25,809 matches
-
mașina lor are capacitatea să zboare , și pare și cea mai rapidă, cei doi nu au reușit niciodată să ajungă pe locul 1. Dezastruoșii oameni ai cavernelor care participă la Cursele trăsnite, frații Slag, încearcă în fiecare săptămână să cucerească victoria cu Bouldermobile, dar se pare că petrec mai mult timp bătându-se cu bâtele! Rock și Gravel Slag se folosesc adesea de animale de companie preistorice pentru a-i ajuta în Cursele trăsnite, dar de obicei se bazează pe puterea
Curse Trăsnite () [Corola-website/Science/323541_a_324870]
-
Sovereignul (în ) este o monedă engleză din aur care a fost bătută, pentru prima oară sub regele Angliei Henric al VII-lea, în 1489. Guineea a fost mijoc legal de plată până în anul 1817, când a fost înlocuită, după victoria asupra lui Napoleon de "Sovereign". Ca și "guineea", valoarea nominală a unei monede de un "sovereign" este de o liră sterlină. "Sovereignii" nu sunt bătuți, în fiecare an, însă emiterile lor se fac, totuși, pe o bază destul de regulată. Sovereignii
Sovereign (monedă) () [Corola-website/Science/323607_a_324936]
-
avansat cu 20.000 de unități de cavalerie, 50 tunuri și câteva trupe de infanterie împotriva unei armate de 6000 de polonezi bine echipați care tocmai se regrupaseră (inclusiv celebrele "aripi" ale husarilor care au jucat un rol decisiv în victoria poloneză). Tarnowski și-a lăsat infanteria în Gwoździec și a făcut o retragere defensivă într-o pădure la nord de Obertyn, unde și-a fortificat armata în vagoane Tabor. Artileria a fost așezată în trei colțuri ale taberei și o
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
votat pentru Mircea Snegur. Aceasta a fost un rezultat de un success enorm. În mare parte acest succes îi aparține și lui Mihai Coșcodan. Ziarul moscovit „Izvestia” scria în ediția din 10 decembrie 1991 că alegerile pot fi considerate o victorie zdrobitoare, că nu numai băștinașii, dar și minoritățile naționale au votat pentru Mircea Snegur, care-l vedeau anume pe el ca un garant al stabilității și concilierii. Acestea sunt unele unele reflecții despre Mihai Coșcodan, care o viață a dăruit
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
lui soție Louise de Bourbon murise în 1637). Mariajul nu a fost unul fericit. După moartea lui Richelieu, tatăl ei a devenit șeful Consiliului de Regență în timpul minoratului regelui Ludovic al XIV-lea. Fratele ei Ludovic a obținut o mare victorie la Rocroi în 1643 și ducesa a devenit o figură importantă politic. În 1646 ea și-a însoțit soțul la Münster unde a fost trims de Mazarin și unde ea i-a fermecat pe diplomații germani cu care s-a
Anne Genevieve de Bourbon, Ducesă de Longueville () [Corola-website/Science/323679_a_325008]
-
punând capăt perioadei Tetrarhiei. În bătălia de la Hellespont, flota lui Licinius a suferit o înfrângere catastrofală. Amiralul lui, Abantus, a fost învins de fiul lui Constantin, caesarul Crispus, deși acesta din urmă dispunea de o flotă mai redusă. După această victorie, Constantin a trecut în Asia Mică. S-a folosit de o flotilă de vase de transport pentru a evita armata inamicului, care, condusă de proaspăt numitul coîmpărat al lui Licinius, Martinian, păzea coasta la Lampsacus. După distrugerea forțelor sale maritime
Bătălia de la Chrysopolis () [Corola-website/Science/323700_a_325029]
-
interzis soldaților săi să-l atace, și chiar să se uite direct către el. Constantin se pare că a evitat orice manevre subtile, lansând un singur atac frontal masiv asupra armatei lui Licinius, punând-o pe fugă. A obținut o victorie decisivă în ceea ce a fost o bătălie pe scară foarte mare pentru orice perioadă istorică. Conform istoricului Zosimus, „a fost mare măcel la Chrysopolis”. Licinius ar fi pierdut între 25.000 și 30.000 de morți, alte mii de oameni
Bătălia de la Chrysopolis () [Corola-website/Science/323700_a_325029]
-
aprilie 2009, șeful Serviciului Federal de Securitate, Alexandr Bortnikov, anunța că a fost „anulat decretul de impunere a operațiunilor antiteroriste din teritoriu, cu începere de la miezul nopții”. Conform președintelui cecen Ramzan Kadîrov, anunțul însemna că războiul s-a terminat cu victoria forțelor pro-ruse. Totuși, în timp ce Cecenia a fost în general stabilizată, au continuat ciocniri locale cu militanții în regiunile învecinate Daghestan și Ingușetia. Între iunie 2000 și septembrie 2004, insurgenții ceceni au adăugat între tacticile lor și atentatele sinucigașe. În această
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
marginea nordică a Golfului Patras, în largul coastelor Greciei de vest actuale, de unde forțele otomane navigau spre vest din baza lor navală de la Lepanto (în ; în sau Έπαχτος, "Épahtos"). Acolo, otomanii au întâlnit forțele Ligii Sfinte, ce veneau de la Messina. Victoria Ligii Sfinte a prevenit transformarea Mării Mediterane într-un canal de circulație al forțelor musulmane, a protejat Italia de o mare invazie otomană, și i-a împiedicat pe otomani să înainteze mai departe în flancul sudic al Europei. Lepanto a
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
unde se aflau comandanții, lupta s-a desfășurat până la sosirea forțelor de rezervă creștine, care au învins rezistență turca.Barbarigo a fost ucis de o săgeată, dar venețienii au rezistat eroic asaltului otoman. Se părea că turcii se îndreaptă spre victorie, dar intervenția providențiala a lui Alvaro de Bazan, în fruntea rezervelor, a întors rezultatul luptei. Uluj Ali a fost obligat să se retragă, cu doar 40 de galere, lăsând nu mai puțin de 180 de galere și 60 de galiote
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
le reflectă pe cele materiale: 20,000 pentru turci și 7,500 pentru creștini. Teribilă înfrângere a pus în discuție nevoie unor schimbări și a evidențiat poate pentru prima oara decalajul tehnologic față de Occident.Aceasta bătălie, considerată cea mai mare victorie a creștinismului împotriva islamului, n-a fost urmată de alte lupte, deoarece în sânul alianței au apărut rivalitati.Turci au înaintat în Peninsula Balcanică, dar înfrângerea de la Lepanto i-a împiedicat să preia controlul asupra Mediteranei. Entuziasmați, creștinii sperau să
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
creștinismului împotriva islamului, n-a fost urmată de alte lupte, deoarece în sânul alianței au apărut rivalitati.Turci au înaintat în Peninsula Balcanică, dar înfrângerea de la Lepanto i-a împiedicat să preia controlul asupra Mediteranei. Entuziasmați, creștinii sperau să ducă victoria mai departe, atacând imperiul lipsit de flotă și recucerind Constantinopolul, insă diferențele dintre membrii alianței și-au spus cuvântul. Pentru Veneția, cea mai mare putere navală, pierderea Ciprului s-a dovedit a fi o lovitură mai grea decât cea pe
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
acestei campanii au fost: Siklós și Seghedin, cu scopul de a proteja mai bine Buda. Acordul de pace între austrieci și turci a rezistat până în 1552, când Soliman a decis sa atace Egerul. Asaltul a fost fără succes, localnicii punând victoria pe seama „sângelui de taur” (vin), pe care femeile li-l dădeau constant. Victoria maghiaro-habsburgică de la Eger a venit după o perioadă de pierderi grele în Ungaria. Soliman a mai lansat un atac în Ungaria în 1566, crezând că o victorie
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
bine Buda. Acordul de pace între austrieci și turci a rezistat până în 1552, când Soliman a decis sa atace Egerul. Asaltul a fost fără succes, localnicii punând victoria pe seama „sângelui de taur” (vin), pe care femeile li-l dădeau constant. Victoria maghiaro-habsburgică de la Eger a venit după o perioadă de pierderi grele în Ungaria. Soliman a mai lansat un atac în Ungaria în 1566, crezând că o victorie acolo i-ar putea da fericirea de care avea nevoie la bătrânețe. El
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
victoria pe seama „sângelui de taur” (vin), pe care femeile li-l dădeau constant. Victoria maghiaro-habsburgică de la Eger a venit după o perioadă de pierderi grele în Ungaria. Soliman a mai lansat un atac în Ungaria în 1566, crezând că o victorie acolo i-ar putea da fericirea de care avea nevoie la bătrânețe. El era mult prea bătrân pentru campanii militare și, deși a murit în timpul bătăliei de la Szigetvár, campania sa a avut succes, soldându-se cu cucerirea unor vaste teritorii
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
de Savoia. Deși și ei îi plăcea muzica și îl iubea, sentimentul nu a fost reciproc iar mariajul a fost nefericit. În 1696 Ferdinando s-a dus să se relaxeze la Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită "La Bambagia". Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concert maestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a
Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana () [Corola-website/Science/323832_a_325161]
-
fost nefericit. În 1696 Ferdinando s-a dus să se relaxeze la Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită "La Bambagia". Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concert maestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a avut o aventură cu Handel.) Ferdinando a murit în 1713, fără să aibă moștenitori. Tatăl său a mai domnit
Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana () [Corola-website/Science/323832_a_325161]
-
Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită "La Bambagia". Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concert maestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a avut o aventură cu Handel.) Ferdinando a murit în 1713, fără să aibă moștenitori. Tatăl său a mai domnit 10 ani după decesul lui și a fost succedat de fratele mai
Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana () [Corola-website/Science/323832_a_325161]
-
musulmane turcice - beilicuri - în diferite zone ale Anatoliei. Principalul lor rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol a fost întărit odată cu migrarea a mai multor triburi nomade turcice în Asia Mică. Totuși, în 1073, după victoria Sultanatului de Rom împotriva bizantinilor în bătălia de la Manzikert, beilicurile au încercat să găsească o soluție pentru evitarea autorității selgiucizilor și și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a continuat să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
găsească o soluție pentru evitarea autorității selgiucizilor și și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a continuat să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii, iar cruciați au luptat o vreme împotriva supremației musulmanilor în Orientul Apropiat, victoria de la Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
învingă pe creștini și mai mult, să le ucidă liderii - regele Vukașin și despotul Uglieșa. Macedonia și unele regiuni ale Grecia au căzut sub dominația otomană după această bătălie. Conducătorii sârbilor Uglieșa și Vucașin un pierit pe câmpul de luptă. Victoria otomană a fost atât de mare, încât turcii au numit această bătălie „Rout” - „Distrugerea”. Lipsa de unitate a sârbilor a ajuns la paroxism după catastrofa de la Cernomen. După moartea lui Uroș, zone vaste ale Serbiei centrale s-au desprins pentru
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
reușit să obțină decât controlul asupra unei regiuni reduse din jurul orașului Prilep din Macedonia centrală. Serbia s-a afundat în lupte fratricide între principii locali, ceea ce a dus la o continuă și ireversibilă fragmentare a fostului țarat. Ca urmare a victoriei de pe râul Marița, otomanii au înmulțit raidurile în Serbia și Bulgaria. Proporțiile victoriei de la Cernomen și creșterea amplorii raidurilor otomane în Bulgaria l-au convins pe țarul de la Tărnovo, Șișman, că trebuie să caute o cale de apropiere față de turci
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Macedonia centrală. Serbia s-a afundat în lupte fratricide între principii locali, ceea ce a dus la o continuă și ireversibilă fragmentare a fostului țarat. Ca urmare a victoriei de pe râul Marița, otomanii au înmulțit raidurile în Serbia și Bulgaria. Proporțiile victoriei de la Cernomen și creșterea amplorii raidurilor otomane în Bulgaria l-au convins pe țarul de la Tărnovo, Șișman, că trebuie să caute o cale de apropiere față de turci. Șișman a acceptat în 1376 statutul de vasal al sultanului Murat I și
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
sora să trăiască în haremul imperial de la Edirne. Aceste aranjamente nu i-a împiedicat însă pe turci să continue raidurile pe posesiunile lui Șișman. Bazileul Ioan al V-lea Paleologul s-a recunoscut vasal al otomanilor la scurtă vreme după victoria turcilor de la Cernomen, deschizând astfel calea intervenției directe a sultanilor în afacerile interne bizantine. Bulgarii și sârbii s-au bucurat de un scurt respiro de-a lungul deceniilor al optulea și al nouălea al secolului al XIV-lea, timp în
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
XIV-lea, atenția lui Murad I a fost atrasă din nou de Balcani. În timp ce vasalul turcilor Șișman era preocupat de războiul cu voievodul muntean Dan I, armatele sultanului au cucerit Sofia, ultima posesiune bulgărească la sud de Munții Balcani. Această victorie le-a deschis otomanilor drumul strategic al Nișului, capătul unei importante căi comerciale europene. În vara anului 1380 sau în iarna anului 1381 (data este încă incertă), armatele sultanului Murad I au atacat pentru prima oară Serbia lui Ștefan Lazăr
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]