25,309 matches
-
lui Cuza, acest lucru rezultând din analiza stemei aflate pe acesta. În curtea bisericii se află o troiță de piatră cu inscripția "“In hoc signo vinces”", o sculptură cu un porumbel și un acoperiș tot de piatră. Aceasta a fost amplasată aici în anul 1936. Lângă troiță sunt câteva pietre de mormânt vechi, cu inscripții cu caractere slavone aproape șterse. Pe un monument în formă de obelisc, sub o coroană domnească, se poate citi numele Natalia Cantacuzino. Tot aici se află
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
urmare a stării deteriorate a bisericii de lemn și poate și din obligații de familie, paharnicul Iordache Lozonschi, descendent al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcașul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este anul 1800, după cum atestă pisania amplasată pe fațada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soției ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în biserică
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
polonez Leon Panasinschi a pictat unele porțiuni din pereții absidelor naosului și ai altarului, ca și cele patru triunghiuri de sub boltă, cu figuri de sfinți și de evangheliști. Tot atunci, pe peretele sudic al naosului, deasupra stranei arhierești, s-a amplasat o placă neagră cu următoarea inscripție: "Acestă sfântă biserică fondată de Losonschi în anul 1810, cu patronii sfântul Gheorghe și sfânta Ecaterina, s'a reparat radical și îmbunătățit din veniturile sale, sub conducerea epitropilor Constantin C. Chiriță, A. Vanghelie și
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
în exterior, ca la cele mai multe biserici. Această încăpere are șapte ferestre, dintre care șase sunt circulare (câte două pe latura sudică, vestică și nordică) și una încheiată în semicerc (în axa contraabsidei). O altă intrare se face printr-o ușă amplasată pe peretele sudic al absidei altarului. Catapeteasma este din lemn masiv, sculptată cu vrejuri și acante, fiind realizată odată cu biserica de către un zugrav moldovean anonim. În afară de cele patru icoane împărătești, toate icoanele catapetesmei sunt nedemontabile, făcând corp comun cu peretele
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
bisericii au fost înhumate în curtea bisericii, lângă gardul nordic, de către parohul Constantin Căliman, împreună cu alți credincioși. Mormântul a fost înconjurat cu un gard de fier vopsit în culoarea verde și are o cruce de fier pe care s-a amplasat o placă de tablă cu următoarea inscripție: ""În acest mormînt se află îngropate rămășițele pămîntești a cîtorva sute de oameni. Aceste oseminte s-au așezat aici de către preotul paroh Constantin CĂLIMAN (adormit în Domnul la 21 iunie 2000), împreună cu alți
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
de restaurare au constat în înlocuirea acoperișului din tablă (anterior vopsită în culoarea verde) cu o învelitoare din tablă zincată, restaurarea picturii interioare și a icoanelor de pe catapeteasmă și placarea cu marmură a pardoselii. În fața lăcașului de cult a fost amplasată o troiță de lemn. De asemenea, cu acest prilej s-a reparat Casa Socială "Sf. Haralambie" din curtea bisericii, unde s-a amenajat un apartament parohial. După finalizarea acestor lucrări, Biserica „Sf. Lazăr” din Iași a fost resfințită la 24
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
a râului Ebro că fiind principala cauză. În urmă încheierii tratatului din 226 i.en., Ebro limita expansiunea punică, iar unele orașe, deși erau incluse în sfera de influență punică, erau aliatele Romei: Emporion, Rhode și Saguntum. Din poziția sa amplasată pe deal și fiind bine fortificat, Saguntum părea o țintă ideală pentru Hannibal. Ca un pretext, Hannibal a declarat război orașului. Saguntum a cerut sprijinul Romei, dar aceasta din urmă a trimis doar ambasadori, care nu au fost luați în
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Sfantului Dumitrie pronumiti Bals sa zidit de Ioan Balș velu vornicu la anul 1690, s-a reparat din nou in 1897 fiind epitrop Mihail P. Balș, arhitect Iancu A. Catargiu și ingrijitor și staruitor Iancu Gh. Gafencu"". Atunci s-a amplasat o piatră din marmură albă, cuprinzând numele câtorva răposați. Ignorând pisania, unii autori au indicat eronat anul în care s-au efectuat reparațiile: după unii s-ar fi realizat reparații în 1901, prin contribuția epitropului Gheorghe Balș, arhitect și istoric
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
iar sistemul de boltire subliniază acest lucru cu mijloace specifice arhitecturii de lemn. Silueta edificiului este marcată de învelitoarea de șindrilă, care este înaltă, cu pante repezi, înglobând astfel și volumul bolților ce acoperă interiorul. Biserica din Păulești are pridvorul amplasat pe latura de vest, suprapus fiind de turnul clopotniță, prismatic si foarte scund, lăsat deschis, putând fi admirată frumusețea stâlpilor crestați în floare de către meșterii constructori. În afara celor câteva elemente de sculptură în lemn, zestrea artistică a bisericii o constituie
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
și exterior, sunt căptușiți cu scândură de brad vopsită. Pardoseala este de brad, iar biserica este acoperita cu șindrilă. Mai jos de biserică se profilează turnul-clopotniță cu cele trei etaje din lemn, cu deschideri pe toate laturile. Etajul turnului este amplasat peste parterul din piatră de râu, în care se accede printr-o deschidere încununată de o arcadă semicirculară spre est. Clădirea pentru stăreție este construită la 20 de metri în fața pridvorului, fiind acoperită cu șindrilă. La 20 de metri sud
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Axel Baver din Germania. În perioada 2001-2009 preotul Giosan și inginerul Alexandru Șandru-Alboi au construit pe Strada Izvorul Alb o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, care este filie a Parohiei „Nașterea Maicii Domnului”. În curtea bisericii, înspre sud-vest, au fost amplasate două cruci de piatră și anume: Biserica este înconjurată de un cimitir vechi. În apropierea absidei altarului se află mormintele unora dintre preoții care au slujit la această biserică, iar în apropierea peretelui sud-estic sunt mai multe cruci de piatră
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
Slobozia (în trecut Slobozia-Bălți) este un sector planimetric în municipiul Bălți, amplasat pe malul stâng al râului Răut, în nord-estul orașului, fiind legat de celelalte sectoare ale orașului prin 4 poduri auto și unul feroviar. Satul Slobozia din preajma Bălțiului este atestat documentar pentru prima dată într-un hrisov de emis de Ghica
Slobozia, Bălți () [Corola-website/Science/322899_a_324228]
-
satului Slobozia dăruite mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. Conform recensământului din 1817 Slobozia-Bălți aparținea Oculului Răut din ținutul Sorocii. În localitatea au fost înregistrați 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 7 văduve, 28 burlaci, în total 112 bărbați, satul era amplasat pe moșia mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași, și deținea 60 fălci de seliște, 650 de fălci de fâneț, 450 de fălci de terenuri arabile și 600 de fălci de imaș. După 1818 Slobozia-Bălți devine centrul administrativ al volostei (plasă) cu
Slobozia, Bălți () [Corola-website/Science/322899_a_324228]
-
este un oraș din provincia Santiago, din nordul Republicii Dominicane. Orașul este capitala provinciei Santiago, ocupă o suprafață de 75 km² și avea în 2005, o populație de 555.904 locuitori, cu o densitate de 7.412 loc./km². este amplasat la în valea mănoasă a râului Cibao. În regiune temperatura medie este de 26,0 °C, iar cantitatea medie de precipitații este de 952 mm/an. Santiago de los Caballeros a fost întemeiat de coloniștii spanioli la începutul secolului XVI
Santiago de los Caballeros () [Corola-website/Science/322908_a_324237]
-
de ajustare a presiunii pneurilor a fost adăugat pentru a optimiza tracțiunea pe teren accidentat. Producția transportorului blindat BTR-152 a fost oprită în 1962. Aproximativ 15000 de exemplare au fost construite. BTR-152 are la bază șasiul unui camion, cu motorul amplasat în partea din față, echipajul în spatele acestuia și camera desantului în spatele vehiculului. Transportorul are un blindaj înclinat, din oțel sudat. Liniile blindajului sunt asemănătoare semișenilatului SdKfz 251 utilizat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Parbrizul, format
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
incendiat mănăstirea. Ea a fost refăcută la scurtă vreme după acest tragic eveniment. În anul 1417 sculptorul austriac Peter Lantregen a sculptat un crucifix monumental, înalt de 7,30 m, dăltuit dintr-un singur bloc de piatră. El a fost amplasat în biserica dominicanilor, deasupra altarului. Meșterul sculptor a ajuns în Transilvania la începutul secolului al XV-lea și a realizat lucrări și în alte orașe ale sașilor: Brașov, Sighișoara sau Feldioara. Una din lucrările sale cel mai apreciate este grupul
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
este un monument de piatră închinat Sfântului Ioan Nepomuk, care a fost amplasat în anul 1734 în Piața Mare din Sibiu. Ea a fost demontată în 1948 și depozitată în curtea Muzeului Brukenthal, fiind reinstalată în 1988 în curtea interioară a casei parohiale romano-catolice din Piața Mare. Ioan Nepomuk (Jan Nepomucký, Johannes von
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
instaurarea regimului comunist în România, statuia Sf. Ioan Nepomuk a fost trasă de pe soclu cu frânghii și utilaje grele. Statuia se afla acolo de peste 200 de ani. Tot atunci a fost demontată și fântâna Falkenhayn cu grilaj metalic, care fusese amplasată aici înainte de 1538. Soclul a fost demontat în bucăți, care au fost adunate într-o grămadă lângă intrarea în Casa Parohială Romano-Catolică din Piața Mare. Martora oculară Maria Neagu, elevă pe atunci, a descris astfel demolarea statuii: ""Era un spectacol
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
și bucățile din soclu au fost aduse în curtea interioară a Muzeului Brukenthal, unde monumentul a fost reasamblat. În Piața Mare din Sibiu a fost amenajat un parc cu ori. Parcul a fost desființat în 1984, în Piața Mare fiind amplasată statuia cărturarului Gheorghe Lazăr. Statuia Sf. Ioan Nepomuk s-a aflat timp de 39 de ani în curtea a doua a Muzeului Brukenthal până când, în anul 1988, la insistențele preotului catolic Otto Nutz (paroh în perioada 1973-1996) a fost cumpărată
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
s-a materializat din cauza opoziției vehemente a reprezentanților Bisercii Ortodoxe Române împotriva mutării statuii lui Gheorghe Lazăr. Oricum, după părerea specialiștilor, structura de piatră a statuii nu ar mai rezista unui nou proces de mutare. este construită din piatră, fiind amplasată pe un soclu de cărămidă. Ea este realizată în stil baroc, fiind considerată cea mai mare reprezentare a sfântului pe teritoriul României. Sfântul Ioan Nepomuk este reprezentat, la fel ca și în majoritatea reprezentărilor sculpturale din Europa, îmbrăcat cu veșminte
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
Sibiu. În anul 1771, pe acest bastion a fost construită o școală de călărie (manej), iar în primul deceniu din secolul al XX-lea s-a ridicat edificiul actual al Spitalului de neurologie. Pe unul din zidurile bastionului a fost amplasată o placă de marmură albă cu următoarea inscripție: În octombrie 2006, zidurile bastionului Haller au fost curățate și reabilitate. În urma unui parteneriat încheiat în aprilie 2006 cu Primăria municipiului Sibiu, companiile germane "Kärcher" și "AeDis", specializate în operațiuni de curățare
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
dar care se întinde și pe Bd. Corneliu Coposu. Turnul Gros a fost construit în jurul anului 1540 de Markus Pempflinger, judele regal al Sibiului. La nivelul inferior se aflau mai multe cazemate cu guri de tragere. Pe platforma turnului erau amplasate tunuri cu care se trăgea asupra atacatorilor. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și modificări. În anul 1787 tipograful Martin Hochmeister (1740-1789), inițiatorul primei librării din oraș și fondatorul primei reviste de teatru ""Theatral Wochenblatt
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
Județean Sibiu a reconstruit sala de spectacole. Începând din mai 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Turnul Gros este o construcție masivă cu ziduri din piatră și cărămidă, precum și o platformă pe care erau amplasate tunurile. El are o formă semicirculară (asemănătoare literei U), ieșind cu circa 25 de metri în afara zidului exterior. La nivelul inferior se aflau mai multe cazemate cu guri de tragere. Zidurile interioare ale turnului au fost demolate în urma lucrărilor de
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
o înălțime maximă de 10 metri. Au fost realizate cazemate cu deschideri pentru tunuri. La circa 1 metru de limita superioară, zidurile au fost prevăzute cu distanțiere din piatră, pentru a împiedica așezarea scărilor de asediu. Pe platforma pentagonală erau amplasate tunuri. În cartea sa dedicată istoriei Sibiului, Iuliana Fabritius Dancu afirmă că "„sub platforme se aflau cazemate, depozite de muniții și armament. (...) Cazematele de sub platou aveau două intrări, un gang subteran, urmând conturul bastionului în interior”". Arheologii sibieni susțin că
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]