24,463 matches
-
blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să afecteze farmacocinetica niciuneia dintre substanțe . Absorbție : Telmisartan : După administrare orală concentrațiile maxime de telmisartan se ating în 0, 5- 1, 5 ore după administrare . Biodisponibilitatea absolută pentru telmisartan administrat în doze
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să afecteze farmacocinetica niciuneia dintre substanțe . Absorbție : Telmisartan : După administrare orală concentrațiile maxime de telmisartan se ating în 0, 5- 1, 5 ore după administrare . Biodisponibilitatea absolută pentru telmisartan administrat în doze
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să afecteze farmacocinetica niciuneia dintre substanțe . Absorbție : Telmisartan : După administrare orală concentrațiile maxime de telmisartan se ating în 0, 5- 1, 5 ore după administrare . Biodisponibilitatea absolută pentru telmisartan administrat în doze
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
bosentan ( un inductor moderat al izoenzimelor CYP3A4 , CYP2C9 și posibil CYP2C19 ) în doză de 125 mg de două ori pe zi cu sildenafil 80 mg de trei ori pe zi ( la starea de echilibru ) timp de 6 zile la voluntari sănătoși a determinat o scădere de 63 % a ASC pentru sildenafil . 5 Eficacitatea sildenafilului trebuie monitorizată cu atenție la pacienții care utilizează inductori puternici ai CYP3A4 , cum ar fi carbamazepina , fenitoina , fenobarbitalul , sunătoarea și rifampicina . La starea de echilibru , administrarea asociată
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
100 mg în asociere cu eritromicina ( în doză de 500 mg de două ori pe zi , timp de 5 zile ) , un inhibitor specific al CYP3A4 , s- a înregistrat o creștere cu 182 % a expunerii sistemice la sildenafil ( ASC ) . La voluntarii sănătoși de sex masculin nu s- a înregistrat nici un efect al azitromicinei ( în doză de 500 mg pe zi , timp de 3 zile ) asupra ASC , Cmax , Tmax , constantei vitezei de eliminare sau timpului de înjumătățire plasmatică corespunzător ale sildenafilului sau ale
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
înregistrat nici un efect al azitromicinei ( în doză de 500 mg pe zi , timp de 3 zile ) asupra ASC , Cmax , Tmax , constantei vitezei de eliminare sau timpului de înjumătățire plasmatică corespunzător ale sildenafilului sau ale principalului său metabolit circulant . La voluntari sănătoși , cimetidina ( 800 mg ) , un inhibitor al citocromului P450 și inhibitor nespecifc al CYP3A4 , a deteminat o creștere cu 56 % a concentrației plasmatice a sildenafilului când a fost administrată în asociere cu sildenafilul ( 50 mg ) . Este de așteptat ca inhibitorii potenți
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
interacțiuni semnificative între sildenafil ( 100 mg ca doză unică ) și acenocumarol . Sildenafilul ( 50 mg ) nu a potențat prelungirea timpului de sângerare determinată de acidul acetilsalicilic ( 150 mg ) . Sildenafilul ( 50 mg ) nu a potențat efectele hipotensive ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoși , cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/ dl . Într- un studiu de interacțiune specifică , în care sildenafilul ( 100 mg ) a fost administrat în asociere cu amlodipina la pacienți hipertensivi , s- a produs o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
un număr mic de cazuri din studiile clinice și după punerea pe piață a fost raportată scăderea sau pierderea bruscă a auzului în timpul utilizării tuturor inhibitorilor PDE5 , inclusiv sildenafil . 4. 9 . Supradozaj În studiile cu doză unică efectuate la voluntari sănătoși , cu doze de până la 800 mg sildenafil , reacțiile adverse au fost similare celor observate în cazul administrării dozelor mai mici , dar frecvența de apariție și severitatea lor au fost crescute . La doze unice de 200 mg sildenafil incidența reacțiilor adverse
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
și pentru cea diastolică ) . În cazula administrări dozei recomandate de 20 mg de trei ori pe zi , nu au fost observate reduceri ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice . Administrarea dozelor orale unice de sildenafil de până la 100 mg la voluntari sănătoși nu a determinat efecte clinice relevante care să corespundă unor modificări ale aspectului ECG . După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi la pacienții cu hipertensiune arterială pulmonară nu au fost raportate efecte clinice relevante care să
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
este excretat sub formă de metaboliți predominant în materiile fecale ( aproximativ 80 % din doza administrată oral ) și într- o proporție mai mică în urină ( aproximativ 13 % din doza administrată oral ) . Profilul farmacocinetic la grupuri speciale de pacienți Vârstnici : Voluntarii vârstnici sănătoși ( 65 ani sau peste ) au prezentat un clearance redus al sildenafilului , observându- se creșteri de aproximativ 90 % ale concentrațiilor plasmatice ale sildenafilului și ale metabolitului activ N- demetil , comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoși tineri ( 18- 45 ani ) . Datorită
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
de pacienți Vârstnici : Voluntarii vârstnici sănătoși ( 65 ani sau peste ) au prezentat un clearance redus al sildenafilului , observându- se creșteri de aproximativ 90 % ale concentrațiilor plasmatice ale sildenafilului și ale metabolitului activ N- demetil , comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoși tineri ( 18- 45 ani ) . Datorită legării diferite de proteinele plasmatice în funcție de vârstă , creșterea concentrațiilor plasmatice ale sildenafilului liber a fost de aproximativ 40 % . Insuficiență renală : După administrarea unei doze orale unice de 50 mg sildenafil la voluntarii cu insuficiență renală
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
funcție hepatică normală . Farmacocinetică populațională : La pacienții cu hipertensiune arterială pulmonară , concentrațiile medii la starea de echilibru plasmatic au fost cu 20- 50 % mai mari pentru dozele investigate de 20- 80 mg de trei ori pe zi , comparativ cu voluntarii sănătoși . Valoarea Cmin a fost de două ori mai mare față de cea a voluntarilor sănătoși . Ambele rezultate sugerează un clearance mai mic și/ sau o biodisponibilitate orală mai mare ale sildenafilului la pacienții cu hipertensiune arterială pulmonară față de cele ale voluntarilor
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
starea de echilibru plasmatic au fost cu 20- 50 % mai mari pentru dozele investigate de 20- 80 mg de trei ori pe zi , comparativ cu voluntarii sănătoși . Valoarea Cmin a fost de două ori mai mare față de cea a voluntarilor sănătoși . Ambele rezultate sugerează un clearance mai mic și/ sau o biodisponibilitate orală mai mare ale sildenafilului la pacienții cu hipertensiune arterială pulmonară față de cele ale voluntarilor sănătoși . 5. 3 Date preclinice de siguranță La puii de șobolani cărora li s-
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
Valoarea Cmin a fost de două ori mai mare față de cea a voluntarilor sănătoși . Ambele rezultate sugerează un clearance mai mic și/ sau o biodisponibilitate orală mai mare ale sildenafilului la pacienții cu hipertensiune arterială pulmonară față de cele ale voluntarilor sănătoși . 5. 3 Date preclinice de siguranță La puii de șobolani cărora li s- a administrat pre - și postnatal doza de 60 mg/ kg sildenafil , au fost observate o diminuare a dimensiunilor și greutății în ziua 1 și o scădere a
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
poate fi utilizat cu precauție la acești pacienți , în cazul în care prezintă o combinație a mai multor factori de risc dintre cei prezentați mai sus . Prelungirea intervalului QT : O analiză populațională a datelor combinate de la pacienți și de la voluntari sănătoși a demonstrat că panta graficului QTc în funcție de concentrația plasmatică a fost estimată la 2, 4 msec la 1000 ng/ ml , ceea ce echivalează aproximativ cu o creștere de 2 - 7 msec peste intervalul concentrației plasmatice a ranolazinei în doză de 500
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
la cei cu greutate mai mare : greață ( 14 % comparativ cu 2 % ) , vărsături ( 6 % comparativ cu 1 % ) și hipotensiune arterială ( 4 % comparativ cu 2 % ) . Rezultate de laborator : S- au observat creșteri mici , reversibile , nesemnificative clinic ale valorilor creatininei serice la subiecți sănătoși și la pacienți tratați cu Ranexa . Nu a existat toxicitate renală în relație cu aceste rezultate . Un studiu al funcției renale la voluntari sănătoși a demonstrat o reducere a clearance- ului creatininei , fără nici o modificare a ratei filtrării glomerulare , în
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
de laborator : S- au observat creșteri mici , reversibile , nesemnificative clinic ale valorilor creatininei serice la subiecți sănătoși și la pacienți tratați cu Ranexa . Nu a existat toxicitate renală în relație cu aceste rezultate . Un studiu al funcției renale la voluntari sănătoși a demonstrat o reducere a clearance- ului creatininei , fără nici o modificare a ratei filtrării glomerulare , în concordanță cu inhibarea secreției tubulare a creatininei . 4. 9 Supradozaj Într- un studiu al tolerabilității dozelor orale mari la pacienții cu angină pectorală , incidența
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
tubulare a creatininei . 4. 9 Supradozaj Într- un studiu al tolerabilității dozelor orale mari la pacienții cu angină pectorală , incidența amețelii , a greții și a vărsăturilor a crescut dependent de doză . Într- un studiu al supradozei administrate intravenos la voluntari sănătoși , în plus față de aceste reacții adverse s- au observat diplopie , letargie și sincopă . În caz de supradozaj , pacientul trebuie să fie monitorizat îndeaproape , iar tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale . Deoarece aproximativ 62 % din ranolazină
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
traseului electrocardiogramei rezultă din inhibarea curentului de potasiu rapid rectificat , care prelungește potențialul de acțiune ventricular , și din inhibarea curentului tardiv de sodiu , care scurtează potențialul de acțiune ventricular . O analiză populațională a datelor combinate de la 1308 pacienți și voluntari sănătoși a demonstrat o creștere mică a QTc de la valoarea de bază de 2, 4 msec per 1000 ng/ ml concentrație plasmatică de ranolazină . Această valoare este în conformitate cu datele provenind din studii clinice pivot , unde , modificările medii față de valoarea de bază
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
S- a înregistrat o creștere de 2, 5 până la de 3 ori a ASC la starea de echilibru , deoarece doza a fost mărită de la 500 mg la 1000 mg de două ori pe zi . În cadrul unui studiu farmacocinetic la voluntari sănătoși , Cmax la starea de echilibru , a fost , în medie , de aproximativ 1770 ( DS 1040 ) ng/ ml și ASC0- 12 la starea de echilibru , a fost , în medie , de 13700 ( DS 8290 ) ng x h/ ml după o doză de 500
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
de aproximativ 180 l . Eliminare : Ranolazina este eliminată în principal prin metabolizare . Mai puțin de 5 % din doză este excretată nemodificată prin urină și fecale . După administrarea orală a unei singure doze de 500 mg de [ 14C ] - ranolazină la subiecți sănătoși , 73 % din radioactivitate s- a regăsit în urină și 25 % în fecale . Clearance- ul ranolazinei este dependent de doză , scăzând o dată cu creșterea dozei . Timpul de înjumătățire prin eliminare este de aproximativ 2- 3 ore după administrarea intravenoasă . La starea de
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
după administrarea intravenoasă . La starea de echilibru , după administrarea orală de ranolazină , timpul de înjumătățire prin eliminare este de aproximativ 7 ore , datorită eliminării limitate de viteza absorbției . Biotransformare : Ranolazina este metabolizată rapid și în proporție mare . La adulții tineri sănătoși , ranolazina reprezintă aproximativ 13 % din radioactivitatea plasmatică după o singură doză orală de 500 mg de [ 14C ] - ranolazină . A fost identificat un număr mare de metaboliți în plasma umană ( 47 de metaboliți ) , în urină ( > 100 de metaboliți ) și în
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]