25,627 matches
-
față de „urmașii urmașilor noștri” etc. După amiază am citit, în „Steaua”, nr. 9/1988, interviul acordat de Augustin Buzura lui Viorel Cacoveanu și m-am simțit confirmat în felul în care am procedat. Buzura vorbește de stres, de malnutriție, de frică și lașitate, de lipsa libertății și a demnității, de dorința de a cunoaște nemijlocit „și alte vremuri”: „Măcar 5 ani într-o vreme fără profeți și vizionari, fără indicatoare de circulație spirituală”. Nu-i poți pune pe gînduri pe auditori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-are rost!” „Bine, dar are rost să perpetuăm dedublarea?”, i-am replicat. „Are, cîtă vreme mi-e frică să vorbesc despre anumite chestii chiar cînd merg pe aici, prin parc!” în această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu ei. Au ieșit „pe centru”. Poartă geci îmblănite, cumpărate de la polonezii aflați în trecere pe la noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
azi, în următoarea declarație spicuită din Fellini despre Fellini de Giovanni Grazzini, publicată în traducere de Adriana Fianu, în „România literară”: „îmi place să-mi fie teamă, este o senzație de lăcomie care îți dă o plăcere subtilă. Cred că frica este un sentiment sănătos, indispensabil ca să te bucuri de viață. Mi se pare absurd și periculos să încerci să scapi de frică. Nebunilor nu le este frică, nici supermanilor din benzile desenate, supereroilor. În primii ani de liceu aveam o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
place să-mi fie teamă, este o senzație de lăcomie care îți dă o plăcere subtilă. Cred că frica este un sentiment sănătos, indispensabil ca să te bucuri de viață. Mi se pare absurd și periculos să încerci să scapi de frică. Nebunilor nu le este frică, nici supermanilor din benzile desenate, supereroilor. În primii ani de liceu aveam o antipatie instinctivă pentru Achile: era posibil să fie atît de inuman, să nu se teamă de nimic?” și mie mi-a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este o senzație de lăcomie care îți dă o plăcere subtilă. Cred că frica este un sentiment sănătos, indispensabil ca să te bucuri de viață. Mi se pare absurd și periculos să încerci să scapi de frică. Nebunilor nu le este frică, nici supermanilor din benzile desenate, supereroilor. În primii ani de liceu aveam o antipatie instinctivă pentru Achile: era posibil să fie atît de inuman, să nu se teamă de nimic?” și mie mi-a fost frică, de numeroase ori, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nebunilor nu le este frică, nici supermanilor din benzile desenate, supereroilor. În primii ani de liceu aveam o antipatie instinctivă pentru Achile: era posibil să fie atît de inuman, să nu se teamă de nimic?” și mie mi-a fost frică, de numeroase ori, de șerpi, de lupi, de înălțime și de gol, de noapte, de trăsnet, de cutremur, de accidente etc. Nu mi-i rușine să vorbesc despre asta, în schimb mi-i rușine să dau fricii o formă patetică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a fost frică, de numeroase ori, de șerpi, de lupi, de înălțime și de gol, de noapte, de trăsnet, de cutremur, de accidente etc. Nu mi-i rușine să vorbesc despre asta, în schimb mi-i rușine să dau fricii o formă patetică. *„în mod schematic, omul a trecut prin două faze: prognatism (hrană vegetală) și epignatism (alimentare cu carne)”. Recitesc fraza „cu dicție”, școlărește, pentru a-mi fixa noțiunile. Asta mă ajută să sesizez drumul invers pe care, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tudor, întrucît între unii și alții sînt numeroase incompatibilități. Ori-ori, dar s-o știm și noi! 2. Anularea inițiativelor individuale în alegerea tematicii: scrisul la comandă are ca efect negativ reducerea responsabilității față de ceea ce se publică. 3. Înlocuirea entuziasmului cu frica: redacția a devenit doar un „loc de muncă”, la care, adesea, se vine în silă. 4. Instigarea profesorului Eugen Budău (un ins cu figură de asiatic) să dea „drept la replică” vizavi de critica pe care am făcut-o revistei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deformat în chip deliberat adevărul, implantînd în conștiința socială versiunea necesară”. Cui și pentru ce?, se întreabă ea. Lui Stalin și anturajului său (răspunde), pentru „a instaura suspiciunea generală, mania stigmatizării unanime a nesupușilor”, pentru „a trezi în oameni, odată cu frica, pasiunea denunțării ca formă supremă de vigilență față de «inamic»”. Prin urmare, „dacă Pavlik nu exista, el ar fi trebuit inventat”. Fructele unei asemenea educații - arată, mai departe, autoarea - se văd și azi. Ea citează exemplul recent al unui copil care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care le-am văzut în jurul meu mă fac să mă întreb (întrebare, desigur, deloc nouă): progresul cunoașterii asigură progresul conștiinței? Cunoașterea aduce și optimism și neliniște. Însă din descoperirile făcute pe calea cunoașterii, cei mai mulți exclud motivele de teamă. Iar lipsa fricii duce la încălcarea a numeroase cenzuri morale: cred nu numai că totul e posibil, ci și că totul li-i permis. Dacă ne raportăm la istoria și preistoria omului, conștiința e o cucerire recentă. Ea se exprimă, mai ales, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mintea lui și realitatea țării. Minciuna, șmecheria, meschinăria au proliferat în jurul său. Rezultatul e degradarea vieții sub toate aspectele. O țară devenită „caz” pretutindeni, iar acum o țară în stare de război intern, cu o populație de suspecți, ținută în frică. Mi-e rușine de ceea ce scrie presa străină despre noi, mă ofensează prezența pe străzi a patrulelor compuse din milițieni și gărzi patriotice. (Azi, 20 decembrie, la întoarcerea acasă, am văzut nu mai puțin de cinci!) Am ajuns la o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot binele din parte-mi. Nu i-am scris, să nu-l obosesc. 23 București, 1 iulie 2002 Doamnă și Domnule Eugen Dimitriu, prietenii mei dragi, Eu v-am scris tare de mult, nu de alta, dar mi-a fost frică să nu vă obosesc și să vă tulbur activitatea, acum când vă luptați cu găsirea sponsorilor. Pentru mine, această lipsă de comunicare a fost o pierdere psihică foarte Însemnată, eu nutrindu-mă din gândurile Dv. din scrisori. Să Încep să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
C.P. București, 3 oct. 1974 Dragă Eugen, Sunt două săptămâni de când ți-am comunicat, Într-un lung pomelnic, ce am găsit la D-na Millo și așteptam să-mi spui ce te interesează și ce ai mai dori. Mi-e frică că nu ai primit scrisoarea. La graba de a-ți face cunoscut ce aflasem, am folosit un plic mai mare și două mărci de 40 b. În loc de una de 55 b. Te pomenești că nu a ajuns la destinație. Aștept
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
m-a transpus În anii copilăriei și adolescenței, când priveam fascinată la lumea selectă În care au trăit (și au supraviețuit) părinții mei. Multe din personajele din carte ne-au trecut (sau le-am trecut) pragul casei cu discreția și frica pe care le impuneau timpurile. Adolescentă fiind, bineînțeles că m-au fascinat În special poveștile lor de viață uluitoare, Îmbibate de parfumul vremurilor apuse. Dar toate vor pleca odată cu mine În discreția pe care sigur și-ar fi dorit-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
invocând motivul că nu pot face nimic și că nu se pot amesteca în treburile organelor de stat. De aici se vede că cei chemați să apere pe cale legală drepturile credincioșilor din țara noastră au dezertat de la datoria lor, de frica de a nu-și pierde poziția și scaunul pe care stau, închid ochii în fața celor mai flagrante încălcări de drepturi ale credincioșilor pe care nu cu destulă vrednicie îi reprezintă. Prin acest memoriu, Comunitatea penticostală din orașul Rădăuți, cu un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Dacă vin străini, sunt conduși la mesele speciale, care sunt înzestrate cu microfoane. în permanență suntem persecutați, batjocoriți de către acești agenți ai Securității, puși în posturi de șefi de restaurante sau hoteluri. Oamenii se feresc să intre în restaurante de frică: se duc la bombe mici sau acasă. Hotelurile și restaurantele merg în pierdere, iar noi, pătura de jos, luăm 1.100 1.300 de lei pe lună, din care ni se opresc câte 250 300 de lei spărturi, deși acestea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
reușit, dar nu vreau să lungesc vorba prea mult. Pentru că orice alternativă are un rezultat nefavorabil și dezastruos în țara noastră, când îndrăznești să ceri drepturile omului. În paranteză fie spus, aș fi cerut și drepturile câinelui, dar îmi era frică ca nu cumva să mă facă milițian, și vă închipuiți marea mea dezamăgire. Cred că nu trecea săptămână să nu fiu chemat, chiar de două ori, să-mi retrag cererea de plecare și să renunț la nebunia mea de a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în numele mai multor ascultători ai postului dvs. de radio pentru serviciile ce le aduceți cetățenilor patriei noastre, printr-o corectă informare a lor cu privire la ce se întâmplă atât în țara noastră, cât și în lumea întreagă. Aici domnesc minciuna, dezinformarea, frica, teroarea, iar pentru credincioși, prigoana, amenințarea, segregația etc... De aceea socotim că postul de radio Europa Liberă e necesar națiunii noastre și vă dorim multă pace de la Dumnezeu, fericire și sănătate, dvs. și întregului personal al Europei Libere. Domnule director
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
începem să și gândim cenzurat. Libertatea este în așa fel interpretată în România, încât întâlnești des pe străzi patrule de miliție înarmate până în dinți, de ai impresia că te afli în Nicaragua sau Irlanda de Nord. De ce acest lucru? Autorităților le este frică de ceva? Dar în această scrisoare nu vrem să reamintim ceea ce lumea știe de mult. Vrem ca ultimii noștri prieteni, rămași în țară, să sosească cât mai repede lângă noi. Aceștia sunt: Bâzgu Dan, Mărgineanu Gabriel, Angheluță Florian, Bălan Ion
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iar carne nici nu visau? Când au fost bolnavi, ce medicamente au primit? Acum nu este suficient că ați scumpit medicamentele în mod abuziv un banal antibiotic, 20 de tablete 110 lei , dar nici nu se găsesc. Doctorii au o frică de moarte, sunt bine instruiți, nu prescriu medicamente de import, Doamne ferește. Farmaciile sunt goale, spitalele pline cu bolnavi, în special de vârstă mijlocie. Mulți mor cu zile din lipsă de medicamente și îngrijiri adecvate. Să trecem la o altă problemă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
parc. Oare ce părere își pot forma occidentalii când văd un popor ținut la distanță cu baioneta? Poporul este ținut la distanță pe trotuare și, când treceți dvs., întotdeauna sunteți înconjurat de o numeroasă gardă personală. Oare vă este teamă? Frica s-ar putea să fie de rău augur. Unui conducător bun și drept de pildă, unui Ștefan cel Mare cred că nu îi era frică de propriul popor. Pentru omul apolitic din România, devine stânjenitor să se simtă atât de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
când treceți dvs., întotdeauna sunteți înconjurat de o numeroasă gardă personală. Oare vă este teamă? Frica s-ar putea să fie de rău augur. Unui conducător bun și drept de pildă, unui Ștefan cel Mare cred că nu îi era frică de propriul popor. Pentru omul apolitic din România, devine stânjenitor să se simtă atât de spionat și bănuit. Toată această procedură de verificare nu se poate face mai discret, sau tocmai asta doriți, să speriați poporul arătându-i cât de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
următoarele: majoritatea sunt la curent cu emisiunile postului de radio Europa Liberă, toți sunt de acord că ar fi trebuit făcut ceva, dar când este vorba de a se trece la acțiune, nimeni nu mai suflă un cuvânt. Le este frică. Această frică, dacă nu ar exista, în special neîncrederea că cel cu care vorbești nu te trădează, s-ar ajunge la un rezultat. Ne lipsește un conducător cu inițiativă și răspundere. Suntem numai muncitori cu greutăți familiale, și desigur că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sunt la curent cu emisiunile postului de radio Europa Liberă, toți sunt de acord că ar fi trebuit făcut ceva, dar când este vorba de a se trece la acțiune, nimeni nu mai suflă un cuvânt. Le este frică. Această frică, dacă nu ar exista, în special neîncrederea că cel cu care vorbești nu te trădează, s-ar ajunge la un rezultat. Ne lipsește un conducător cu inițiativă și răspundere. Suntem numai muncitori cu greutăți familiale, și desigur că fiecare se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
atât de înăcriți, atât de anticomuniști și revendicativi, sunt mai degrabă gata să-ți dea în cap sau să se sinucidă decât să ia în fața unor autorități, sau a unui colectiv, o atitudine critică în concordanță cu opinia lor. O frică animalică, întreținută generație după generație, a făcut din cetățeanul nostru un om fără conștiință politică. Domnule Georgescu, de ce justificați, sprijiniți emigrarea din motive umanitare? Cred că postul dvs. de radio nu face bine în acest sens. Noi nu avem nevoie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]