27,087 matches
-
comportamentului normalist, la care Dumitru Dascălu ținea foarte mult, era meditația, adică timpul destinat studiului individual pentru elevii interni. Mai păstrează în minte felul în care se desfășura pregătirea temelor la școala normală la care a învățat el. Într-o liniște deplină își pregătea cu conștiinciozitate lecțiile, citea mult și lupta pentru a se situa pe primele locuri la învățătură în ierarhia clasei. Și a reușit. Acum, când le vorbește elevilor săi despre importanța meditației în pregătirea temelor îi este teamă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și localitatea unde și-a petrecut copilăria și adolescența. Aflat într-o bună dispoziție sufletească, Dumitru Dascălu s-a hotărât să plece în satul natal, acasă adică, unde nu mai fusese de multă vreme și unde speră să-și găsească liniștea și ambianța potrivite pentru definitivarea ultimei sale cărți, începută acum câțiva ani, abandonată pentru o bună bucată de timp, reluată, apoi, fără prea mult spor și din nou lăsată să mai dospească, timp în care să i se limpezească și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care îi stimulează și susțin profesorului septuagenar gândurile și trăirile cu care își încheagă lucrarea. Pentru liniștea îndelung dorită și căutată, pentru amintirile ce îl asaltează și îi încălzesc sufletul, pentru aerul inconfundabil și locurile de neuitat ale copilăriei, Dumitru Dascălu a revenit în mica localitate natală, chiar dacă vârsta și puterile împuținate nu îl mai favorizează. Cele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase? Viitorul inginer dăduse foc la o grămăjoară de buruieni uscate, adunate pentru hrana de iarnă a oilor, ca să organizeze un concurs de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
soarelui. Când timpul nu era prielnic pentru asemenea evadări în decorul natural mai îndepărtat, foloseam plimbările prin parc, pe malul lacului sau odihna binefăcătoare în insulă, unde meditam și visam cu ochii deschiși. Erau poate cele mai frumoase clipe de liniște sufletească, de triere și ordonare a gândurilor, de făurire a proiectelor, de libertate deplină a fanteziei, stimulată de corul alterat de falseturi al broaștelor și de cântecele melodioase ale păsărelelor adăpostite în sălciile plângătoare. *** Terenul nostru de sport era situat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i concerteze poetului în zorii zilei și în liniștea înserărilor... Te asigur, prietene drag, că la tradiționala noastră întâlnire de promoție anuală din 20 iulie a.c., de la care tu vei lipsi pentru a doua oară, vei fi motivat. Prezent vei fi, cu certitudine, în sufletele noastre, ale iubiților tăi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la mănăstiri, dar niciodată cu trenul, fiindcă în toate direcțiile acest lucru n-ar fi fost posibil. Prezența tatălui meu lângă mine, mâna lui subțire lăsată cu afecțiune peste umărul meu, îmi dădeau un sentiment de siguranță, de mulțumire, de liniște, grație căruia, desprins de tot ce mi-ar fi putut redeștepta arzătoarele păreri de rău, care mă chinuiseră în cursul ultimelor zile, gus-tam cu aviditate bucuria clipei trecătoare. Ce factor de echilibru în viață e sentimentul acesta de securitate! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și rece. Fără îndoială posibilă, împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce dădeau spre grădină și șesul Bahluiului. Numai lucrurile care formează decorul intim al vieții celor ce locuiesc acum încăperile acestea diferă de cele de altădată. Dar pentru ochiul meu, detaliile acestea n-au decât o importanță secundară. Și ce liniște, peste tot! Ce liniște profundă, în lumina indecisă pe care o filtrează geamurile mari... "Să fie adevărat", îmi spuneam, impresionat până la lacrămi, "să fie adevărat că, în timpul acesta, în jurul nostru până departe, învrăjbită de moarte, omenirea își varsă sângele pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și șesul Bahluiului. Numai lucrurile care formează decorul intim al vieții celor ce locuiesc acum încăperile acestea diferă de cele de altădată. Dar pentru ochiul meu, detaliile acestea n-au decât o importanță secundară. Și ce liniște, peste tot! Ce liniște profundă, în lumina indecisă pe care o filtrează geamurile mari... "Să fie adevărat", îmi spuneam, impresionat până la lacrămi, "să fie adevărat că, în timpul acesta, în jurul nostru până departe, învrăjbită de moarte, omenirea își varsă sângele pentru lucruri care cine știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
palatul Roznovanu va mai reuni din când în când nobilimea cetăței și oaspeți iluștri, va mai străluci în splendoarea a câte unui bal de gală, cu ocazia vreunei vizite a regelui Carol și a reginei poete. Dar încetul cu încetul, liniștea îl va acoperi ca o apă adâncă, și noaptea, ca și în vechile palate din Cetatea Evanghelistului, luna va pătrunde tainic, "înălbind pereții". Peste câțiva ani, la 1893, devenind proprietatea Comunei, el va fi transformat pentru a deveni "palat princiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trist. "Fericită domnia lui Vasile Vodă, zice cu mulțumire Miron Costin. Fericită domnie în care a fost cândva această țară în tot binele cu bișug și plină de toată averea, cu mare fericire..." N-au trebuit decât două decenii de liniște, și încă de o liniște relativă pentru ca prințul acesta iubitor de frumos și de cultură și cu mare înclinație pentru fast și pompă în același timp (ceea ce a determinat pe cronicar să spuie că domnia lui "semăna mai mult a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Vodă, zice cu mulțumire Miron Costin. Fericită domnie în care a fost cândva această țară în tot binele cu bișug și plină de toată averea, cu mare fericire..." N-au trebuit decât două decenii de liniște, și încă de o liniște relativă pentru ca prințul acesta iubitor de frumos și de cultură și cu mare înclinație pentru fast și pompă în același timp (ceea ce a determinat pe cronicar să spuie că domnia lui "semăna mai mult a împărăție...") n-au trebuit decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-ar mai putea suscita nici o îndoială. * Mulți judecă Iașul cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de fapt pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la locul acesta. În ziar, ele purtau titlul: "Iașul sentimental și eroic". "Iașul brutal îl știu și nu vreau să-l văd". "Dar eu cunosc un vechi Iași sentimental". "El mergea pe străzile mai puțin desfundate decât astăzi spre vechea liniște de primăvară a lunei lui Mai ca să viseze supt teiul lui Eminescu, a cărui umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fluerați" de la Paris). Dejunurile noastre nu ne reuneau în același loc și niciodată acasă la noi, între larii și penații noștri. Ci întotdeauna aiurea, în locuri diferite, de preferință împrejurimile orașului, în acele încântătoare grădini pline de umbră și de liniște, de pe dealurile și podgoriile vecine, de unde priveam orașul risipit la picioarele noastre, alb și diafan în arzătorul soare de vară, ca de pe Fiesole, sau din Boboli, voluptoasa, incomparabila Florență. În cadrul acesta vara, în locuri diferite, nu mai puțin pline de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
meu, singur în fața acestui trecut și al fantomelor care-l populează. Dar încă o dată, senzul adevărat al atitudinei mele, în împrejurările aceste, îmi scapă; iar explicațiunea mea nu e decât o simplă ipoteză. La otelul unde am descins, domnește o liniște de sanatoriu, poate și din cauza orelor înaintate. Ușile se deschid și se închid fără zgomot; ascensorul alunecă discret ca o umbră stranie. Când adresezi cuvântul, pentru orice lucru, cuiva în hallul cu lumina slabă și tristă sau în lungile coridoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
monumentalul palat al justiției ca fond de decor al micului paraclis, a obținut unul din efectele cele mai neașteptate și mai originale. Pag. 154. Fragment din biserica metropolitană. (Polyfoto, București) Pag. 157. Gata de plecare. (Foto Berman, Dimineața) Pag. 158. Liniște la Cetățuia. (Polyfoto) Pag. 160. Casa unde a locuit câtva timp Vasile Alecsandri, pe strada care poartă numele poetului. Deși desfigurată prin o decorațiune recentă, lipsită de gust, ea păstrează încă în liniile sale aspectul atrăgător al vechilor noastre case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca descărcare spirituală ,ca atitudine de viață, ca doctorie.” Asist.univ.drd. Anca Popescu Ratiu consultant de specialitate Centrul Județean pt.Conservarea și Promovarea Culturi Tradiționale Bihor Gustav Ioan Hlinka Începutul unei vieți artistice „Pasiunea pentru lectură mi-a adus liniște sufletească, deconectare și bucure. În momentele cele mai interesante sau de cumpănă ale vieții mele, mă refugiam în lectură. Cu ochii minții vedeam aievea, ca pe o peliculă de film tot ce citeam. Imaginația, atunci când mă opream din citit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am descris casa am amintit că existau două cămări de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram în curte sau grădină, adică haine de uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam în liniștea care s-a lăsat, sunetul scos de catarama centurii pe care o purta cumnatul la pantalonii cu care mergea la serviciu. Am încasat iarăși cele 25 de lovituri de centură după spusele surorii mele care era și la acest capitol
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
rămas surprinși, văzândumă în picioare. Cred că își aminteau de scena petrecută cu nici trei luni în urmă. Fiecare elev a spus unde a fost în tabără. Eu am rămas ultimul și la auzul cuvântului „Năvodari ”s-a făcut brusc liniște în clasă. Probabil că această surpriză a făcut să dispară pentru câteva secunde orice vociferare. Liniștea a fost întreruptă de vocea dirigintei care atunci pentru prima dată, ma lăudat pentru comportarea mea exemplară din tabără. Am rămas chiar eu surprins
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în urmă. Fiecare elev a spus unde a fost în tabără. Eu am rămas ultimul și la auzul cuvântului „Năvodari ”s-a făcut brusc liniște în clasă. Probabil că această surpriză a făcut să dispară pentru câteva secunde orice vociferare. Liniștea a fost întreruptă de vocea dirigintei care atunci pentru prima dată, ma lăudat pentru comportarea mea exemplară din tabără. Am rămas chiar eu surprins de cele auzite, ce să mai zic de colegi mei. După părerea mea, m-am comportat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
autentică și originală în expresivitatea formei plastice.”(Albumul Arta Naivă Festival’99, Cuvânt înainte, Deliu Petroiu). La întoarcerea spre casă, în tren, fiind un drum ce depășea 12 ore de mers, am avut timp berechet ca să-l pot răsfoi în liniște, citindu-l din scoarță în scoarță. Studiind, cu atenție toate cv-urile colegilor de breaslă am putut să remarc de ce Ion Măric, de exemplu, era socotit a fi cel mai bun artist naiv al momentului, cu toate că pe simezele expoziției cele mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
important este să participi, acesta fiind cel mai mare premiu. Și nu la toate expozițiile se acordă premii. După ce am terminat de răsfoit albumul, privind pe geam, admirând peisajele transilvănene de o frumusețe aparte ce îți ofereau o stare de liniște și meditație, am început să mă gândesc la cele citite, aveam nevoie și eu la rândul meu de o carte de vizită. Singura soluție era să lucrez din ce în ce mai mult să pot participa la toate expozițiile ce apăreau în anii ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ar fi trăit într-un tablou de neimaginat; toți s-au oprit brusc privind la mișcările destul de lente dar precise ale panourilor care în următoarele clipe au așezat toate tablourile la pământ, formând un covor al artei. Pentru o clipă liniștea s-a așternut din senin, renumitul instrumentist rămânând cu muștiucul clarinetului în gură, fără a scoate un sunet, iar noi toți cei prezenți pierzându-ne glasul. Rămăseseră în picioare numai panourile din partea stângă pe care erau expuse numai lucrări de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]