24,150 matches
-
Ca să reechilibrăm bugetul celor care muncesc acolo și nu reușesc să-și cumpere de mâncare?... Cândva părea că nu e vina nimănui. Acum... nu mai știu. Nu mai știu unde e locul meu în lume. Scrisoarea 186 LA PĂRĂSEALĂ - Unde dormi diseară? - La părăseală! Asta înseamnă oriunde. Și aria de dormit e largă... Nu te simți limitat de marginea patului sau că cel de lângă tine trage toată pătura, pentru că nu există nici paturi, nici pături. Câmpul din afara Romei găzduiește în fiecare
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
Și aria de dormit e largă... Nu te simți limitat de marginea patului sau că cel de lângă tine trage toată pătura, pentru că nu există nici paturi, nici pături. Câmpul din afara Romei găzduiește în fiecare seară sute de bieți români care dorm alături, pe celofane, pe cartoane. Apoi mai sunt ruinele antice, dedesubturile de pod, dosurile de magazine, acoperișurile de bloc, chiar și-n căsuțele din vârf de tobogan doarme cineva... E o lume ascunsă, dimineața nu se mai cunoaște nimic... Pământul
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
Câmpul din afara Romei găzduiește în fiecare seară sute de bieți români care dorm alături, pe celofane, pe cartoane. Apoi mai sunt ruinele antice, dedesubturile de pod, dosurile de magazine, acoperișurile de bloc, chiar și-n căsuțele din vârf de tobogan doarme cineva... E o lume ascunsă, dimineața nu se mai cunoaște nimic... Pământul mai păstrează căldura, dar pentru pământ nu trebuie să plătești o chirie de 500 de euro lunar. LA PĂRĂSEALĂ e cel mai ieftin hotel. E adevărat că nu
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
nu m-au ajutat cu absolut nimic. Am inteles și eu cum sunt chiriile aici, că nu poți să iei oameni dacă nu vorbești de la început, pentru că proprietarii de aici au tot felul de reguli tâmpite: n-au voie să doarmă oameni la tine, n-au voie să stea oameni la tine mai târziu de miezul nopții, n-au voie să vină niciodată oameni la tine etc. Chiriile fiind foarte scumpe, foarte puțini își permit să stea singuri, și atunci trebuie
Căutam chirie zi de zi () [Corola-website/Science/296094_a_297423]
-
-mi scrie pe WhatsApp (aplicație de mesagerie) că „știi că te plac foarte mult?” „îți iubești cu adevarat prietenul?”, mă tot chema la petreceri, iar eu, în situația asta, am stat cât mai puțin pe acasă, mă mai duceam să dorm pe la alți oameni cu care mă împrietenisem la muncă. Mă gândeam că se vor mai liniști lucrurile când va veni prietenul meu în vizită. În noaptea după ce a venit, a fost petrecere în apartament. Iar dimineața, pe la opt, tipul ăsta
Căutam chirie zi de zi () [Corola-website/Science/296094_a_297423]
-
o casă? Jumătate din grup: Daaaa! Cealaltă jumătate: Nuuuu! Ionuț: Nu toți oamenii au casă! Lăură: Dar cum așa, dacă îți trebuie să te adăpostești? Ștefan: Unii stau pe stradă. Lăură: Păi și cum se adăpostesc? Unde mănâncă și unde dorm? Rebeca: Cer bani și cu ei își iau pâine. Lăură: Voi credeți că e corect că sunt oameni care n-au casă? Jumătate din grup: Daaaa! Cealaltă jumătate: Nuuuu! Lăură: Tu ce zici Misa? Misa: Dacă e corect? Eu zic
În viitor - Am zis bine? () [Corola-website/Science/296102_a_297431]
-
Am apucat perioadă aia când era foarte greu, fără posibilitate de locuință, dar cu speranță la noi. Din două saltele mi-am făcut o „casă”. Îmi puneam o saltea așa, jos, sprijinită de zid, și una o puneam acoperiș. Așa dormeam. Unde dormeați?</em> Pe câmp sau pe lângă casa unui om. Așa am dormit cu copiii. Cât timp ați dormit așa?</em> Luni de zile. Și iarna. Deci uită-te bine la mine, am dormit așa o perioadă lungă de timp
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
perioadă aia când era foarte greu, fără posibilitate de locuință, dar cu speranță la noi. Din două saltele mi-am făcut o „casă”. Îmi puneam o saltea așa, jos, sprijinită de zid, și una o puneam acoperiș. Așa dormeam. Unde dormeați?</em> Pe câmp sau pe lângă casa unui om. Așa am dormit cu copiii. Cât timp ați dormit așa?</em> Luni de zile. Și iarna. Deci uită-te bine la mine, am dormit așa o perioadă lungă de timp, și-ți
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
cu speranță la noi. Din două saltele mi-am făcut o „casă”. Îmi puneam o saltea așa, jos, sprijinită de zid, și una o puneam acoperiș. Așa dormeam. Unde dormeați?</em> Pe câmp sau pe lângă casa unui om. Așa am dormit cu copiii. Cât timp ați dormit așa?</em> Luni de zile. Și iarna. Deci uită-te bine la mine, am dormit așa o perioadă lungă de timp, și-ți dai seama că iarna era rău de tot! Când mă gândesc
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
saltele mi-am făcut o „casă”. Îmi puneam o saltea așa, jos, sprijinită de zid, și una o puneam acoperiș. Așa dormeam. Unde dormeați?</em> Pe câmp sau pe lângă casa unui om. Așa am dormit cu copiii. Cât timp ați dormit așa?</em> Luni de zile. Și iarna. Deci uită-te bine la mine, am dormit așa o perioadă lungă de timp, și-ți dai seama că iarna era rău de tot! Când mă gândesc așa, uneori, la ce-am îndurat
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
și una o puneam acoperiș. Așa dormeam. Unde dormeați?</em> Pe câmp sau pe lângă casa unui om. Așa am dormit cu copiii. Cât timp ați dormit așa?</em> Luni de zile. Și iarna. Deci uită-te bine la mine, am dormit așa o perioadă lungă de timp, și-ți dai seama că iarna era rău de tot! Când mă gândesc așa, uneori, la ce-am îndurat atunci, îmi vine să plâng. Te duci la bine - că așa zici tu că o să
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
vine să plâng. Te duci la bine - că așa zici tu că o să-ți fie bine - și dai de rău de nu știi cum să-l mai duci ca să treacă! Ne lua ploaia la cules de struguri și ajungeam de dormeam sub o prelata de celofan. Mi-a îmbătrânit sufletul cu ani de zile atunci! N-am mai fost om întreg! Pe ploaie, pe vânt, ne zgribuleam unii în alții și adormeam. Cel mai greu e când ajungi să nu mai
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
plasă era -, am găsit și două furtune de canalizare, le-am înfipt în pământ, și din prelata și furtune am facut că un cort, și sub el am adormit. Curgea apă pe noi. În hainele în care munceam, în ele dormeam! Până când a venit patronul și mi-a zis: „Te rog eu frumos, ia-ți copiii și pleacă de-aici! Nu mai poți să stai așa. Du-te și caută altceva! Du-te la social și vezi poate rezolvi ceva, poate
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
ca să mă-ntorc în România și să-mi fac și eu, aici, o căsuță. Nu palat, nu-mi trebuie mie turnuri. Nu marmură, casa de om normal, care intră pe ușă și i se luminează viața că are unde să doarmă. Poate că pare așa.... nebunie ce zic... dar cand casă ți-e o prelata și-o saltea, un pat îți pare un vis! Și asta a fost visul meu: să am o casă a mea. Când am plecat, n-aveam
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
bine și nu munceam că nebunii că voiam să ne facem palat! Munceam ca să trăim cu polonicul, de azi pe mâine! Să muncești la usturoi de-ajungi să vezi triplu cățeii aia, să fii femeie singură cu cinci copii, să dormi prin corturi și pe mai unde, nu-i de invidiat! Uneori mă uit la mine si mă-ntreb: mă, femeie, mă, cum de-ai rezistat tu la atâtea? Încet, încet, cu actele pe care le-am avut, mi-am avut
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
stat mai multă vreme. Am făcut la un moment dat apendicita, am avut o criză acută, am lăsat copiii pe câmp și m-am dus la spital. Copiii au rămas acolo, cu ceilalți oameni care munceau, si pe paie au dormit. Cu patronii cum v-ați înțeles?</em> M-am înțeles că-mi dădeau de muncă. Acuma, na, ei își vedeau și ei de interesele lor. Dacă munceai, era bine și pentru tine, si pentru ei. Toți patronii la care am
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
trăim. Oamenii, când sunt în suferință, parcă sunt mai sufletiști. Stăteam toți într-o casă. În primă casă în care am reușit să stăm eram cam 40 de persoane în 4 camere, o bucătărie, o baie și un hol. Eu dormeam cu o nepoata într-un pat, pe hol, care era micuț rău. Pe holul ăla încăpeau patru paturi de armată, puse cap în cap. Unii dormeau în casă, alții afară, care cum putea. Așa am dormit un an de zile
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
40 de persoane în 4 camere, o bucătărie, o baie și un hol. Eu dormeam cu o nepoata într-un pat, pe hol, care era micuț rău. Pe holul ăla încăpeau patru paturi de armată, puse cap în cap. Unii dormeau în casă, alții afară, care cum putea. Așa am dormit un an de zile. După un an am plecat la sezoane și am dormit în corturi. Dup-aia am plecat și de-acolo. Așa am dus-o cinci ani. Nu
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
și un hol. Eu dormeam cu o nepoata într-un pat, pe hol, care era micuț rău. Pe holul ăla încăpeau patru paturi de armată, puse cap în cap. Unii dormeau în casă, alții afară, care cum putea. Așa am dormit un an de zile. După un an am plecat la sezoane și am dormit în corturi. Dup-aia am plecat și de-acolo. Așa am dus-o cinci ani. Nu eram bucurata decât când luăm banii. Atunci uităm de toate
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
era micuț rău. Pe holul ăla încăpeau patru paturi de armată, puse cap în cap. Unii dormeau în casă, alții afară, care cum putea. Așa am dormit un an de zile. După un an am plecat la sezoane și am dormit în corturi. Dup-aia am plecat și de-acolo. Așa am dus-o cinci ani. Nu eram bucurata decât când luăm banii. Atunci uităm de toate. Și când mă duceam la bancă și-i puneam, eram liniștită. Știam ca-n
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
ori am facut fază asta. Ziceai că e Triunghiul Bermudelor! Mergeai, mergeai, a! Gata, acolo e! Până la urmă, a doua, a treia oară, ne-am dat seama, mă, tot chestia aia e, știi? Era și întuneric, si necunoscut... N-am dormit deloc, a fost totul doar într-o noapte. Așa am făcut. 11 persoane eram; ne întâlnisem în Varșovia cu altii care voiau să treacă și aveam legături comune. Acolo, în gară, erau unii care stăteau cu lunile, aveau bancă lor
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „"Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea."” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
atitudine care, în măsura artisticului, este socială, fiindcă V. Brauner ia atitudine prin însăși factura și ideologia plasticii lui." În ziua de 27 aprilie, creează ilustrațiile pentru culegerea de poeme a poetului Gellu Naum "Drumețul incendiar" și "Libertatea de a dormi pe frunte". În 1938 se întoarce în Franța. La 28 august, își pierde ochiul stâng într-o dispută violentă care a avut loc între Dominquez și Esteban Frances. Victor Brauner, încercând să îl apere pe Esteban, a fost lovit cu
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
și-a afirmat dragostea „nețărmurită” față de „marea putere sovietică” și „genialul părinte al popoarelor Iosif Stalin”. Mâna îi tremură când așterne „câteva gânduri” în cărțile de oaspeți ale instituțiilor vizitate. „Copleșit de emoție” a stat la căpătâiul lui Lenin, care „doarme somn greu, adânc, după o viață de zbucium și luptă, de trudă și triumf”. „Ai vrea să trăiești mereu la Moscova, să treci mereu pe lângă zidurile roșii-ruginii ale Kremlinului, vechi parcă de când lumea, să-ți arunci privirile la sutele de
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează la un dement autentic de la Mărcuța-Nouă, Petre Popescu, poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator și autorul unor epigrame de o grotească absurditate: Era înaltă cât o prăjină/ Încât toți vedeam când se închina/ Iar noaptea dormea într-o căruță/Căci era din schit cea mai drăguță.” Avangardiștii români vor oferi și ei mărturii semnificative ale acestei fascinații a perpetuei transformări, ale refuzului radical al stagnării, ale dezinteresului față de ceea ce G. de Torre numea ”permanență”. În "Aviograma
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]