24,378 matches
-
început să producă versiuni de ferestre în tehnica și stilul medieval. John LaFarge și Louis Comfort Tiffany, doi pictori americani, au început să experimenteze, independent unul de celălalt, încercând să producă o sticlă ce avea capacitatea de a crea efecte vizuale fără a fi pictată. Curând, cei doi au devenit concurenți. LaFarge a creat și brevetat în 1879 sticla opalescentă. Tiffany a dezvoltat și popularizat produsul și curând numele lui a devenit sinonim cu acesta. Folosind tăieturi complicate și sticlă bogat
Vitraliu () [Corola-website/Science/320289_a_321618]
-
reproducerea detaliilor în fotografii clare este foarte bună, datorită suprafeței perfect plane. Deși daghereotipurile sunt imagini unicat, ele se pot copia prin redaghereotiparea originalului. Începând cu sfârșitul Renașterii, artiști și inventatori au căutat o metodă mecanică de imortalizare a scenelor vizuale. La început, folosind camera obscură, artiștii desenau manual ceea ce vedeau. Descoperirile metodelor și substanțelor fotosensibile—cum ar fi azotatul de argint de Albertus Magnus în secolul al XIII-lea, și heliografia pe bază de bitum a lui Nicéphore Niépce în
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
fizică prin animarea cadavrelor. La origine nu a fost în întregime rea, dar a fost folosită de Nobilul Foul. Urmașii ei sunt demonii-abjecți și waynhimii. Demoni-abjecți: creaturi întunecate creata de rasa dispărută Demondim. Au puteri magice deosebite, nu au organe vizuale și au un simț olfactiv extrem de dezvoltate. Când luptă în formație, conducătorul este capabil să coordoneze puterea grupului astfel încât niciunul dintre membrii acestuia să nu se slăbească. Inițial îl servesc pe Nobilul Foul, dar ulterior se alătură forțelor binelui. Nu
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
Time Machine: A Reference Guide" (Praeger, 2004). Jurnalul "The Wellsian" a publicat circa douăzeci de articole despre "Mașina timpului", iar noul jurnal american dedicat lui H.G. Wells, "The Undying Fire", a publicat trei de la lansarea sa din 2002. Prima adaptare vizuală a cărții a constituit-o o transmisiune live de la Alexandra Palace, realizată de BBC pe 25 ianuarie 1949, cu Russell Napier în rolul călătorului temporal și Mary Donn în rolul Weena. Nu există înregistrări ale aceste transmisii; singurele mărturii sunt
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
de aventură de succes pe teme de groază ușoare. Filmările au început în Marrakech (Maroc), pe 4 mai 1998 și au durat șaptesprezece săptămâni; echipa a trebuit să îndure deshidratare, furtuni de nisip și șerpi în timp ce filmau în Sahara. Efectele vizuale au fost furnizate de Industrial Light & Magic, care au amestecat imagini din film și imagini generate pe calculator pentru a crea personajul Mumia. Jerry Goldsmith a compus muzica din film. "Mumia" a fost lansat la 7 mai 1999 și a
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
filmul", s-a scris în "USA Today". "Mumia" a fost nominalizat pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun sunet (Leslie Shatz, Chris Carpenter, Rick Kline și Chris Munro) la Premiile Oscar și pentru Premiul BAFTA pentru cele mai bune efecte vizuale, pierzând în ambele cazuri în fața filmului "Matrix". Jerry Goldsmith a câștigat Premiul BMI pentru Film pentru coloana sonoră , iar filmul a obținut Premiul pentru cele mai bune machiaje la Premiile Saturn, fiind nominalizat la nouă categorii printre care și cel
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
Saturn, fiind nominalizat la nouă categorii printre care și cel mai bun film de fantezie. De asemenea, a fost nominalizat la premiile pentru cel mai bun sunet la Premiile Golden Reel ale Motion Picture Sound Editors, cele mai bune efecte vizuale la Golden Satellites și cea mai bună secvență de acțiune la Premiile MTV Movie. Succesul filmului "Mumia" la casele de bilete a dus la realizarea de numeroase continuări și de filme paralele. În 2001 a fost lansată continuarea "Mumia revine
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
încă nu era apreciată capacitatea acestuia de a furniza informații exacte cu privire la autenticitatea obiectului detectat și la distanța față de acesta. La aceste cauze s-a adăugat lipsa de experiență în coordonarea informațiilor arătate de radar cu informațiile obținute prin percepție vizuală. Amiralul Callaghan a pierdut timp încercând să pună cap la cap informațiile indicate de radar referitoare la poziții și distanțe cu ceea ce putea să vadă pe mare; iar în condițiile din noaptea respectivă nu putea să vadă prea mult. La
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
condițiile din noaptea respectivă nu putea să vadă prea mult. La acel moment Callaghan conducea bătălia de pe punte și nu dintr-un centru de operațiuni, iar operatorii radar transmiteau informațiile de pe nave care nici măcar nu se aflau în câmpul său vizual. Analiza acestei bătălii și a celor care i-au urmat a dus la apariția centrelor de operațiuni pe nave la mijlocul anului 1943. Câteva minute mai târziu, ambele armate s-au putut vedea, aproape simultan, dar comandanții au ezitat să ordone
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
mișcării din cauza leziunii sistemului nervos central. Paralizia cerebrală se manifestă prin mișcări reflexe involuntare și contracții musculare (spasme) care pot afecta o parte a corpului sau tot corpul. Cu paralizia cerebrală sunt asociate alte afecțiuni cum ar fi convulsiile, disfuncții vizuale sau auditive. Paralizia cerebrală (PC) este un grup de tulburări de mișcare permanente ce apar în timpul copilăriei. Semnele și simptomele variază de la o persoană la alta. Problemele comune includ, printre altele: coordonare slabă, musculatură rigidă, musculatură slabă, probleme la înghițire
Paralizie cerebrală () [Corola-website/Science/320519_a_321848]
-
Germanii nu au utilizat termenul „as” dar s-au referit la piloții lor cu minim 10 victorii aeriene cu porecla de "Überkanone" (tun uriaș), inițial dând crezare pilotului pentru fiecare doborâre a unui avion inamic iar apoi doar după identificarea vizuală a rămășițelor epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul francez al "Armee de l'Air" înregistra de asemenea în funcție de avioanele distruse dar acorda credit total fiecărui pilot sau tunar participant la victoria aeriană ceea ce putea însemna uneori creditarea
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
ceea ce putea însemna uneori creditarea mai multor piloți pentru doborârea aceluiași avion. Majoritatea altor națiuni (inclusiv Statele Unite) au adoptat sistemul francez. Aviația brtanică a luptat adesea deasupra teritoriului german astfel că nu a putut fi urmată practica germană de identificare vizuală a rămășițelor avioanelor doborâte sau a ocupanților acestora. Luptele aeriene timpurii rezultau adesea în forțarea oponentului la retragere sau aterizare de urgență in teritoriul propriu. Prin urmare, practica britanică era de a acorda credit luptelor aeriene a căror descriere era
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
a studiat la Sorbonne și a fost profesor în același timp, de limba engleză la prestigiosul "Lycée Louis-le-Grand" („Liceu Ludovic cel Mare”) din Paris. În 1971 a luat doctoratul cu teza intitulată "Balzac and the Visual Arts" („Balzac și artele vizuale”) la Universitatea Oxford (DPhil). Între 1969-89 a fost profesor al Universității de Londra, iar din 1989 a devenit Fellow invitat la "Wolfson College" de Cambridge. S-a născut în anul 1939 fiind fiul cel mai mare al unui agricultor, și
Donald Adamson () [Corola-website/Science/320621_a_321950]
-
forma ouălor sau delfinilor. "Spina" a devenit apoi tot mai elaborată, cu statuete și obeliscuri sau alte forme de artă dar multiplicarea decorațiunilor de pe "spina" a mai avut un rezultat neplăcut pentru că au devenit atât de numeroase încât obstrucționau câmpul vizual al spectatorilor aflați pe randurile de la joasă înălțime. La celălalt capăt al spinei, cel opus liniei de start deschise, se găsea "meta", punctul de întoarcere, de forma unor mari coloane aurite. Accidente spectaculoase aveau loc aici, precum în cursele grecești
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
pe locul 24 în topul celor mai mari succese de box office din istorie, în ciuda părerilor împărțite ale criticilor privind stilul și realizarea sa. Unii l-au apreciat ca o reușită originală în timp ce alții au criticat accentul pus pe efectele vizuale în defavoarea caracterizării personajelor precum și descrierea și reprezentarea controversată a anticilor persani. Dilios, un soldat spartan, narează povestea lui Leonida începând de la perioada copilăriei până la urcarea sa pe tronul Spartei. Câțiva ani mai târziu, un mesager persan sosește la porțile Spartei
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
-și tendonul unui braț și suferind o entorsă ușoară. Post-producția a căzut în sarcina Meteor Studios și Hybride Technologies din Montreal și a constat în umplerea imaginilor de fundal a ecranelor albastre cu mai mult de 1.500 de efecte vizuale. Inginerul de efecte speciale Chris Watts și asistentul de producție Jim Bissell au creat un proces numit "The Crush" care permitea artiștilor de la Meteor să manipuleze culorile prin controlul contrastului dintre lumină și umbră. Anumitor imagini li s-a îndepărtat
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
de analiză cu punctajul maxim 100 asupra recenziilor principalilor critici de film, "300" a fost punctat cu 51, pe baza a 35 de recenzii iar "Empire" a acordat filmului 3/5. Todd McCarthy de la "Variety" descrie filmul ca fiind „captivant vizual” deși „bombastic” iar Kirk Honeycutt, în "The Hollywood Reporter", lăuda „frumusețea topografiei, culorilor și formelor”. În "Chicago Sun Times", Richard Roeper aclamă "300" ca fiind „"Cetățeanul Kane" al nuvelelor grafice transpuse cinematografic”. "300" a mai fost primit cu căldură de
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
a supraviețuit timpului dar prea puțin asemănătoare cu realitatea istorică spartană”. Regizorul Zack Snyder a făcut declarații legate de acuratețea istorică a filmului într-un interviu pentru MTV: „evenimentele au o acuratețe de 90 de procente. E doar o nebunie vizuală... Am arătat acest film unor istorici de talie mondială și ei au spus că este uimitor. Nu le venea să creadă că este chiar atât de exact.” El a continuat spunând că filmul este „o operă, nu un documentar. Asta
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
is Sparta!” (Aceasta este Sparta) răspândindu-se rapid pe calea Internetului diverse parodieri apărând, de asemenea, în filme și la televiziune. Aici se include scurt-metrajul "United 300", câștigător al Movie Spoof Award la MTV Movie Awards în 2007, și parodia vizuală din O noapte la muzeu 2. Scheciuri având la bază filmul au apărut în "Saturday Night Live" și "Robot Chicken", acesta din urmă imitând stilul vizual al lui "300" într-o serie parodică intitulată "1776". 20th Century Fox a lansat
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
300", câștigător al Movie Spoof Award la MTV Movie Awards în 2007, și parodia vizuală din O noapte la muzeu 2. Scheciuri având la bază filmul au apărut în "Saturday Night Live" și "Robot Chicken", acesta din urmă imitând stilul vizual al lui "300" într-o serie parodică intitulată "1776". 20th Century Fox a lansat "Întâlnire cu spartanii", o altă parodie după "300" regizată de Jason Friedberg și Aaron Seltzer, în vreme ce Universal Pictures prevede o parodie similară intitulată "National Lampoon's
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
dedicată filmului "Jurassic Park". Parcul tematic de la Studiourile Universal au fost create pentru a urmări povestea filmului, Hammond fiind chemat, conform unora, să reconstruiască Parcul în această locație. Filmul a fost primit în general cu recenzii pozitive, fiind apreciate efectele vizuale, fiind criticat însă pentru prezentarea personajelor și a diferențelor majore față de carte. Janet Maslin de la "The New York Times" l-a prezentat ca fiind "un adevărat moment de răscruce în film, prezentând imagini impresionante și ce inspiră frică nemaivăzute vreodată pe ecran. Pe
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
toate timpurile". Conform "Rotten Tomatoes", "Jurassic Park" a primit 87% de recenzii pozitive, 90% dinte critici având o reacție pozitivă asupra filmului. În 1994, filmul a câștigat toate cele trei premii la care fusese nominalizat în cadrul ceremoniei premiilor Oscar: efecte vizuale, editare sonoră și mixaj sonor (în același an, Spielberg, Michael Kahn și John Williams au primit mai multe premii pentru "Lista lui Schindler"). Filmul a primit premiul BAFTA pentru "Cele mai bune efecte speciale", precum și cel pentru "Favoritul publicului". În
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
să filmeze o scenă care nu era inițial prevăzută în scenariu, implicând cow-boy, indieni nuntași și o orchestră completă împresurând reprezentarea monumentală a liderului comunist într-o imagine mai apropiată de filmul balcanic decât de cel francez. Ioana Ciocan, artist vizual și asistent la Universitatea de Artă din București, este autoarea unei replici a statuii liderului sovietic Vladimir Ilici Lenin. Monumentul, care a fost dezvelit în data de 26 ianuarie 2010 la ora 11, pe soclul unde până în 1990 se afla
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5. Apărut la început în constalația Lupului între 30 aprilie și 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de observatorii din China, Egipt, Irak, Japonia, Elveția și posibil din America de Nord. Astronomii medievali chinezi
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
obiectului. Așa cum arată "Songshi", cronica oficială a Dinastiei Song (secțiunile 56 și 461), steaua văzută la 1 mai 1006 apărea la sud de constelația Di, la est de cea a Lupului și la un grad vest de Centaur. Dimensiunea exploziei vizuale era jumătate din cea a Lunii și strălucea atât de tare încât se vedeau noaptea obiectele terestre la lumina ei. Ea a fost văzută în constelația Di până în decembrie. Astrologul chinez Zhou Keming, care se întorcea la Kaifeng de la slujba
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]