27,087 matches
-
amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede, de origină egipteană. În Grecia și la Roma statuia lui era de obicei așezată la intrarea templelor, aceasta putînd să Însemne și invitația de a nu vorbi În templu, dar și de a nu vorbi despre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală a nisipurilor care se retrage noaptea În aceste piramide goale unde mumiile au dispărut și au rămas să locuiască fantomele deșertului, În timp ce vîrful piramidei taie ca un diamant liniștea și moartea, rană prin care pătrunde frigul În vechile credințe. Acest punct e suspendat Între pămînt și cer. Nu mai aparține masei de piatră ce i-a dat naștere, dar nici nu devine aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care se proiectează caligrafia emblematică a unor copaci desenați meticulos și aproape carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că el știe, Într-adevăr, cum să construiască temple din arbori. Peisajul mediteranean are Însă o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu mai sînt primejdioși. Nu vor mai ști că au trăit; fără memorie, vor fi fără destin. Dacă aș uita totul, aș fi și eu fără destin. Lethe, această apa rece care, după cîte se spune, alunecă Încet și În liniște, fără un murmur, În străfundurile pămîntului, e rîul În care aș vrea să mă scald ca să devin liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a nu avea nimic, rămânând liniștit toată ziua; și acolo unde la început credeam că voi zăbovi mai mult, m-a părăsit orice poftă, părându-mi-se clar un lucru, și anume a nu avea nimic.) Cântărind alegerile cu multă liniște și evlavie, mi se părea cu totul limpede că nu trebuie avut nimic, nici în parte, nici în întregime, și că pentru aceasta nu merita să zăbovesc mai mult, considerând-o încheiată; și cu multă liniște a minții am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Cântărind alegerile cu multă liniște și evlavie, mi se părea cu totul limpede că nu trebuie avut nimic, nici în parte, nici în întregime, și că pentru aceasta nu merita să zăbovesc mai mult, considerând-o încheiată; și cu multă liniște a minții am rămas mai departe hotărât pentru a nu avea nimic. LITURGHIA ZILEI 9. Duminică ș10 februarieț - Cântărind alegerile și făcând ofranda 2 de a nu avea nimic, cu multă evlavie și nu fără lacrimi, tot la fel la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțit multă limpezime, iar în ceea ce-I privește pe mijlocitori, anumite simțiri, nu fără a-I vedea //. Seara, cântărind alegerile, șa aveaț totul, în parte, sau nimic, făcând ofranda de a nu avea nimic, cu multă evlavie, pace lăuntrică și liniște sufletească, cu o anumită siguranță și cu confirmarea că alegerea este bună. A DUHULUI SFÂNT 10. Luni ș11 februarieț - În toiul rugăciunii obișnuite, fără alegeri, Îi ofeream sau Îl rugam pe Dumnezeu, Domnul nostru, ca ofranda făcută să fie primită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o anumită vedere sau simțire a Duhului Sfânt ca o desăvârșire a alegerii; astfel, nu puteam vedea nici una dintre celelalte două Persoane dumnezeiești. După aceea, în capelă, înainte de liturghie și în timpul ei, evlavie din belșug și lacrimi. Apoi, cu mare liniște și încredințare sufletească, asemenea cuiva obosit care se odihnește bine, și pentru a nu căuta și dori nimic, considerând lucrul terminat, dacă nu cumva pentru a aduce mulțumire și din evlavie față de Tatăl și pentru liturghia Sfintei Treimi, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și în deplină cunoștință și aducere de mulțumire Persoanelor dumnezeiești, deopotrivă cu o mare evlavie. Fie că a fost o ocazie șjustificatăț sau nu, zarva din sală m-a făcut să mă ridic de la rugăciune și să merg să fac liniște. Și apoi, mergând la liturghie și în timpul ei, căldura lăuntrică mi se părea că luptă cu vântul de afară, apărând limpede că binele venea dinăuntru și răul dinafară; și în toiul liturghiei, o anumită căldură și evlavie, fără răceală, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
miercuri, și joi, ținând nestrămutată ofranda făcută 1, fără nici un lucru împotriva ei. A NUMELUI LUI ISUS 13. Joi ș14 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nevăzându-I la fel pe mijlocitori, multă evlavie și înălțare a minții, și cu o vădită liniște. Apoi, pregătindu-mă să ies din cameră, nu puține lacrimi și mișcări lăuntrice. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după, belșug de lacrimi, evlavie, sughițuri adânci, deseori neputând lua cuvântul fără a-mi pierde glasul, cu multe priceperi spirituale, găsind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1 și foarte spirituale. După liturghie, cugetând la alegeri timp de o oră și cântărind situația și beneficiul pe care-l aduce șfiecareț, mi s-a părut deșertăciune și piedică a dușmanului șaltă alegereț, alegând și oferind 2 cu multă liniște și pace Tatălui a nu avea nimic, nici măcar pentru biserică; și întorcându-mă la celelalte alegeri am făcut același lucru, nu fără mișcări lăuntrice și lacrimi. Seara, scoțând hârtiile pentru a vedea și a cântări temeiurile alegerilor, întrucât greșisem în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai departe, îndeosebi după acea liniște mare sau desfătare a inimii, părându-mi-se că nu aveam pentru ce să continui cu liturghiile în cinstea Preasfintei Treimi, decât pentru a aduce mulțumire cu prisosință, nu din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dar limpede, așa cum mi se întâmpla și alteori, când mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nici un fel de priceperi, în afară de rugăciunea de la sfârșit în cinstea Preasfintei Treimi; aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă atrăgea spre Ea, fără a mai rămâne vreo amărăciune din trecut, ci multă liniște și tihnă. Apoi, la rugăciune, o dată terminată liturghia, noi mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, toate din iubire pentru Isus, vorbind și dorind mai degrabă să mor cu El decât să trăiesc cu altcineva, fără a simți vreo teamă și primind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tărie spirituală; cele mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus, și mult mai puține la Tatăl, crescând în același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât încât, o dată terminată liturghia, fiind în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu puteam sau nu izbuteam nici să văd, nici să simt dezbinare sau vreo supărare din trecut; mă simțeam ca cineva care, obosit fiind, se odihnește cu suflet liniștit, evlavios și vizitat; această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiind prea suavă și cu o limpezime împletită în culoare. După ce m-am înveșmântat, o înnoită evlavie și chemare spre aceasta, sfârșind în Preasfânta Treime. La rugăciunea pregătitoare m-am apropiat mai mult de Preasfânta Treime, cu o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aflam grăirea dinafară 2, alteori nu, iar șgrăireaț cea lăuntrică și mai puțin, chiar dacă sâmbăta trecută a fost ceva mai limpede. Tot la fel, în timpul tuturor liturghiilor săptămânii, chiar dacă nu eram atât de vizitat de lacrimi, aveam o mai mare liniște și mulțumire în timpul liturghiei, datorită savorii grăirilor, și o evlavie pe care o simțeam doar uneori, când aveam lacrimi numai într-o parte a liturghiei. Cele din timpul acestei zile mi se păreau foarte, foarte diferite de cele din trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mijloc o viață sau stare în interiorul Bisericii, pentru a fi ajutată în slujirea Domnului său și în mântuirea sufletului. Numesc timp liniștit, atunci când sufletul nu este mișcat de felurite spirite și se folosește de înzestrările sale firești liber și în liniște 2. 178. Dacă în primul sau în al doilea timp nu se face șvreoț alegere, se vor urma două moduri pentru a o face în acest al treilea timp. PRIMUL MOD DE A FACE O ALEGERE SĂNĂTOASĂ ȘI BUNĂ CUPRINDE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu privire la lucrul de față; și regula pe care voi vrea atunci să o fi ținut, să o urmez acum, pentru ca atunci să fiu în plăcere și bucurie deplină. 188. Notă. După ce am urmat regulile de mai sus pentru mântuirea și liniștea mea veșnică, voi face alegerea și voi aduce ofranda lui Dumnezeu, Domnul nostru, conform punctului al șaselea al primului mod de a face o alegere 3. 189. PENTRU ÎNDREPTAREA ȘI TRANSFORMAREA PROPRIEI VIEȚI ȘI STĂRI. Trebuie să se ia aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
reguli; pentru că aici este propriu spiritului rău să muște, să întristeze și să pună piedici, neliniștind cu motive neîntemeiate, ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de iubire pentru Creatorul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în înlănțuirea gândurilor aduse, ceva sfârșește într-un lucru rău sau care distrage, sau mai puțin bun decât acela pe care sufletul și-l propusese să-l facă, sau îl slăbește, sau îl neliniștește, sau îl tulbură răpindu-i pacea, liniștea și tihna pe care le avea înainte, toate acestea sunt un semn vădit că provin de la spiritul cel rău, dușmanul binelui nostru și al mântuirii veșnice. 334. A șasea. Când dușmanul firii omenești a fost simțit și recunoscut după coada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
este marcat de nefericire în căsătorie, de bătălia crâncenă din țară și afară, pentru a-și menține fondul sufletesc bun, împinsă de nevoi pe tărâmuri neospitaliere care după o experiență (tristă) de a-și forma o familie tradițională își găsește liniștea alături de copilul său ajuns om de afaceri. Cel mai ușor exercițiu intelectual descoperă latura uman-confesivă a unei ființe cu largi disponibilități intelectuale într-o încleștare teribilă cu societatea încă neeuropeană dar și mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aici e vorba de inimă, de sentimente. Mă simt ca o angajată într-o funcție oarecare și nu în cea pe care o merită. Avem o căsnicie dezastruoasă. De ce să trăim nefericiți? și copiii își doresc acest lucru. Eu vreau liniște, armonie, dragoste și le vreau aici pe pământ. N-o să trăim cât pământul, o să trăim cât o vrea Sfântul!” Ție îți trebuie un alt gen de femeie. Poate n-ai găsit la mine ce ai căutat. E clar acest lucru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să dea curs acestei idile, să meargă la întâmplare singură pe drumul vieții. Ambii trecuseră printr-o relație. Valentin suferise mult. Trecuse printr-o severă decepție din dragoste. Fusese părăsit de Tia, de prima lui soție. Cu greu își găsise liniștea. Nopțile îi erau pline de insomnii si totuși aștepta zgomotul cheii în broasca ușii s-o vadă intrând în casă. Își jurase că dacă se va întâmpla vreodată minunea asta, n-o va întreba nimic ci o va iubi, o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ciufulit și-i zise:Miroși foarte frumos. - Ar fi trebuit să miros altfel? Oricum îți mulțumesc. - Vreau să știi că te plac, vreau să-ți spun că-mi place de tine. Vino mai aproape, vreau să te simt, sa fii liniștea pe care o caut. - Dar sunt destul de aproape! Inima îi bătea atât de tare încât credea că va ieși din pieptul ei micuț și bombat. - Am gânduri bune, intenție bună vreau să spun. Aș vrea să ne cunoaștem mai bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]