27,087 matches
-
Cele două cafele le așezase cu multă îndemânare pe o masă, apoi trase un scăunel și se așeză și ea. Cafeaua era fierbinte și cu mult caimac deasupra. Când se afla deasupra unei cafele Carlina se regăsea, își găsea toată liniștea sufletească, toate realizările și nerealizările ei. Era ca atunci când ar fi făcut o rugăciune în fața unui altar. La sfârșit își spunea că viața este un drog și nu drogul este viață. După ce își băuse cafeaua, Carlina își lăsă ceașca cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cuprinde, te inundă, vine din interior și-i mai palpabilă decât cele mai frumoase vise. Dragostea este o artă, ea te învață să iubești, să simți că trăiești, să prețuiești... Toate aceste atingeri îi adusese o noapte foarte tihnită. În liniștea aceea se vârâseră amândoi întrun pat, acoperindu-se cu o pilotă nu prea groasă, îmbrăcată într-o pânză frumoasă cu buchete de trandafiri roșii, iar acestea îi făcea să se simtă confortabili și relaxați. Apoi pentru prima oară adormiră unul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
preferat să fiți cât mai separați. - Dar așa ceva nu este posibil! - Știu, dar până la urmă tot acolo se ajunge. Valentin se comporta normal. Numai atunci când uita să vină acasă și rămânea cu prietenii la un șpriț prelungit, situația se schimba. Liniștea nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iar cu privirea căuta o inscripție cu numele unei școli pentru a se înscrie și a merge mai departe cu învățătură de la țară la oraș. Simți o satisfacție pentru viața care o ducea Alin, înăbușindu-și amintirile care îi tulburaseră liniștea. Zilele acelea dispăruseră pentru totdeauna. Fiecare dintre noi avem povestea noastră de viață. Dar câți au norocul pe care l-a avut ea? Nu numai cu iubirea și înțelegerea celui care îți este aproape poți trece un prag greu, trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cineva îl urmărise, iar la colțul blocului fusese tâlhărit și deposedat de toate bijuteriile și toate valorile. Ea fusese învinută pe nedrept de către Valentin, acuzândo că pusese la calea această faptă. Lăsă lucrurile să treacă de la sine pentru bruma de liniște de care avea nevoie. Nu era nevoie decât de o scânteie ca întreaga scenă să atingă punctul culminant. Iubirea care o încoronase, acum o crucifica. Valentin își pierduse de mult...statutul de soț. Laturile lui ascunse și neștiute de nimeni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine să se prefacă în uitare. Răul cuprinsese toate încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de liniște, făcându-i să se simtă ca pe un teritoriu străin. Aroganța lui nu putea fi anulată nici cu dinamită, tandrețea, bunătatea, duioșia, umărul pe care voia să își pună capul, erau lucruri greu de găsit. Pentru el nu mai era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nici o expresie. Nopțile erau cenușii, lipsite de transparență. Unde dispăruseră toate nopțile care debordau de iubire, în care își dorea să stea mereu cu el? Rămăsese numai cu gândul la ele, știind că nu mai există?... Viața o dezamăgise iar liniștea dinainte furtunii se instala încet și sigur. Atunci când el se afla între două pahare cu alcool nu se mai gândea la ea. Altceva era mai important. Carlina se ruga la Creator zicând: Dă-mi putere să rezist la toate consecințele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umed, sperând că în acest mod marfa este mai bine protejată de hoți, hoți care îți sustrăgeau atenția și-ți furau marfa. Ajunsă în piață, Carlina simți că în sufletul ei se strecură un balsam care o liniști, era ca liniștea unui fluviu care se revarsă într-o mare cristalină și albastră. Se simțea ca într-o lumină pe care o așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul ei parcă striga necontenit „Vino spre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simțea ca într-o lumină pe care o așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul ei parcă striga necontenit „Vino spre mine, viață! Ai să reușești, ai curaj, ai încredere în tine!”. Dobândise liniștea sufletească, liniștea aceea adevarată a unei primăveri senine, normală, fără ploi torențiale și vânturi ce te înfioară. Pășea curoajoasă într-o nouă directie, spre libertate! Toate lucrurile de care nu își dorea să-și mai amintească vreodată aveau să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-o lumină pe care o așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul ei parcă striga necontenit „Vino spre mine, viață! Ai să reușești, ai curaj, ai încredere în tine!”. Dobândise liniștea sufletească, liniștea aceea adevarată a unei primăveri senine, normală, fără ploi torențiale și vânturi ce te înfioară. Pășea curoajoasă într-o nouă directie, spre libertate! Toate lucrurile de care nu își dorea să-și mai amintească vreodată aveau să se transforme încet
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin, aerul pe care-l respira și o ținea în viață, lumina ochilor săi. Era aurul pe care și-l dorise cu atâta ardoare în toți anii din urmă. Aruncă priviri rapide de jur împrejur și constată că domnea o liniște totală. Își strecură mâna prin păr cu un gest de disperare. Se apropie de un copac, îl măsură din priviri apoi lovi cu piciorul de nenumărate ori în el. Îi venea să-l desfrunzească, iar din frunzișul lui să-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era? Unde greșise? Ce măsuri urgente ar fi trebuit să ia și nu luase? Fericirea, Paradisul vieții este întotdeauna acolo unde ești cu cei pe care-i iubești. Trebuia să treacă prin toate aceste răutăți până avea să-și găsească liniștea. Dar cui să-i explice ce simțea ea atunci? Îți mușcă buzele ușor, iar cineva parcă o trăgea de mânecă în jos. Dumnezeu nu a cerut nimic special de la noi, El a cerut să fim creștini buni, adevărați și să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
judecată știe negreșit că te poți încrede în Cel de sus. Când pleci la un drum mai lung se spune „Doamne ajută!” urmat de semnul crucii. Să ai grijă ca nu cumva să-i întorci spatele vreodată lui Dumnezeu. În liniștea aceea adâncă își ridică un pic și cu ultime puteri capul de pe pernă să-și mai vadă o dată fata și să-i dea sărutul de rămas bun. Îi purtase grija pe umăr de la naștere și până acum la neputință. Avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru totdeauna fără să mai poată rosti vreun cuvânt uitat sau ținut în secret. Sufletul lui avea să afle dacă era dus la un loc fierbinte sau întrun alt loc luminos. Aici avea să-și găsească o altă formă de liniște sau de zbucium. Acum nu mai era pământean, nu se mai putea hrăni cu roua și zorile fiecărei dimineți așteptând să afle secretul fiecărei zile. Aproape de îngeri, de lumea de dincolo și de astre avea să simtă toată energia stelară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de gingășia și frumusețea florilor, de toate simțurile și trăirile. Strălucirea și frumusețea copilăriei ne luminează și ne împodobește simțurile. E ca un secret al fericirii noastre chiar și atunci când trăim în umbra unei lumi bolnave, ne învață să descoperim liniștea în viața plină de bucurii și voioșie. Ea are legile ei oferindu-ne mai mult curaj și speranță. Dimineața, norii păreau ca niște obraji de copil îmbujorați. Carlina trecuse de patruzeci de ani și totuși amintirile copilăriei nu-i dădeau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
păstrase seninătatea feței și surâsul. - Mai dorești ceva? O întrebă Leon destul de politicos, încercând să tragă suficient aer în piept pentru a putea articula această ofertă. - Nu, mulțumesc de amabilitate! E suficient pe ziua de azi. În minutul următor, o liniște ca o apăsare se lăsă între ei și fiecare se gândea la altceva. Leon o priviea de la o distanță oarecare, pe furiș și constată că și prima oară când o cunoscuse avea chipul natural și senin, strălucind de frumusețe ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură, tăcută în dormitorul ei, simțind nevoia de liniște și refuzând să comunice cu cineva. Un an de zile mai târziu, Carlina se îmbolnăvi de bronhopneumonie și aproape că era să se stingă din viață. Divinitatea o ajutase. Trezită din amintiri, îl privea pe Leon cu indiferență ca și cum ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de rutină, Leon primise diagnosticul de pancreatită severă și ciroză hepatică. După doi ani avea să-i fie inscripție pe mormânt. La aflarea acestui diagnostic, nici o zi nu avea să mai fie la fel ca cea de ieri. Speranțele și liniștea lor dispărură ca un șuierat ascuns. Era ceva asemănător cu pocnetul unui dop ce provoacă panică. Mai târziu căzuse ca într-un fel de transă, într-o deprimare ucigătoare în care și trupul și sufletul erau concentrate numai la sfârșitul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de mâine”. - Ce vrei să spui cu asta? La ce te referi? - Păi e destul de logic. Adică nu se știe secretul zilei de mâine. Acestea fiind spuse, Alin deveni calm și serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții și tăcerea ei. Această călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și concentrare 225 maximă. Vălmășagul unor nopți și freamătul lor zgomotos erau o dovadă vie că unii oameni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
numai el știa de ce. De-a lungul culoarului, în hotel, veni un miros de pește proaspăt prăjit pe grătar. Zâmbi ironic și se îndreptă spre camera sa. Într-o altă cameră din hotel se auzi un scandal de proporții, dar liniștea a fost restabilită în următoarele clipe de către oamenii de ordine. Ajuns în cameră se abținea să nu plângă de bucurie pentru că plânsul nu-i stătea în caracter. Concentrarea lui acum era cu totul alta. Se gândea la o afacere solidă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
poate că el îi va fi soț. Zâmbi triumfătoare și adăugă: - Dacă până atunci nu-mi va suci mințile în totalitate, el sau altcineva... Plecară oamenii rând pe rând din restaurant, rămânâd singuri în lumina lumânărelelor de pe mese într-o liniște plină de stânjeneală. Maică-sa o învățase să nu dea niciodată și sub nici o formă motive de imoralitate. Învățase să folosească tăcerea care uneori era destul de stânjenitoare și răbdarea pe care o considera puterea supraviețuirii. Alin se ridică grațios de la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
normale condiții. Nimeni nu-i spusese mai bine și mai frumos ca ea povești cu prinți și prințese, făcându-i serile de catifea cu câte o poveste cu final fericit. Promisiunile părinților și sărutul lor îl ajutase să își păstreze liniștea din el. În fiecare zi primeau vești unii de la alții și îi trimiteau cu toată dragostea un suport solid material și financiar. După șapte ani de zile, din prestările unor servicii, Nicole și Alin făcuseră economii, adunând o sumă frumoasă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tristețe sau ranchiună. Trecea de la o stare la alta foarte repede. Când îl surprindeai uneori cu ochii aplecați în jos, pus pe gânduri credeai că ascultă glasul pământului. În preajma lui te simțeai bine, îți creea o senzție de relaxare, de liniște, de flexibilitate, aducându-te în starea lui de bine. Situația în care se afla în momentul acela îl pusese pe gânduri, iar sentimentele acelea care ne hrănesc fără voia noastră din interior îl făceau să se simtă încordat ca un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei iar tăcerea părea să se prelungească. În cele din urmă, Nicky rupse tăcerea și zise: - Mamă, în casa mea parcă arde un foc rău. Nu mai există nimic din ce a fost bun între noi, nu mai există înțelegere, liniște, nimic...înțelegi mamă? - Te înțeleg. Dar poate că ai o părere deformată despre toate acestea. Sau îți alimentezi creierul cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi va ma întinde o mână de ajutor? Îi ajunsese cât suferise. Crescuse fără tată, nu îi mai trebuia și asta. Va trebui să tragă în jugul obligațiilor de serviciu cu speranța că numai acolo își va găsi echilibrul și liniștea de care avea atâta nevoie să o crească pe Victoria. Niciodată fulgerul nu lovește în același loc, dar Nicky lovea acolo unde mai lovise de atâtea ori. Când îl văzuse că apare după atâta așteptare, când era gata să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]