24,310 matches
-
o luminozitate intensă și omogenă, unde eu sînt singurul nomothet". Dincolo de aceste mărturisiri, pe jumătate jucate, pasajele encomiastice sînt contrabalansate de un constant efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei care trezesc glasul memorialistului, ci și locurile. Petru Poantă știe să întoarcă subtil evocarea apreciativă în (blîndă sau tăioasă) ironie. Ne rămîne în minte după lectură evocarea Clujului intelectual, dar ea capătă contrast și adîncime dacă o suprapunem atmosferei din Facultatea de Filologie
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
cerem mai mult. Dar putem să-i cerem să se abțină de la provocări grosolane, ca atunci când lansează diversiuni de genul referendumului privind aderarea la Uniunea Europeană. Nu trebuie să fii filozof să-ți dai seama unde bate dl. Sereș: nefiind decât glasul prin care vorbesc pohtele stăpânilor săi, e limpede că el exprimă nevrozele PUR-ului. Dacă pentru românul de rând intrarea în Europa e singura posibilitate de a ieși din mizerie, pentru oligarhii din PUR apropierea de Europa reprezintă un pericol
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
113) Este un neadevăr. A fost Lovinescu antonescian? A fost Mihail Sebastian antonescian? Și încă mulți alții? Exemple și nume, altfel cădem într-un stalinism fără frontiere. Dacă este vorba despre cei care și-au făcut apoi mea culpa în "Glasul Patriei" (neinclus în lista publicațiilor terorist comuniste), ar fi bine să se precizeze. Dacă e vorba despre M. Eliade, ar fi bine să fie amintită cartea lui Matei Călinescu dedicată lui Eliade și Culianu. Am ținut să subliniez acest simptom
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
și țipând pe scena de la Mamaia ?) în dialog cu Iuliana Tudor, ca unul dintre cele mai idioate momente scremut-umoristice din istoria Televiziunii Naționale ? Nuuuu! De fapt, ce n-ar mai fi văzut la televizor, prietenul meu, Haralampy, dacă ascultam de glasul rațiunii soacră-si? 1.Imagini tv cu clădiri cărora, în momentele sale de entuziasm ministerial (post-Poiana Brașov), domnul ministru Miclea le spune instituții de învățământ... Sau n-o fi avut televizor în camera de vreo 4 stele de la unul din
Școli prin care ,șuieră, suieră vântul"...(A.E. Baconsky) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11335_a_12660]
-
o vrajă de basm. Echipa de cântăreți a răspuns pe deplin. Americanul Stephen Gould este ceea ce se cheamă un veritabil Heldentenor, capabil să susțină această partitură copleșitoare cu rezistență, dar și cu expresivitate. în rolul Elisabetei, foarte sensibilă Ricarda Merbeth, glas limpede, nu mare, dar cu o proiecție bună ce trece rampa. După ce ansamblul a ars până la incandescență în seara precedentă, prezența lui Peter Schneider la pupitru a readus în Lohengrin o temperatură normală (normală pentru ei, adică tot perfecțiune dar
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
ghemul ei de lână neagră, Birică îndrăgostit și cântând dumnezeiește, Polina vorbind tăios și înalt, în timp ce ochii îi sticlesc a veselie, Bălosu cu ceafa lui albă, nearsă de soare și stăpân peste patruzeci de pogoane de pământ, voiajorul Victor, cu glasul lui ,spălat" și obrazul ,de porc", luminosul Dumitru lui Nae, cumsecade tocmai pentru că e așa de puternic, și aprigul Țugurlan pe care comicăriile din poiana lui Iocan îl fac și mai dușmănos, Cocoșilă, o injurie continuă, bogată, atotcaracterizantă, și sfiosul
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
mai des și mai acut decât în alți ani, e și în noi, fiindcă vara ne-a lăsat în pragul său având în ochi și în minte imaginile tv ale puhoaielor sinistre măturând apocaliptic țara, iar în urechi jalea din glasul celor pustiiți de natură și de Dumnezeu. Pentru că ne amintim de el numai când ne bântuie nenorocirile? Și poate n-aș fi scris aceste rânduri, dacă mai zilele trecute nu vedeam un reportaj tv fără nici un viol, fără vreo crimă
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
gornim marea revoluție a săteanului dârz și luminat, în care n-am crezut. Să pregătim pe fratele său de la oraș, muncitorul, care va ști, de acum, că nu e singur în fața urgiei" etc. (p. 95). Propaganda de stânga își dregea glasul și-și călea naivitățile. În tot militantismul lui Ion Vinea, trebuie văzută mai mult ambiția publicistului democrat de a sprijini construcția unei opoziții unite ca alternativă la puterea liberală, dominantă prea multă vreme (p. 99). Cum există astăzi un Fond
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
rece ca o piatră,/ numele șters în lacrimi reci de ploi./ Răzleți și totuși amîndoi./ Ce-a mai rămas din pleoapele tale sfinte,/ cum să m-ating de mîna ta cuminte,/ cum să te-adun în mine din cuvinte/ Azi glasul tău e doar durere-n gînd/ și-alt dar decît de flori lîngă pămînt/ și o lumină, nu-ți mai pot aduce" (Opal). Sau: ,Pe arborii toamnei timpurii/ se spulberă polenul sterp al pietrelor.// Unde sînt glasurile de altădată?/ poate
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
din cuvinte/ Azi glasul tău e doar durere-n gînd/ și-alt dar decît de flori lîngă pămînt/ și o lumină, nu-ți mai pot aduce" (Opal). Sau: ,Pe arborii toamnei timpurii/ se spulberă polenul sterp al pietrelor.// Unde sînt glasurile de altădată?/ poate că zvonul lor mai întîrzie/ în umbrele rămase aci.../ Doar dacă-n vis le mai poți auzi.// (Casa din Mangalia). Evident, nu poate fi vorba de pastișe, ci de cîteva puncte de inserție ale unei structuri psihice
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate viorile.// Pașii metalici lunecă pe pîntece sparte./ Unde sînt valsurile? și mai departe/ unde sînt harfele?// Ritmic destinul bîntuie-n trupuri. Fără de preget/ tobe l-asmut./ Inimii-mi fii leagăn, inimii-mi fii acut
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Inimii-mi fii leagăn, inimii-mi fii acut,/ doamnă, cînd te rotesc ca pe deget/ pînă ți-e dulce, pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
sieși suficiente: ,O tristețe întîrzie în mine/ cum zăbovește toamna pe cîmp,/ nici un sărut nu-mi trece prin suflet,/ nici o zăpadă n-a descins pe pămînt.// Cîntecul trist, cîntecul cel mai trist/ vine cu clopotul din asfințit,/ îl auzi în glasul sterp al vrăbiilor/ și răspunde din umilința talăngilor.// E toată viața care doare așa,/ zi cu zi pe întinderea stepelor/ între arborii neajunși la cer,/ între apele ce-și urmează albia,/ între turmele ce-și pasc soarta pe cîmp/ și
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
domnul Povondra exclamă că ,a venit sfârșitul lumii", cade bolnav și nu mai speră decât să fie iertat de urmași. Romanul se închide la fel de original cum este în întregime construit, cu un dialog al scriitorului, demiurg al ficțiunii amenințătoare, cu glasul său lăuntric. Exact aici ni se sugerează că am parcurs un roman al ecologiei umane și al nevoii de a apăra rațional mediul natural și moral propice vieții normale a omului. Glasul îi cere scriitorului să nu-l lase pe
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
dialog al scriitorului, demiurg al ficțiunii amenințătoare, cu glasul său lăuntric. Exact aici ni se sugerează că am parcurs un roman al ecologiei umane și al nevoii de a apăra rațional mediul natural și moral propice vieții normale a omului. Glasul îi cere scriitorului să nu-l lase pe domnul Povondra să moară sub apăsarea vinei, să facă ceva. Scriitorul răspunde: , Crezi că din vina mea sunt pulverizate continentele, crezi că eu am vrut acest sfârșit? Asta a fost logica evenimentelor
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
iar victimele să vină cu "iertarea creștină", fără a renunța de bună voie la un nou și important cuvânt în cetate, prin ei și mai ales prin urmașii lor ajunși în poziții demne și în stare de exprimare publică în glas echilibrat, nuanțat, plin de respect pentru auditoriu, care să-i facă credibili și nu răzbunători, arătând noilor generații adevărul, celor care "nu știu nici acum" prin ce ne-a trecut Neamul și Țara în ultimii 62 de ani. Pentru pasul
Mai interesează pe cineva trecutul apropiat?. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
62 de ani. Pentru pasul următor către reconciliere, trebuie cunoscut trecutul apropiat, dominat o jumatate de secol de cei care au vrut să facă din români altceva, acel imposibil "om nou", coborât la stadiul primar de executant docil și fără glas: ("tu, fă-ți operația ta bine și la timp că de rest "se ocupă partidul", care știe tot și le vede pe toate, -ca un Dumnezeu, si fiecăruia "îi dă după muncă și capacitate", în socialism și "după muncă și
Mai interesează pe cineva trecutul apropiat?. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
în acest fragment care o privește pe Christa, soția lui Manu ( ea însăși obsedată de ororile nazismului din Germania): "nimeni nu ne împarte în grupuri/ nimeni nu ne dirijează de la capetele șirurilor de bănci/ lipsesc difuzoarele care să ne întărească glasul/ lipsesc armele automate îndreptate spre noi de la ferestrele care ne înconjoară/ suntem aici doar noi/ Ea nu dă însă drumul frazei care îi umple gura închisă, care nu poate trece dincolo de buzele strînse. Nu are nici un chef să-i explice
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
dintîi, împreună cu colegii noștri mai înainte citați, care am preconizat și realizat ruperea cordonului ombilical Ambasadă-catedre. Ne sutor ultra crepidam! Pe de altă parte, nici instituțiile românești din exil nu aveau mijloacele și posibilitățile potrivite pentru a-și face auzit glasul. Revistele românești libere din lume, cărțile pe care cei din exil le publicau (Virgil Ierunca, Ștefan Baciu, Constantin Amăriuței, Vintilă Horia etc.) nu ajungeau în bibliotecile universitare decît prin donații. O distanță tristă - și nepricepută, comercial, propagandistic - separa marile eforturi
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Care nu mai poate permite să nu fie luată în considerare și studiată ca atare - în vederea unei unități specifice, regăsite. P.S. Domnul Virgil Ierunca a editat și a condus în Occident o serie de reviste literare care cu adevărat erau glasul libertății de creație. Aceste reviste (Luceafărul, Caiete de dor, Limite etc. mai sus citate.) pe care mulți nu le cunosc și pentru că nu au fost reeditate în țară constituie A DOUA literatură românească, paralelă cu cea desfășurată sub control în
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
supus negării și nu, atenție, unei critici constructive. Vehemența și lipsa de toleranță, de comunicare reală ne vor aduce nu doar în impas, în impas ne aflăm și asta este limpede, ne vor conduce în prăpastie. Cu alte cuvinte, dau glas gustului meu, fără să-l neg pe cel al lui Alice Georgescu. Știu ce înseamnă să faci o selecție, știu cîte îndoieli îți dau tîrcoale, cîte nopți fără somn acumulezi, cîte frămîntări există, și pînă ai făcut publică lista și
Fin de siecle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16597_a_17922]
-
contestări și prea puține discuții pe criterii estetice, de respectare a unor jaloane, dacă ele sînt clare. Exprimarea opiniilor critice poate fi lămuritoarea, chiar nu și plăcută, pentru toți cei ce iubesc teatrul. Cu o singură condiție: să lăsăm deoparte glasul patimilor, să reînvățăm arta dialogului și chiar pe cea a polemicii din care să ieșim înnobilați cu toții, adică teatrul și nu neapărat unul sau altul pentru a-și mulțumi chinuitorul orgoliu personal. La sfîrșitul acestui secol, teatrul își caută peste
Fin de siecle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16597_a_17922]
-
ei flască și sânii căzuți nu-l pot ademeni pe tânăr și că singura armă care i-a rămas este elocvența. De aceea, găsește mereu, cu înfrigurare, ceva de spus, făcându-și portretul, istorisind întâmplări din anii tinereții, citind cu glas tare din propriile ei poeme. Nici o clipă nu are certitudinea că a reușit să-l cucerească în vreun fel pe tăcutul ei partener (după cum nu-și dă seama nici dacă el a înțeles că ea îl iubește). Dar constată că
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
întuneric și lumină, dintre frig și căldură, dintre moarte și viață, punând deci în opoziție nimicnicia umană cu măreția divină. Într-un cadru mistic, după ce orologiul vremii a bătut cele 12 trepte, liniștea pune stăpânire pe biserică, nemaiauzindu-se decât glasul preotului ce cheamă: „Veniți de luați lumină!” „Un clopot lung de glasuri vui de bucurie Colo-n altar se uită și preoți și popor Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile noastre s-unesc în armonie” Împreună, deci, preoți
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
deci în opoziție nimicnicia umană cu măreția divină. Într-un cadru mistic, după ce orologiul vremii a bătut cele 12 trepte, liniștea pune stăpânire pe biserică, nemaiauzindu-se decât glasul preotului ce cheamă: „Veniți de luați lumină!” „Un clopot lung de glasuri vui de bucurie Colo-n altar se uită și preoți și popor Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile noastre s-unesc în armonie” Împreună, deci, preoți și popor, văd biruința Mântuitorului „lumina ducând-o/Celor din morminte” cu
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]