24,732 matches
-
care, prin rădăcinile adânci, ating straturile de apă din profunzime. Tot aici mai cresc și ierburi rezistente la climă arida, cu o perioadă de vegetație scurtă, specifice pustiului. Populația tipică din Kalahari este formată din locuitori de statura mică din neamul Sân și Damara. Datorită mișcărilor migratorii ale popoarelor din Africa, mai tarziu au apărut aici și negri din neamul Bantu, care au dus războaie, nimicind și prigonind o mare parte din populația Sân. La rândul lor, populațiile Bantu sunt împinse
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
arida, cu o perioadă de vegetație scurtă, specifice pustiului. Populația tipică din Kalahari este formată din locuitori de statura mică din neamul Sân și Damara. Datorită mișcărilor migratorii ale popoarelor din Africa, mai tarziu au apărut aici și negri din neamul Bantu, care au dus războaie, nimicind și prigonind o mare parte din populația Sân. La rândul lor, populațiile Bantu sunt împinse de coloniștii europeni în regiunile mai aride ale deșertului. În prezent, regimul din Botswana ia măsuri de protejare și
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
încă mai aparținea conducătorilor români de tipul zoapanilor.”" În continuare, Tonciulescu spune că inscripția este un document în limba română arhaică și consemnează un act de recunoaștere a puterii politice și militare din partea obștilor unui conducător feudal local, conducător din neamul căruia, după cum va afirma mai târziu Anonymus, se va naște Ahtum, ucis în cetatea sa de la Cenad. "Manuscrisul de la Ieud" a fost remarcat de Andrei Bârseanu în august 1921 la expoziția organizată la Sighetul Marmației cu ocazia Adunării generale a
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
Akkoyunlu). Începând din secolul XV relațiile Azerbaidjanului cu Europa au început să aibă și caracter politic. Aceste contacte s-au intensificat mai ales în timpul domniei regelui care a fost cel mai puternic reprezentant al dinastiei Ağqoyunlu (Akkoyunlu) sau după numele neamului - dinastiei "Bayındırıyye". Relațiile respective au avut ținta comună - Imperiul Otoman și pe sultanul Mehmet II Cuceritorul (1451-1481). De ce statul Akkoyunlu (1468-1501) avea nevoie de alianța cu statele europene? Oare stimulul esențial al intensificării relațiilor era politica externă agresivă susținută de
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
din țară, rezultând dinastia Elhanizilor cu fondatorul Hülaki (Hulaghu) han. Invazia sus-numită la fel ca și cea a lui Tamerlan (anii 80 sec. XIV) a intensificat migrația triburilor turcice seminomade (transhumante) din estul Caspicii în Azerbaidjan între care se aflau neamurile "Qaraqoyunlu" (Karakoyunlu) și "Ağqoyunlu" (Akkoyunlu). Denumirea lor vine de la totemul reflectat în însemnul confederației tribale - "„Oaia Neagră”" și cea "„Albă”". Triburile menționate vorbeau aceeași limbă cu localnicii și reprezentau aceeași cultură, având singura diferență care se datora modului de viață
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
Marcel Guguianu se înscrie în zodia mării dăinuiri, avându-l cap de linie pe Brâncuși, Medrea, Paciurea, Mantu și isprăvind cu din nou nemurirea, ceea ce înseamnă, cu Apostu, Irimescu și Anghel și cu toți cei ce vor șui în eposul neamului românesc. Marcel Guguianu vine din pietrele României și va urca în Munții Carpați, al acestei țări, ca stâncă detunata pe care o vor tăia cu dragoste și suferința toți sculptorii viitorimii numiți de Dumnezeu. Marcel e de marmură, de cântec
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
văzduhurile și inimile celor din preajmă (era necăsătorit). În scurta-i viață, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat și a adunat (căci se profila și ca un posibil colecționar) multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. În 1960 a publicat, în primul an de studenție cele mai reușite poezii ce le scrisese până atunci, 27 la număr într-o culegere dedicată fraților săi mai mici, gemeni, Grigore și Nicolae și intitulată Cântarea Carpaților... (D. Oprișan
Ilie Motrescu () [Corola-website/Science/302407_a_303736]
-
dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică populară din România. Crescut într-un mediu parcă desprins din românele țărănești ale lui Rebreanu, Aurel Tamâș și-a dezvoltat dragostea de patrie. Mama sa, Ana, din zona Pogăcenilor și tatăl său din neamul Tămășeștilor, născut în Jucu, au întemeiat o familie frumoasă în Borșa, loc unde a copilărit și Aurel Tamâș. Acesta s-a ocupat cu muncile rurale, creșterea,animalelor, cultivarea plantelor, păstoritul oilor, dar aici a și urmat o parte din studii
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
frumoasă în Borșa, loc unde a copilărit și Aurel Tamâș. Acesta s-a ocupat cu muncile rurale, creșterea,animalelor, cultivarea plantelor, păstoritul oilor, dar aici a și urmat o parte din studii și a cochetat cu muzica. Pare-se că neamul Tămășeștilor se trage din zona Maramureșului, ceea ce îl face pe artist un autentic român. Și în prezent, Aurel Tamâș se simte atras de meleagurile copilăriei, încercând să petreacă cât mai mult timp in Borșa. A debutat în showbiz în anul
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
pierzi la limită.” Nixon a depus jurământul pentru funcția de președinte la 20 ianuarie 1969, în fața fostului său rival politic, judecătorul Curții Supreme . Pat Nixon a ținut Biblia familiei deschisă la Isaia 2:4, unde scrie: „El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul”. În
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
să locuiască, sub atenta supraveghere romană, comunitați de daci și sarmați. În epoca marilor migrații (sec. III - X), teritoriul dintre Tisa, Crișul Alb si Mureș a fost dominat succesiv de către sarmați, goți, huni, gepizi, avari și slavi. Vestigii aparținătoare acestor neamuri (ceramică, arme, accesorii vestimentare, podoabe) sunt expuse alături celor ale polulației romanice autohtone. Atrage atenția replica unui cuptor de ars ceramică din așezarea de meșteri olari de la Ceala. Aceasta a funcționat în perioada secolelor III - V, producând veselă pentru toate
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine. Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
(n. 8 noiembrie 1612 - d.13 martie 1693) a fost domnul Moldovei între 25 iunie 1685 - 13 martie 1693. A fost tatăl lui Antioh și Dimitrie Cantemir Cantemireștii, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, erau „coborâtori din vechiul neam al Cantemireștilor... de la Crâm”. Această idee este preluată de Alexandru D. Xenopol: „Cantemireștii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”. Conform acestei opinii, Teodor este primul reprezentant al familiei, care în timpul domniei lui Ștefan cel Mare
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
izvorât din pioase sentimente pentru strămoși. (Vezi referința 2 de la secțiunea Note) Conform istoricului Nicolae Stoicescu, originea tătărească a Cantemirilor este o ipoteză fantezistă. Tatăl lui a fost Teodor Cantemir, d. în anul 1627, în lupta cu tătarii. (Sever Zotta, "Neamul Cantemireștilor", ref.4 în secțiunea Note). Cariera militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al suzeranului. A deținut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întâi vornic de Bârlad (1664-1668), apoi armaș (1668-1672), serdar (1672-1681) și
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
domn și-a luat numele de Constantin vodă. A fost ales de boierii mari ca domn pentru că întrunea toate calitățile cerute unui instrument docil al oligarhiei boierești: era bătrân, fără carte, fără avere și moșii , fără sprijin la rude de neam mare Ion Neculce, în Letopisețul țării Moldovei se exprimă astfel despre alegerea ca domn a lui Constantin vodă de către boieri: Au socotit cu toții pre Constantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
gios, că nice carte nu știa, socotind boierii că l-or purta pre cum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân. Că alții mai de cinste și mai de neam nu priimia să fie domn. A fost viteaz, dar incult. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Dușman al
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
chiar sentimentele firești ale unui fiu față de părintele său îl sileau să înfrumusețeze, să înnobileze figura morală a lui Constantin Vodă”. Constantin C. Giurescu, probabil în baza informației preluată din I. Neculce, consideră că domnul „Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeși, din satul Silișteni, în județul Fălciului”. Ștefan S. Gorovei este de părere că C. Cantemir este născut într-o familie de boiernași din Țara de Jos, un strămoș al căreia, Pătru Silișteanu, este menționat încă în documentele
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
rușinea lor"; a lăudat devotamentul și pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-și vinde sculele ca să termine mănăstirea Argeșului; a scos din nou la iveală testamentul lui Ștefan, care zicea că mai bine țara s-ar face un mormânt decât neamul să trăiască în robie; în fine, a făcut cea mai frumoasă urare pentru patria sa: "Viitor de aur țara noastră are Și prevăd prin secoli a ei înălțare". Andreiu sau luarea Nicopolei de români și Sorin sau tăierea boierilor la
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului "Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre. Pagini din trecut." vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagigică. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul "10 cărți celebre repovestite de Mihail Drumeș". 1982, 27 februarie
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
german au dat lupte grele începând din 1916, anul intrării în război, cu armatele germane și austro-ungare. Sfatul reginei Maria, ea însuși un ambasador de nădejde al țării ei natale, s-a dovedit a se adeveri. După calvarul războiului întregirii neamului românesc, s-a realizat epopeea Marii Uniri de la 1918. La Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, după făurirea României Mari, regele Ferdinand împreună cu regina Maria au fost încoronați în Catedrala ortodoxă, ca Regi ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
și străbătuse prin codri, „trecuse prăpăstii“, iar acum cerea fratelui său o „bărdacă de apă“, după care leșinase. Stavrache i se adresează cu un glas încărcat de ură și de teamă că-și va pierde averea: „- Ticălosule, (...) ne-ai făcut neamul de râs! (...) Pleacă! Du-te înapoi de-ți ispășește păcatele!“. Luptându-se cu moartea, ocnașul se agață cu disperare „de frate-săi cu o mână de gât și cu alta de brațul stâng (...) cu o putere covârșitoare“, îl trântește la pământ
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
și rămâne invalid de mâna dreaptă. Profesor în mai multe localități ale țării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti și Jacques Byck. Colaborează la "Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul"; a ținut cronica literară la Radio între 1934-1938. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) și al
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
pe lîngă el un călău „pierzător de oameni”, credulitatea lui Vasile Lupu apare în antiteză cu ipocrizia sfetnicului său Gheorghe Ștefan etc; d) stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe, cu verbul la sfîrșit, după model latin. • "De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" - lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene. "Predoslovia" enumeră scopurile lucrării: a) afirmarea etnogenezei pentru „lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, care toți un neam și odată descălecați sîntu”; b) conștientizarea valorii documentului scris, care rămîne mărturie peste veacuri: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea...”. Românii trebuie să-și cunoască istoria, „toate alte țări știindu începuturile sale”; c) dezmințirea ocărilor aduse de
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
monumentele ctitorilor și principalilor contributori aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit un gest de recuperare istorică. „Nestorul bisericii greco-catolice române”, cum a fost considerat de către contemporani și „Patriarhul” familiei Rațiu din Turda se odihnește împreună cu alte personalități ale neamului românesc în cimitirul Bisericuței Grecilor din Blaj, adevărat Panteon în aer liber al Națiunii Române.
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]