțiva ani, unde a continuat să scrie și să traducă Biblia în germană. Deși edictul era dur, Carol a fost prea preocupat
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
obiecte și a unuia care îi permite să se miște prin timp, Hedrock îi obligă pe membrii Consiliului Făuritorilor de arme să îi accepte condițiile și să demisioneze. Între timp, pentru a-l salva de ceea ce ea credea că este condamnarea lui la moarte, Împărăteasa este dispusă să dezvăluie Arsenalelor secretul zborului interstelar. Ultimul lucru pe care mai trebuie să îl facă Hedrock este să îndepărteze ființele-păianjen de rasa umană, pentru că ele constituie un pericol potențial. Dar, pe lângă asta, Hedrock află
Făuritorii de arme () [Corola-website/Science/321375_a_322704]
-
dezonorându-se ca instituție, cu ajutorul unor magistrați obedienți ca judecătorul Liviu Giurgiu și procurorul Victor Zeicescu, în cadrul unui proces de tip stalinist, cu ușile închise, în baza legii 25/1976, pentru parazitism social, deși protestatarii erau cu toții salariați în momentul condamnării. Neacceptând sentința condamnării și refuzând să muncească pe șantier, cei cinci întocmesc un alt protest și intră în greva foamei pe data de 23 August 1977, grevă ținută efectiv aproape o săptămână, în detenție în Beldiman, Rahova și la Canal
Grupul Canal 1977 () [Corola-website/Science/316376_a_317705]
-
instituție, cu ajutorul unor magistrați obedienți ca judecătorul Liviu Giurgiu și procurorul Victor Zeicescu, în cadrul unui proces de tip stalinist, cu ușile închise, în baza legii 25/1976, pentru parazitism social, deși protestatarii erau cu toții salariați în momentul condamnării. Neacceptând sentința condamnării și refuzând să muncească pe șantier, cei cinci întocmesc un alt protest și intră în greva foamei pe data de 23 August 1977, grevă ținută efectiv aproape o săptămână, în detenție în Beldiman, Rahova și la Canal, în condiții de
Grupul Canal 1977 () [Corola-website/Science/316376_a_317705]
-
înșivă pentru aceasta? Mirenii doar vă acuză că voi risipiți bunurile lui Christos în societatea saltimbacilor și cheltuiți mai mulți bani ca să vă întrețineți câinii de vânătoare și șoimii. Vă ordon, în numele Dumnezeului atotputernic, în virtutea Sfântului Duh și prin amenințarea condamnării aspre la Judecata de Apoi, să plătiți împreună cu toți clericii voștrii taxa ce vi s-a fixat. Tonul aspru de poruncă, din încheiere, reklevă din plin ezitarea clericilor față de ceea ce altădată însemnase élan purificator. Prosperitatea economică a Europei apusene, după
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German, în urma în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
alsaciană, acuzat de transmiterea de documente secrete Germaniei, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare și deportat în Insula Diavolului. La acea dată, în rândul clasei politice franceze, opinia era unanim defavorabilă lui Dreyfus. Convinsă de incoerența condamnării, familia căpitanului, în frunte cu fratele lui, , a încercat să-i demonstreze nevinovăția, angajând în acest scop pe ziaristul Bernard Lazare. În paralel, colonelul , șeful contraspionajului, constata în martie 1896 că adevăratul trădător era de fapt maiorul . Cu toate acestea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
soldat cu mai mulți morți. Republica a intrat în agitație, unii au văzut-o chiar în pericol, ceea ce a incitat către încheierea afacerii Dreyfus pentru a restabili calmul. În ciuda intrigilor țesute de armată în scopul mușamalizării afacerii, hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a-l separa de cazurile Dreyfus și Esterházy, deja judecate. Pe de altă parte, conflictele de opinie au tins să pună presiune pe judecători și pe guvern, în scopul unora de a obține rejudecarea și al altora de a obține condamnarea lui Zola. Dar obiectivul romancierului a fost atins: deschiderea unui proces public în fața unei curți cu jurați. La 15 ianuarie, a publicat o petiție ce reclama revizuirea procesului. Ea era semnată de Émile Zola, Anatole France, directorul Institutului Pasteur Émile
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cu jurați a judecătoriei Senei între 7 și 23 februarie 1898. Defăimarea unei autorități publice era pe atunci de competența acestei instanțe, în vreme ce injuriile publice proferate de presa naționalistă și antisemită nu a adus decât puține procese și aproape nicio condamnare. Ministrul a reținut doar trei pasaje din articol, adică optsprezece linii din mai multe sute. El l-a acuzat pe Zola că a scris că curtea marțială a comis o „ilegalitate [...] organizată”. Procesul s-a deschis într-o atmosferă extrem de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Zola a fost mai degrabă o victorie a dreyfusarzilor. Ca urmare a lui, afacerea și contradicțiile ei au putut fi evocate pe larg de-a lungul procesului, mai ales de către militari. Mai mult, violența atacurilor contra lui Zola și nedreptatea condamnării sale au întărit hotărârea dreyfusarzilor: Stéphane Mallarmé s-a declarat „pătruns de sublimul faptei [lui Zola]” și Jules Renard scria în jurnalul său: „din această seară, țin cu Republica, ce-mi inspiră un respect și o sensibilitate pe care nu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
înainte de a se termina procesul, ceea ce scriitorul a și făcut, plecând singur într-un exil de un an în Anglia. Acuzații sunt din nou condamnați. În ce-l privește pe colonelul Picquart, el este din nou încarcerat. Achitarea lui Esterházy, condamnările lui Émile Zola și Georges Picquart, și continua prezență a unui nevinovat în închisoare, au avut un considerabil răsunet național și internațional. Franța a dat dovada unui stat arbitrar, în contradicție flagrantă cu principiile republicane fondatoare. Antisemitismul a făcut progrese
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]