25,640 matches
-
de intrigile pe care le simțea în jurul lui, Andronic se gândea să răspundă prin una din acele violențe cu care era obișnuit. Într-o zi, văzându-l mângâindu-și calul, împăratul îl întrebă de ce își îngrijește astfel animalul: Pentru a fugi de aici, răsăpunse el, după ce voi face să sară capul celui mai mare dușman." Un astfel de om devenea cu totul periculos. De altfel, uneltirile vu ungurii și scandalul aventurii lui cu Evdochia erau motive suficiente împotriva lui Manuel se
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
târziu, un fiu, Ioan. El petrecu astfel o săptămână, ziua ascunzându-se în subterană, noaptea revenind lângă soția sa; și ceea ce prevăzuse nu întârzie să se întâmple. Supravegherea prizonierei slăbi repede: așa încât în nasul temnicerilor, Andronic putu ieși din ascunzătoare, fugind din fortăreață și ajungând în Asia Mică. Atinsese malurile fluviului Sanarios, se putea crede salvat, când asprimea frigului-era în luna decembrie 1158-îl sili să ceară adăpost unor țărani. Fu recunoscut, cu toate protestările lui, adus iar la Constantinopol și închis
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
goană mare și ajunge la Anchialos, pe Marea Neagră. Are norocul să întâlnească în acest oraș un guvernator căruia îi făcuse bine odinioară și care nu crezu de cuviință să fie ingrat față de proscris. Îi dădu bani, călăuze, spre a putea fugi, după cum dorea, la prințul rus Iaroslav, care domnea la Haliciu, pe Nistru; Andronic atingea frontiera și se credea scăpat de oamenii care-l urmăreau, când fu recunoscut de câțiva păstori vlahi și dat pe mâna oamenilor împăratului. Oricine în locul lui
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
lui și de purtarea imorală față de familie". Spre norocul vinovatului, un exemplar din ordinul imperial ajunse în mâinile reginei Teodora: ea îl înștiință pe Andronic de primejdia ce-l amenința și cei doi amanți, decât să se despartă, hotărâră să fugă împreună. Prin această răpire, Comnenul își arăta nerecunoștința față de buna primire pe care o găsise la franci. Răpirea se făcu după toate regulile artei. Andronic își anunță plecarea; Teodora se prefăcu a dori să-l întovărășească până la oarecare distanță de
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
latin fu luat cu aslt, o mulțime furioasă jefui și arse tot. Femeile, copiii, bătrânii, bolnavii din spitale chiar, fură masacrați. Într-o zi, fanatismul național al bizantinilor potoli o sută de ani de ură adunată. Puținii latini care scăpară, fugiră în grabă: Andronic putea acum să intre în capitală fără primejdii. El apăru în mijlocul entuziasmului general, salutat de totți ca salvatorul și liberatorul imperiului, ca "lampa strălucind în întuneric, ca astrul radios". Numai câțiva oameni pricepuți înțeleseră tot ce se
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
dinți ascuțiți, care sunt împiedicate de conte să-l muște. Contele da de înțeles femeilor gonindu-le, ca englezul îi aparține lui. Avocatul remarcă cu groază primejdia care-l paste. În cele din urmă englezul reușește să scape cu viața fugind din castel. Între 1879 și 1898, Stoker a fost directorul comercial al Lyceum Theatre din Londra, unde își suplimeta veniturile scriind novele senzaționale, cea mai cunoscută fiind povestea vampirului Dracula, publicată pe date de 26 mai 1897. O parte din
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
folosit o manieră impresionistă prin care s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și, dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi un savant determinat să reconstituie amănuntul trecutului, în lucrările de inspirație mitologică pictorul a fugit de banal și de trivialitatea specific burgheză, pentru a crea imagini dorite a fi monumentale și sublime în stilul lui Edward Burne-Jones, Gustave Moreau, Arnold Böcklin sau Puvis de Chavannes. Artistul s-a afirmat de asemenea, ca unul dintre cei
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a folosit o manieră impresionistă unde s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi un savant determinat să reconstituie amănuntul trecutului, în lucrările de inspirație mitologică pictorul a fugit de banal și de trivialitatea specific burgheză, pentru a crea imagini dorite a fi monumentale și sublime în stilul lui Edward Burne-Jones, Gustave Moreau, Arnold Böcklin sau Puvis de Chavannes. Apcar Baltazar l-a denumit pe cel din urmă "divinul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
prusace au început mobilizarea, culminând în octombrie 1806 cu Bătălia de la Jena-Auerstedt, care a fost un dezastru pentru Prusia. Regele și regina au însoțit trupele lor în bătălia de la Jena (cu Luise îmbrăcată "ca o amazoană"), dar au trebuit să fugă din calea trupelor franceze. Napoleon a ocupat Berlinul, provocând pe rege, regină și restul familiei regale să fugă, în ciuda bolii Louisei, în toiul iernii la Königsberg în partea de est a regatului. Pe drum, nu au avut alimente sau apă
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
Prusia. Regele și regina au însoțit trupele lor în bătălia de la Jena (cu Luise îmbrăcată "ca o amazoană"), dar au trebuit să fugă din calea trupelor franceze. Napoleon a ocupat Berlinul, provocând pe rege, regină și restul familiei regale să fugă, în ciuda bolii Louisei, în toiul iernii la Königsberg în partea de est a regatului. Pe drum, nu au avut alimente sau apă curată și regele și regina au fost forțați să împartă același "dormitor" în "unul din hambarele nenorocite pe
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
iarna anului 1942, odată cu alte sute de deportați evrei, familia a fost mânată pe jos spre un alt lagăr în apropierea localității Lucineț. În drum, tatăl a fost crunt bătut de jandarmi care supravegheau convoiul. Cu ultimele forțe el a fugit împreună cu ai săi și a găsit adăpost temporar într-un tufăriș. La scurt timp după ce au reușit să scape de amenințarea cu cuțitul din partea unui țăran, au fost găzduiți și serviți cu supă caldă de un bătrân, în casa căruia
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
Dlugacz a murit în urma traumatismelor fizice îndurate. Ultimele cuvinte lăsate fiului său au fost ""Fii liber"" , mesaj pe care, după mărturia pictorului, acesta s-a străduit să-l urmeze mai târziu, în viața sa personală și artistică. Mai apoi au fugit spre vest. Ajungând în orașul Moghilău, pe malul Nistrului, au fost însă prinși. Băiatul a fost luat la muncă forțată într-o topitorie. Pe un caiet primit de la un soldat a încropit un șir de desene care au documentat faptele
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
Soldații babilonieni de pe ziduri îl batjocoresc pe Cyrus, eroul Persiei, care asediază cetatea Babilon, în care se află provizii pentru douăzeci de ani (cor: "Behold, by Persia's hero made"). În tabăra Cyrus discuta cu Gobrias, un babilonian care a fugit la perși. Gobrias îi confirmă lui Cyrus că cetatea este bine aprovizionata și întărită. Gobrias își deplânge soarta de tată care și-a pierdut fiul din cauza invidiei tiranului Beshazzar (aria: "Oppress'd with never-ceasing grief") astfel încât în viață nu i-
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Grozănița. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1572, când Ion Vodă cel Viteaz (1572-1574) a dăruit unor răzeși ocina situată în hotarul satului Alboteni, luată de la vornicul Petre Albotă, fugit din Moldova în 1572, ca adversar al domnului. Pe aceasta ocină, răzeșii au întemeiat satul Grozinți. . În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
a fi o fereastră în era austriaco ungară a homosexualității; agăța băieți în băile cu aburi în Viena și a urmat un ciclu de exiluri, homosexualitate și peregrinări. Acolo o întâlnește pe Ilse Klapper o femeie de origine evreiască care fugea de persecuțiile guvernului nazist. Cei doi nu s-au iubit însă Burroughs s-a căsătorit cu ea în Croația pentru a-i obține o viză pentru Statele Unite, în ciuda părinților lui. Ulterior ea s-a dus la New York și eventual a
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
scurt timp familia s-a mutat în New Orleans în 1948. Burroughs a fost arestat după ce poliția a căutat în casa acestuia și a găsit corespondența dintre acesta și Allen Ginsberg referitoare la o posibilă livrare de marihuana. Burroughs a fugit în Mexic pentru a evita o posibilă detenție în închisoarea de stat Angola din Louisiana. Vollmer și copiii săi l-au urmat. Burroughs a plănuit șederea lui în Mexic pentru cel puțin cinci ani de zile, aceasta fiind durata limită
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
în balistică fiind mituiți să susțină această teorie. Cu toate acestea procesul a fost în continuare amânat iar Burroughs așteptându-și procesul a continuat să scrie ceea ce avea să devină mai târziu romanul Queer (Ciudat). Oricum, când avocatul său a fugit din Mexic pentru a scăpa de propriile sale probleme cu legea acesta fiind implicat într-un accident de masină și într-o altercație cu fiul unui înalt demnitar, Burroughs potrivit spuselor lui Ted Morgan a hotărât să se întoarcă în
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
de a veni și pleca după cum îi place și stârnește o revoltă argumentându-și cazul în mod repetat în fața lui Sayer și a administrației spitalului. Sayer observă că Leonard devine din ce în ce mai agitat și se bate cu personalul spitalului încercând să fugă, încep să se manifeste o serie de ticuri faciale și de corp și Leonard are dificultăți în controlul acestora. În timp ce Sayer și personalul spitalului continuă să fie încântați de succesul tratamentului cu L-Dopa cu acest grup de pacienți, ei
Revenire la viață (film) () [Corola-website/Science/315835_a_317164]
-
-lea, să urce pe tron "micul" prinț. Conspiratorii (Conjuration des Malcontents - Conspirația Nemulțumiților) pun la cale un atentat pentru a-i înlătura pe Caterina și Henric. Francisc care trebuia să fie la conducerea trupelor conspiratoare, este cuprins de panică și fuge la Caterina plângând, îi povestește tot și îi cere iertare. Plânge disperat, sărută picioarele lui Carol al IX-lea și îi dă mamei sale numele tuturor conspiratorilor, numai să nu fie justițiat pentru înaltă trădare. La moartea lui Carol al
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
și acesta se refugiază la Dreux. Fuga lui Francisc îl înfurie pe Henric al III-lea, care o acuză pe Caterina că l-ar fi ajutat. În luna septembrie, sosește și Henric de Navarra, care reușise la rândul lui să fugă. Războiul care izbucnește, este promițător pentru Francisc. Henric al III-lea este nevoit să cedeze, iar în 6 mai 1576 este proclamat Edictul de la Beaulieu numit și "La paix du Monsieur", edict care permite libertatea de cult a protestanților pe
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
lui Ludovic. Ludovic și întreg guuvernul au mărșăluit cu o armată mică de numai 20.000 de oameni. Bătălia de la Mohács s-a terminat în mai puțin de două ore și întreaga armată a fost anihilată. Ludovic a încercat să fugă de pe câmpul de luptă însă a alunecat de pe cal și s-a înecat. Maria l-a plâns până la propria ei moarte. Ungaria a fost divizată în trei părți: Ungaria Otomană - parte a Imperiului Otoman, Ungaria regală - condusă de fratele Mariei
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui Ștefan Mailat. În perioada captivității sale, domnitorul nu a numit niciun alt mare logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
a Contelui Dracula (Richard Roxburgh). Dracula îl ucide pe Victor Frankenstein, după ce-i dezvăluise că el l-a ajutat doar pentru a se putea folosi de monstrul lui Frankenstein pentru a-și aduce la viață copiii strigoi. Monstrul lui Frankenstein fuge apoi la o moară de vânt, care este incendiată de mulțimea furioasă care-i urmărea. Mulțimea fuge atunci când sosesc Dracula și cele trei mirese ale sale, Verona (Silvia Colloca), Aleera (Elena Anaya) și Marishka (Josie Maran), pentru a jeli moartea
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
a ajutat doar pentru a se putea folosi de monstrul lui Frankenstein pentru a-și aduce la viață copiii strigoi. Monstrul lui Frankenstein fuge apoi la o moară de vânt, care este incendiată de mulțimea furioasă care-i urmărea. Mulțimea fuge atunci când sosesc Dracula și cele trei mirese ale sale, Verona (Silvia Colloca), Aleera (Elena Anaya) și Marishka (Josie Maran), pentru a jeli moartea lui Victor și șansa lor de a-și aduce copiii la viață. Un an mai târziu, legendarul
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
arbaletă udată cu apă sfințită. Anna îi duce pe cei doi la castelul ei, în care a locuit cândva Dracula, și îl găsesc pe Velkan, despre care Anna crezuse că fusese ucis, iar acum se transformase în vârcolac. După ce Velkan fuge, Van Helsing și Anna îl urmăresc la castelul lui Frankenstein, unde îl găsesc pe Dracula încercând să le dea viață copiilor săi, folosindu-l pe Velkan ca înlocuitor al monstrului. Anna îl eliberează pe Velkan, dar el devine iarăși vârcolac
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]