23,969 matches
-
sfârșitul anului 1094, de către Mael Petair de Mearns, un susținător al unchiului său, [[Donald al III-lea al Scoției. Fratele sau mai mare Edmund a trecut de partea lui Donald, probabil în schimbul unui domeniu feudal și a recunoașterii sale ca moștenitor a lui Donald. Edgar a primit sprijin din partea lui [[William al II-lea al Angliei|William al II-lea Rufus]] așa cum primise și Duncan înaintea sa. Cu toate acestea, regele englez era ocupat cu o revoltă condusă de Robert de
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
-lea al Scoției]] Ca rege nou și tânăr, Malcolm a înfruntat provocările de la vecinii săi, Somerled, regele de Argyll, Fergus Lord de Galloway și [[Henric al II-lea al Angliei]]. Malcolm nu a fost doar rege al Scoției ci și moștenitorul titlului englez de Conte de Northumbria, titlu pe care tatăl și bunicul său l-au câștigat în timpul războaielor dintre [[Ștefan al Angliei]] și [[Împărăteasa Maud|Împărăteasa Matilda]]. Malcolm a acordat Northumbria fratelui său, William, păstrând Cumbria pentru el. În timp ce Malcolm
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
exploata conducerea monarhului scoțian. Promițându-i o sumă mare de bani, William a fost de acord cu dificultate să-și căsătorească fiica cu un nobil englez, iar când tratatul a fost reînnoit în 1212, Ioan a pus mâna pe singurul moștenitor legitim supraviețuitor al lui William, Alexandru, care avea să se căsătorească cu fiica sa. [[Fișier:Alexander II (Alba) i.JPG|thumb|200px|thumb|left|Alexandru al II-lea al Scoției]] În 1215, la un an după aderarea sa, clanurile Meic
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
domniei lui Alexandru, moartea celor trei copii ai săi la câțiva ani după ce s-au născut a creat problema succesiunii. În 1284 el a recunoscut-o ca moștenitoare pe nopoata lui, [[Margareta I a Scoției|Margareta, "Fecioara Norvegiei". Nevoia unui moștenitor de sex masculin l-a determinat să contracteze o a doua căsătorie cu Yolande de Dreux pe 1 noiembrie 1285. Moartea subită a regelui a spulberat toate șansele pentru un moștenitor. Alexandru a murit căzând de pe cal în timp ce călărea pentru
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Margareta I a Scoției|Margareta, "Fecioara Norvegiei". Nevoia unui moștenitor de sex masculin l-a determinat să contracteze o a doua căsătorie cu Yolande de Dreux pe 1 noiembrie 1285. Moartea subită a regelui a spulberat toate șansele pentru un moștenitor. Alexandru a murit căzând de pe cal în timp ce călărea pentru a o vizita pe regină în Regatul File, pe 18 martie 1286. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
1285. Moartea subită a regelui a spulberat toate șansele pentru un moștenitor. Alexandru a murit căzând de pe cal în timp ce călărea pentru a o vizita pe regină în Regatul File, pe 18 martie 1286. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290. [[Categorie
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
rupând convenția imperială care cerea ca noul împărat să fie întotdeauna de o generație după cea a împăratului anterior, Cixi l-a nominalizat pe nepotul ei și familia imperială a fost de acord cu alegerea ei. Zaitian a fost numit moștenitor și succesor al unchiului său, împăratul Xianfeng, în loc de vărul și predecesorul său, împăratul Tongzhi. A urcat pe tron la vârsta de patru ani și a folosit ca nume regal "Guangxu". A fost adoptat de împărăteasa văduvă Cixi ca fiu al
Împăratul Guangxu () [Corola-website/Science/331142_a_332471]
-
Harald a condus țara până în 1136 când a fost ucis de către Sigurd Slembedjakn, un alt fiu nelegitim care pretindea că este fiul lui Magnus al III-lea. Harald a fost căsătorit cu Ingrid Ragnvaldsdottir, fiica lui Ragnvald Ingesson, fiul și moștenitorul regelui Inge I al Suediei. Harald a avut un fiu, Inge. În conformitate cu legendele, Harald a fost căsătorit anterior cu Bjadok. Cei doi au avut un fiu, Eystein. Printre concubinele lui Harald se numără Tora Guttorm, fiica lui Guttorm Gråbarde, care
Harald al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331168_a_332497]
-
că era genul care făcea pace între oameni. În conformitate cu legendele, Magnus a avut picioare slabe, devenind bolnav și murind la o vârstă fragedă. A fiul nelegitim al lui Sigurd al II-lea al Norvegiei. În 1157 el a fost numit moștenitor al unchiului său Eystein al II-lea al Norvegiei, care a fost co-guvernator al Norvegiei împreună cu frații săi Inge și Sigurd. Inge a devenit conducător unic al Norvegiei după moartea lui Eystein și Sigurd. Foștii susținători ai lui Sigurd și
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
Knud Christian Frederik Michael"; 27 iulie 1900 - 14 iunie 1976), a fost al doilea fiu și cel mai mic copil al regelui Christian al X-lea al Danemarcei și al reginei Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin. Din 1947 până în 1953, a fost moștenitor prezumptiv al fratelui său mai mare, Frederic al IX-lea, și urma să devină rege dacă nu s-ar fi modificat Actul Danez de Succesiune care l-a înlocuit în linia de succesiune cu nepoata lui, Margareta a II-a
Prințul Knud al Danemarcei () [Corola-website/Science/331227_a_332556]
-
soției sale Margareta Skuladotter. El a fost născut în Tunsberg și a fost botezat în mai 1238, petrecându-și cea mai mare parte din educație în Bergen. În 1257, fratele sau mai mare Haakon a murit, lăsându-l pe Magnus moștenitorul regatului. La 11 septembrie 1261, s-a căsătorit cu prințesa daneză Ingeborg, fiica regretatului rege danez Eric Plogpenning, după ce a fost rapită de oamenii Regelui Haakon, de la mănăstirea unde aceasta trăia. Lupta fetei de a pretinde moștenirea de la tatăl său
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
dovedi nevinovăția, însă omul a fost ars. Acest lucru a fost o dovadă a vinovăției ei și a fost nevoită să fugă înapoi în Suedia. Haakon nu a fost căsătorit iar la moartea sa nu se știa nimic de nici un moștenitor. Prin urmare, el a fost succedat de nepotul său în vârstă de 4 ani, Guttorm Sigurdsson. Însă după moartea sa, o femeie, Inga de Varteig, pe care Haakon o avusese ca concubină pentru ceva timp în 1203, a apărut la
Haakon al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331242_a_332571]
-
Gorm sau Dinastia Jelling. În 1018, au deținut coroanele Danemarcei și Angliei împreună, sub o uniune personală. La apogeul puterii sale, între anii 1028 - 1030, Casa a domnit peste Danemarca, Anglia, Norvegia și peste câteva părți din Suedia. După moartea moștenitorilor lui Knut cel Mare, la un deceniu de la moartea sa și de la cucerirea Angliei normande în 1066, moștenirea Knýtlinga a fost pierdută. Este raportat că el a fost fiul semi-legendarului rege danez Harthacnut. Cronicarul Adam și Bremen spune că Harthacut
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
al Danemarcei. Tatălui lui Valdemar a fost ucis de către Magnus la câteva zile după nașterea lui Valdemar. Mama sa, Ingeborg de Kiev, fiica lui Mstislav I al Kievului, l-a numit pe fiul său după Vladimir Monomakh de la Kiev. Ca moștenitor al tronului, a câștigat rapid puterea și a fost ridicat la curtea lui Asser Rig de Fjenneslev, împreună cu fiii lui Asser, Absalon și Esbern Snare, carea aveau să devină prietenii săi de încredere și miniștrii. În 1146, când Valdemar avea
Valdemar I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331272_a_332601]
-
a fost învins și ucis în bătălia de la Stamford Bridge și William Cuceritorul a cucerit Anglia. Svend a îndreptat alianța cu Anglia, țară condusă odată de unchiul său, Knut cel Mare. El și-a unit forțele cu Edgar Ætheling, ultimul moștenitor rămas din casa roială anglo-saxonă și a trimis o forță pentru a-l ataca pe regele William, în 1069. Cu toate acestea, după capturarea Yorkului, Svend a acceptat o plată de la William pentru ca Edgar să dezerteze, acesta revenind în exilul
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
cerut Consiliului Norvegian de Realm ca fiul său cel mare să fie viitorul rege la Norvegiei, după moartea sa. O declarație similară a fost făcută în Suedia. În 1467, Ioan a fost primit ca succesor al Danemarcei. Ioan a fost moștenitorul tronului Norvegiei, în conformitate cu statutul vechi norvegian ca regent ereditar, însă era o cauză prin care Consiliul norvegian nu l-a recunoscut imediat. Prin urmare, la moartea tatălui său în mai 1481, poziția lui Ioan era de necontestat în Danemarca, în timp ce
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
Franței și Henric al VII-lea al Angliei. În 1513, regele Ioan a murit în Aalborg la scurt timp după ce a fost aruncat de pe cal. A fost înmormântat în Catedrala Sf. Canute din Odense. La vârsta de 32 de ani, moștenitorul Cristian al II-lea al Danemarcei a preluat tronul. După ce fiul său a fost detronat în 1522, linia genealogică a lui Ioan a revenit la tronurile daneze și norvegiene prin Christian al IV-lea al Danemarcei, stră-strănepotul fiicei sale, Elisabeta
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
lege din 1302 făcea clar faptul că regii trebuie să aibă vârsta de 20 de ani, urmând o revoltă a lui Erling Vidkunsson și a altor nobili norvegieni. În 1332, regele Christopher al II-lea al Danemarcei a murit fără moștenitori după ce el și fratele mai mare și prodecesorul său au amanetat Danemarca bucată cu bucată. Regele Magnus a profitat de primejdia vecinilor, răscumpărând pionul provinciilor estice daneze în schimbul unei mari cantități de argint și devenind astfel, conducător în Skåneland. La
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
a fost adesea implicați în activitățile de est. Valdemar, fiul contelui Birger a fost ales rege al Suediei în 1250. Membrii Casei de Bjelbo s-au căsătorit treptat cu toate dinastiile rivale din Suedia, producând în cele din urmă un moștenitor care le lega pe toate. Când regele anterior, Eric, a murit fără moștenitori, fiul surorii sale și fiul lui Birger, erau cei mai potriviți să dețină tronul regal. Membrii casei au domnit ca regi în Suedia până în 1364. Din 1319
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
fost ales rege al Suediei în 1250. Membrii Casei de Bjelbo s-au căsătorit treptat cu toate dinastiile rivale din Suedia, producând în cele din urmă un moștenitor care le lega pe toate. Când regele anterior, Eric, a murit fără moștenitori, fiul surorii sale și fiul lui Birger, erau cei mai potriviți să dețină tronul regal. Membrii casei au domnit ca regi în Suedia până în 1364. Din 1319 până în 1387 ei au fost și regii Norvegiei. Aproape toate monarhiile ulterioare din
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
în locul său pe fiul său mai mare Eric ca rege, însă Eric a murit de ciumă în 1359, împreună cu soția sa, Beatrice de Bavaria și cei doi fii ai lor. În 1343, Eric și fratele său Haakon, au fost aleși moștenitori ai Suediei și Norvegiei. În timp ce Haakon a preluat tronul Norvegiei în 1355 (cauzând uniunea dintre Norvegia și Suedia), Eric nu a primit nici o poziție în consiliul suedez, ceea ce l-a determinat să aleagă să conducă o revoltă împotriva tatălui său
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
de Vasa. Din 1727 până în 1750 prințul Adolf Frederic a fost prinț-episcop de Lübeck și administrator de Holstein-Kiel în timpul minoratului nepotului său, Ducele Karl Peter Ulrich, care a devenit Petru al III-lea al Rusiei. În 1743 a fost ales moștenitor la tronul Suediei de către facțiunea Hat pentru a putea obține condiții mai bune la Pacea de la Turku cu împărăteasa [Elisabeta a Rusiei]], care își adoptase nepotul ca moștenitor al ei. Adolf Frederic a devenit rege la 25 martie 1751. În timpul
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
devenit Petru al III-lea al Rusiei. În 1743 a fost ales moștenitor la tronul Suediei de către facțiunea Hat pentru a putea obține condiții mai bune la Pacea de la Turku cu împărăteasa [Elisabeta a Rusiei]], care își adoptase nepotul ca moștenitor al ei. Adolf Frederic a devenit rege la 25 martie 1751. În timpul celor douăzeci de ani de domnie, Adolf Frederick a fost puțin mai mult decât un lider, puterea reală fiind în mâinile Parlamentului Suediei. Regele a murit la 12
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
Gustav și cuplul ducal. La Uniunea Suediei cu Norvegia, pe 4 noiembrie 1814, Carol a devenit rege al Norvegiei, sub numele de Carol al II-lea al Norvegiei. După opt ani ca rege doar cu titlul, Carol a murit fără moștenitori legitimi, pe 5 februarie 1818, iar Casa Bernadotte l-a succedat ca rege, cu primul conducător al lor, Carol al XIV-lea Ioan al Suediei.
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
bătălia hotărâtoare de la Poltava din 28 iunie 1709, când armata suedezilor era înfrântă și mândrul lor rege silit să se refugieze umilit în teritoriile periferice ale Imperiului Otoman. După decesul fratelui ei, regele Carol al XII-lea, în 1718, fără moștenitori, ea a pretins tronul. Sora ei mai mare, Prințesa Hedvig Sophia a Suediei, avea un fiu Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp în vârstă de 18 ani care a pretins dreptul primului născut. Dar Ulrica Eleonora a afirmat că ea era
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]