27,087 matches
-
sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă poftă. Abia atunci le- am povestit și noi pățania noastră arătându-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert de oră a fost o liniște de mormânt în momentul când ne-a văzut fețele în cuprinsul cărții. Neștiind ce să creadă, toată noaptea le-am dovedit că eram niște adevărați nebuni, iar acum le arătam că suntem oameni de cultură cu fețe în dicționar. Într-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Național din București, dându-mi astfel o invitație și totodată regulamentul pentru a participa ca fotograf; o portiță deschisă prin care am avut norocul să debutez ca fotograf, acceptându-mi 3 din cele 5 fotografi trimise pentru jurizare: „Chipul Iernii”, „Liniștea verii” și „Prietenie” care mi-a fost și reprodusă în albumul manifestării. Masa festivă a fost ultimul moment în care veselia și voia bună s-a strâns în jurul ei, continuând cu aceeași atmosferă de chef, până târziu prin camerele de la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
spre întinsa mare, dirijând ambarcațiunile pescarilor ce se întorceau din larg după o zi de pescuit, ajutându-i să găsească drumul spre întoarcere din larg spre casă. Marea era liniștită, cât puteai privi cu ochii numai apă și cer, o liniște deplină; din când în când se auzea câte un strigăt al unui pescăruș ce zbura prin apropierea noastră. Valurile mării se izbeau spărgându-se de navă, dându-ne o ușoară legănare și o stare de liniște. Eram ajunși la capătul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
apă și cer, o liniște deplină; din când în când se auzea câte un strigăt al unui pescăruș ce zbura prin apropierea noastră. Valurile mării se izbeau spărgându-se de navă, dându-ne o ușoară legănare și o stare de liniște. Eram ajunși la capătul drumului, aici pământul se terminase dincolo de noi, în zare nu se vedea decât o linie dreapta ce unea cerul cu marea. După câteva clipe echipajul nave a făcut manevrele de întoarcere, îndreptându-ne pentru a intra
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se terminase dincolo de noi, în zare nu se vedea decât o linie dreapta ce unea cerul cu marea. După câteva clipe echipajul nave a făcut manevrele de întoarcere, îndreptându-ne pentru a intra din nou pe canal, lăsând în urmă liniștea mării. Drumul de întoarcere a fost cu mai mult umor, datorită discuțiilor și povestirilor ce începuseră să se aprindă la masa la care stăteam cu toții. Râsul, zgomotul pe care îl scoteam de multe ori fără să vrem datorită unui sfârșit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Pictorul Mihai Puiu, cu o structură corpolentă de fost boxeur în tinerețe și un iubitor al literaturii, urcat în picioare pe un scaun în mijlocul camerei, ne-a recitat minunate versuri cu o dicție de invidiat, reușind să aștearnă pe moment liniștea în întreaga încăpere. Aplauzele nu s-au putut abține, felicitându-l pe cel care a putut să ne facă pentru un moment să tăcem. Pentru câteva clipe, fără să băgăm de seamă, sculptorul Gheorghe Durac dispăru din cameră întorcându-se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fi consumate de iubitori de artă și de vin. Petrecerea s-a terminat târziu fiind trecut de miezul nopții când fiecare, atins de oboseală sau de un pahar în plus sa retras încet spre camera lui, lăsând să se aștearnă liniștea în întregul hotel. Toți ieșenii am decis să plecăm cu al doilea tren spre București, având timp suficient să prindem legătura cu acceleratul de Iași. Trezindu- mă dimineață, avându-l ca coleg de cameră pe Mihai Puiu care avea același
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mă gândisem să-l întreb pe colegul meu, câți litri de vin a adus Durac și câți bani avem să-i dăm pentru a împărți totul în mod egal cum era obiceiul de fiecare dată, când se organiza câte ceva. Imediat liniștea din cameră a fost alungată de râsul sănătos și zgomotos a lui Mihai Puiu, ce nu se mai putea opri, ieșind apoi din cameră și întorcându-se imediat cu cei trei colegi având același sfânt ca nume, „Gheorghe”: Durac, Boancă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
publice îi place să tragă cu ochiul în ograda celorlalte posturi, interesate doar să se vândă bine. Dar dragostea dintâi nu se uită niciodată și ama torii de simțăminte frumoase sau refugiat în locuri călduțe, unde pot să ohteze în liniște. Ohtatul poeticesc se manifestă prin vertijuri verbale spuse cu voce joasă, cântată, în al căror iureș se îngrămădesc metafore și epitete, și printro distorsionare a realității, care este văzută deseori în slow motion. El are mai multe simptome adiacente și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe de care mîinile mele nu se mai pot apropia... Mă acoperă un mîl tulbure și poate undeva sub el vor Încolți semințele liniștii, ca să mă pot gîndi În voie la sfinx. PÎnă atunci, voi lua mereu amintirile de la capăt. Și mă simt liber pentru că sînt În stare să repet că toate aceste lucruri Îmi aparțin. M-aș putea răzbuna strigînd: Veți muri și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l pot explica numai prin motive estetice, trebuie, probabil, să recunosc aici și un vag bovarism. Cineva, un bărbat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca despre o femeie; firul Ariadnei nu-i o poveste bună numai pentru labirint. Uneori, cînd nu e nimeni pe coastă, am senzația că lumina cade pe mine ca pe o plantă, dar imediat Îmi spun că nu o asemenea liniște Îmi e necesară și nu ea mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce se afla afară acum. Adevărata mea șansă e ziua care se pregătește să Înceapă. Înseamnă că mă Întorc la filosofia lotofagilor? Nu, pentru că aștept această zi Împreună cu toată memoria mea. De fapt, alternativa nu este dacă accept sau refuz liniștea care urcă În mine, ci dacă am sau nu Îndrăzneala să mă uit În trecutul meu ca În ochii sfinxului. CÎntecele de sirenă vin uneori din urmă, iată ce nu cunoștea Ulise, dar zeiței Mnemosyne nu-i putem cere altceva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne-a fost refuzat. N-am de ce să-i implor și să le cer Îndurare cîtă vreme ei se hrănesc continuu din moartea noastră. Ospețele Olimpului se țin peste oase albite de soare și de ploi Fiecare moarte a hrănit liniștea zeilor. Ei ne datorează totul, deoarece nemurirea lor se bizuie pe moartea noastră. Ei nu sînt Începutul, ci urmarea venirii noastre pe lume. SÎnt un suspin, privirea Întoarsă spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce-a zburat cinci sute sau o mie de ani, pasărea e obosita de timp și Însetată de dragoste. Ea Își pregătește rugul cum și-ar pregăti o mireasă patul de nuntă. Strînge crengi uscate cum ar strînge flori. O liniște Încremenită plutește atunci În deșert. Toate viețuitoarele Își opresc răsuflarea. Soarele aprinde rugul. Moare pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața crispată de durere... Căutînd zeii, pe Munte vom da peste oameni. Sisif murmură și el... (O piramidă nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult liniștea statuilor. În definitiv, contează mai puțin dacă o asemenea Eladă a fost reală. Important e ca a fost posibilă. Vreau să spun că avem nevoie de un munte chiar dacă ne vom Întoarce rar. Nisipul e acum aproape un produs al
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cum Îl va defini Paul Valery pe Leonardo da Vinci. Visul său e să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei: libertatea lui Icar stă În eroarea lui. El Își creează moartea cu o liniște pe care numai copiii și zeii o au. Și seamănă cu cerul grec, pe care nu-l cucerește, ci i se dăruie. Eroarea lui Îl face fericit... N-aș putea găsi un exemplu mai bun pentru paradoxul lui Jules Renard
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec Împotriva morții. Mi-ar trebui sufletul care a Îndemnat mîna să obțină aceste miracole de liniște și de puritate. Și nu-l am. Știu. Cum știu că venind aici, Într-un loc izolat, acum cînd marea Începe să reînvețe patima verii, am făcut iarăși unul din gesturile mele contradictorii... Mi-l doresc pe Apolo ca zeu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
simți această lumină curgîndu-mi pe mîini: o piramidă trecătoare ca și mine, fierbinte și vie care nu mă apără Împotriva timpului, ci Îl acceptă și curge odată cu el. În astfel de ceasuri, sufletul meu devine poros și se Îmbibă de liniște, rătăcind vag după zei vechi care nu disprețuiau viața și omorau cu candoare. Și dacă pronunț numele lui Apolo o fac pentru a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce În țărînă șarpele se reface din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
descrise de Vergiliu. În abisul În care a coborît, cerînd trecutului imposibilul, Orfeu n-a descoperit, poate, decît propria-i moarte. Ieșind spre lumina, vroia să uite frigul acestei descoperiri; ea Îi umplea ochii de Întuneric și urechile cu o liniște insuportabilă prăbușind Întreg timpul În clepsidră de unde vîntul spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]