27,087 matches
-
și îl găsi destul de sincer dar și deosebit de subtil, amețind-o ca într-o vârtelniță. Era omul căruia nu îi puteai ascunde nimic. Îți putea urmări fiecare gând, numai după mimica feței în timp ce Alin afișa o discretă stare de totală liniște. Privirea lui îi rămase în suflet, ca într-un cuib, așezându-se lin ca un fulg. - Mamă!, reluă el discuția, la început nu prea înțelegeam de ce unii conaționali se comportau ciudat cu mine. Unii chiar voiau să mă înlăture. Într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Fiecare era plecat pe un alt drum și fiecare cu norocul lui. Părăsiseră restaurantul unde mâncaseră și topiseră asemenea unei lumânări câteva întâmplări și trăiri. Alin o sărută la plecare și era mulțumit că dobândise cu ocazia aceasta o anume liniște sufletească. Acea liniște primită era ca seninul unei primăveri care-ți îndreaptă pașii pentru a merge cu mai mult curaj într-o direcție bună. Rămăsese cu aceste cuvinte pe buze: „Mama-i tot mamă. E ca o carte pe care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe un alt drum și fiecare cu norocul lui. Părăsiseră restaurantul unde mâncaseră și topiseră asemenea unei lumânări câteva întâmplări și trăiri. Alin o sărută la plecare și era mulțumit că dobândise cu ocazia aceasta o anume liniște sufletească. Acea liniște primită era ca seninul unei primăveri care-ți îndreaptă pașii pentru a merge cu mai mult curaj într-o direcție bună. Rămăsese cu aceste cuvinte pe buze: „Mama-i tot mamă. E ca o carte pe care ai vrea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine. Pe parcursul timpului toți ne maturizăm și ne schimbăm. Unii se schimbă în mai bine, iar alții în mai rău. Nicky avea același surâs dulce și plăcut. Când te aflai în preajma sa îți dădea o stare de bine și de liniște. Vibra în el dragostea și împlinirea în sine. Modul său de viață era foarte diferit de cel de dinainte. Timpul lucrase în favoarea lui. Făcuse mari schimbări în viața sa și se simțea oarecum împlinit. Avea motive suficiente pentru a crede
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fac frumoasă, tată! Mă gândesc în primul rând la felul cum arăt! -O, ești așa de frumoasă! Ești ca o prințesă. - Chiar crezi? - Sigur. Arăți bine. Se vede de la o poștă. Se vede cu ochiul liber. Ești o oază de liniște și pace pentru mine. Tu îmi dai putere să merg mai departe atunci când îmi este greu. Te iubește tata mult, mult... - Și eu sunt fericită atunci când sunt cu tine, nu ascund lucrul ăsta. Mă simt în siguranță. - Iar mie îmi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căldură care multora le lipsește. Deși era de puțin timp cu Julia, aceasta era deja cunoscută sub numele de frumoasa brunetă cu ochii verzi, iar admirația în rândul prietenilor creștea de la o zi la alta. Prezența ei aducea întotdeauna o liniște și o stare de bine. Visul lui Nicky avut cu ani în urmă era ca într-o zi să se plimbe pe motocicletă, să se căsătorească cu o creolă cu ochii verzi, iar când va fi bătrân să meargă într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stăpânire pe tine și-ți marchează universul tău liric. E o formă de retrăire, de regăsire a iubirii pierdute, vie sau moartă. Pentru mine e ca un izvor cu apă miraculoasă, vie. Mă ajută cel mai mult să îmi păstrez liniștea din mine. E o formă de a exprima tot ce simt și trăiesc, de a comunica stările mele și de a le transfigura. - Chiar mă face fericit să aud toate astea. Și cum zici că se numește cartea? - E un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să mă iubească. Doream să fiu fericită. Tot ce nu găseam la tine voiam să caut în altă parte. Îmi doream să fiu lângă un om care știe să ofere toate acestea iar eu la rândul meu să îi ofer liniște, stabilitate și relații conjugale normale. Din păcate nu am găsit ce mi-am dorit. Lângă mine nu se afla omul visurilor mele ci un bărbat care avea nevoie ca și mine să fie în compania cuiva. Voia să mă descopere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
probleme casnice, probleme de comportament și declin în performanță școlară a copiilor, anxietate și depresie a membrilor familiei, divorț, abuz și violență. * Social: alienare și pierderea prietenilor vechi, migrare către persoane cu stil de viață similar. * Legal: aresturi pentru tulburarea liniștii, condus sub influența substanțelor interzise, furturi, deținere și comercializare de droguri. * Financiar: împrumuturi, datorii, vânzare de obiecte personale sau ale familiei. MODALITĂȚI DE PREVENIRE A CONSUMULUI DE DROGURI A preveni înseamnă a acționa înaintea producerii crizei. }n prevenirea consumului de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste pasul Vălișoara, coborâm spre valea Crișului Alb și ajungem în orășelul Brad, cunoscut ca fiind un oraș minier, în care majoritatea locuitorilor lucrau înainte de 1989 în minele de aur și argint. Am fi dorit să vizităm
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a carierei, unde, probabil se conțină forările. Departe, în vale, se văd casele albe ale moților, strămutate pe versanții mai înalți, pentru a face loc sterilului și reziduurilor, depozitate pe Valea Sesii, care au înghițit în timp satul Gemăna. Este liniște, se aude doar vântul ce sufla tot mai tare și țăcănitul aparatelor de fotografiat. Reprezentanții de la ,,Cuprumin” încep să ne bombardeze cu fel de fel de date tehnice, cifre, statistici. Rețin faptul că lucrările au început în anul 1978, pentru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane de atac deasupra dealurilor tulburând liniștea așezării („Peisaj de iarnă”, „Ulița cu felinar”). Nepăsători gravitației, dau viață imaginii și stabilesc un punct de sprijin privirii furate de infinitatea spațiului celest. Pe fundal, depărtarea se odihnește pe coama dealurilor vineții, atinge turle albaștrii de biserici ori mângâie
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
întîrzii pentru că a trebuit să-mi faci mie morală. Așa sînteți voi, inginerii: dacă voi nu primiți, să nu mai primească nimeni. Voi, marii inventatori!... La noi, dacă vrei să știi, fiecare operație e ceva nou. Tac și mănînc în liniște, aruncîndu-mi din cînd în cînd privirea spre Livia: îmbrăcată în capotul ei albastru, lung, cu guler mare, alb, cu părul tăiat pînă deasupra umerilor, cu ochi negri, rotunzi, față creolă, buze pline, fără să fie cărnoase, bine conturate și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vaza își va avea locul ei, pe raftul din mijloc al bibliotecii, sub tabloul mamei. Aproape că mă îmbăt la gîndul cum va arăta garsoniera mea! Dar nu cum va arăta e mai important: în primul rînd acolo voi avea liniște și un minim de confort; poate chiar gîndul că voi avea dușul meu și veceul meu, nu în comun cu încă alte nouă garsoniere, ca acum. La treizeci de ani, simt nevoia să am o casă în care să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se mai vedeau copacii din cauza pădurii. Scuză-mă! N-am vrut să te supăr! Eu, care toată studenția și-o bucată de vreme după aceea am locuit la gazdă, știu ce-nseamnă să te duci acasă și să n-ai liniște nici pentru citit o carte, darmite să mai scrii o pagină de literatură, fie ea literatură tehnică sau beletristică... Articolele mele de chimie au fost scrise noaptea, cînd lucram în schimbul trei, sau la bucătăria gazdei, după ce toți ai casei adormeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au fost scrise noaptea, cînd lucram în schimbul trei, sau la bucătăria gazdei, după ce toți ai casei adormeau. Se vorbește mult de creație, dar se uită un lucru esențial: actul de creație nu se poate săvîrși decît în intimitate și-n liniște. Nu încerca să spui asta cuiva din administrația locală, că-ți va rîde în nas: "Ce-mi spui mie?! Fă-ți vilă cum ne facem și noi dacă vrei liniște și confort". Tac și înghit în sec, înfiorat de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
creație nu se poate săvîrși decît în intimitate și-n liniște. Nu încerca să spui asta cuiva din administrația locală, că-ți va rîde în nas: "Ce-mi spui mie?! Fă-ți vilă cum ne facem și noi dacă vrei liniște și confort". Tac și înghit în sec, înfiorat de un gînd criminal: să mă duc acasă și să dau foc manuscriselor, să retrag de la editură romanul în curs de editare și să opresc transmiterea piesei la Radio-Iași. Încep să simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cît constat că m-am consumat pentru un lucru de nimic, la care n-am avut acces, mă doare și mai tare că tocmai lucru ăsta de nimic nu l-am putut obține. Aici, în garsoniera asta, aș fi avut liniște, dar pe cine interesează că un scriitor vrea liniște?! Pe tovarășul Amariei în nici un caz. El este prea ocupat cu ale lui, personale: a dat apartamente, din cota muncitorilor, la trei familii care stăteau într-o vilă ultracentrală, a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de nimic, la care n-am avut acces, mă doare și mai tare că tocmai lucru ăsta de nimic nu l-am putut obține. Aici, în garsoniera asta, aș fi avut liniște, dar pe cine interesează că un scriitor vrea liniște?! Pe tovarășul Amariei în nici un caz. El este prea ocupat cu ale lui, personale: a dat apartamente, din cota muncitorilor, la trei familii care stăteau într-o vilă ultracentrală, a dat dispoziție să se renoveze vila și s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din umeri, privind-o din cînd în cînd întrebător, sigur că-mi va spune tot ce are de spus. Vezi, și-aici voiam să ajung, continuă doamna Cristina, în șapte ani, soțul meu nu a avut timp să citească, în liniște, o dată, de la un cap la altul, cele treizeci și două de poezii din volum. Nu pomenește nimănui că aș fi scris o carte, ba am impresia că-l stingherește, ca o căsătorie de-a mea anterioară. La început, n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Graur, nu vezi cîte sisteme de siguranță are?! arată el spre documentație. Cred că a cheltuit cîteva sute de mii numai pe sistemele electronice de siguranță... Domnul Luchian, care încă nu a terminat de verificat calculele, face semn să păstrăm liniște. Eu iau telefonul și formez numărul de la separator. Îmi răspunde Vlad. Vlad, îl întreb, au început mecanicii montajul? Da, îmi răspunde Vlad. Spune-mi, ce treabă ai cu macaraua? Scoți plafonul. E format din cinci grinzi de beton armat, acoperite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care să fie rupt de primul jet de hidrogen și să fie lovit de vreun cot. O să producă o scînteie și o să facă bum! se înfurie Vlad. Asta, așa, ca exemplu, schimbă el vocea. Peste cei prezenți se lasă o liniște deplină. Mă uit la Vlad și-l văd cu privirea adîncită în coala de hîrtie ce i-am dat-o. Ce te-a apucat, Vlade? îl întreb. Ascultă, Mihai, îmi zice, arătînd cu coala de hîrtie spre mine, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
separatorului că-i gata acuși legătură cu pompa de aer... Bine, mulțumesc! îi strig. Don Șef și Luchian intră în încăpere, își plimbă privirile peste conductele de sub postamentul pupitrului de comandă, apoi ne întreabă dacă avem nevoie de ceva. De liniște, zice Vlad. Cît pilotăm, să nu ne vină musafiri care să ne distragă atenția... Nimeni!... Cine vrea să discute cu noi, merge la dispecer și discută prin interfon. Vin mai tîrziu să vă înlocuiesc? întreabă inginerul Luchian. Pe la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a făcut o foame!... Ai mîncat? La prînz, nu. Am avut mult de umblat azi și-am tot amînat mîncarea. Speram să mănînc seara asta bine. Unde? îl întreb. Vlad îmi aruncă o privire scurtă și furioasă. Continuăm pilotarea în liniște, fără nici o vorbă în afara comenzilor. Directorul general ne întreabă prin interfon cum merge. Îi răspund că merge normal. Ion mă întreabă dacă am tensiune în filtre. Am, îi răspund. Am început deja separarea. De ce? Trebuie să leg comenzile filtrelor aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]