26,109 matches
-
sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită, prezente în sărăturile de la Coștiui certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Coștiui . Sarea miocenă a fost în trecut exploatată între Coștiui și Rona de Sus prin mai multe ocne. Salina, deschisă încă din secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1933, din cauza nerentabilității
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
vegetație halofită, prezente în sărăturile de la Coștiui certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Coștiui . Sarea miocenă a fost în trecut exploatată între Coștiui și Rona de Sus prin mai multe ocne. Salina, deschisă încă din secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1933, din cauza nerentabilității. Cu excepția "ocnei Apaffi" (în și în ), care a funcționat
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
a fost definitiv închisă în anul 1933, din cauza nerentabilității. Cu excepția "ocnei Apaffi" (în și în ), care a funcționat între anii 1590-1766, toate vechile ocne sunt prăbușite și umplute cu apă. Ocna Apaffi, începută în anul 1580, este singura ocnă de sare din Maramureș care are formă de clopot. Ulterior, au fost excavate numai mine cu profil trapezoidal. Puțul vertical al ocnei Apaffi are o intrare pe care este așezat un grilaj metalic. În perioada interbelică ocna Apaffi era încă vizitabilă. În
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
are o intrare pe care este așezat un grilaj metalic. În perioada interbelică ocna Apaffi era încă vizitabilă. În vecinătatea ocnei Apaffi se află "lacul Ferencz-Francisc", rezultat în urma surpării minei omonime. La Coștiui au existat în trecut următoarele mine de sare:<br> - 9 mine vechi, exploatate înainte de anul 1600, ale căror denumiri s-au pierdut.<br> - mina Kurucz (exploatată între anii 1450-1707)<br> - mina Viz (1580-1758)<br> - mina Apaffi (1590-1766)<br> - mina Rákoczy (1703-1773)<br> - mina Antal I (1719-1726)<br> - mina
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
după anul 1774)<br> - mina Jozsef II (după anul 1778)<br> - mina Ferencz-Francisc (după anul 1795)<br> - mina Antal III (după anul 1798)<br> - mina Ferdinand (după anul 1828). În anul 1896 erau deschise un număr de 5 ocne de sare (active sau inactive). În anul 2003 Clubul de Speologie "Montana" din Baia Mare a inițiat cercetarea minei Apaffi de la Coștiui. Această mină se număra spre sfârșitul secolului al XIX-lea printre cele 14 deja abandonate la Coștiui. Există informații că ea
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
un areal restrâns (30 m lungime, 20 m lățime). Gradul de stabilitate și siguranță a terenului n-a putut fi stabilit, tocmai datorită faptului că nu există o certitudine asupra extinderii minelor în subteran. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
că nu există o certitudine asupra extinderii minelor în subteran. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
preferențial la aceiași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minerilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în jos pereții se căptușeau cu piele de bivol, care împiedeca contactul direct al apei cu pereții de sare. Apa care picura totuși în mină era captată și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Băile Coștiui utilizează
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Băile Coștiui utilizează în scop curativ apele sărate ale unui lac, format prin prăbușirea unei vechi ocne de sare. Rezervația s-a constituit ca arie protejată prin Legea nr.
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Băile Coștiui utilizează în scop curativ apele sărate ale unui lac, format prin prăbușirea unei vechi ocne de sare. Rezervația s-a constituit ca arie protejată prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului Național - secțiunea III - a zone protejate, având codul 2576. Aceasta se află în custodia Direcției Silvice Baia Mare în baza prevederilor Ordonanței de
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
Ocna Șugatag (în , colocvial "Șugatag") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Ocna (< subst. ocnă „mină; salină" < sl. okno „fereastră" < sl. oko „ochi") + Șugatag (< magh. sóvágó „tăietor de sare”). Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Șugatag. Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355 (fodinae salium). , iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
în , colocvial "Șugatag") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Ocna (< subst. ocnă „mină; salină" < sl. okno „fereastră" < sl. oko „ochi") + Șugatag (< magh. sóvágó „tăietor de sare”). Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Șugatag. Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355 (fodinae salium). , iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
sare”). Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Șugatag. Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355 (fodinae salium). , iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi. Până în 1948 localitatea Ocna Șugatag a fost sub aspect administrativ centru de plasă, cunoscând
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi. Până în 1948 localitatea Ocna Șugatag a fost sub aspect administrativ centru de plasă, cunoscând o reală dezvoltare economică si socială. Localitatea Ocna Șugatag este situată
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi. Până în 1948 localitatea Ocna Șugatag a fost sub aspect administrativ centru de plasă, cunoscând o reală dezvoltare economică si socială. Localitatea Ocna Șugatag este situată în Depresiunea Maramureș, la poalele munților Țibleș și Gutin (munți tineri vulcanici
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
în Depresiunea Maramureș, la poalele munților Țibleș și Gutin (munți tineri vulcanici), pe DN 18 Baia Mare - Ocna Șugatag, la o distanță de 20 km de municipiul Sighet și la o altitudine de 490 m. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită, prezente în sărăturile de la Ocna Șugatag certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
și la o altitudine de 490 m. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau surpări, ocupate azi de bălți, mlaștini sau cu vegetație halofită, prezente în sărăturile de la Ocna Șugatag certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Rezultatele recentului studiu geologic și geotehnic întocmit pentru localitatea Ocna Șugatag este prezentat pe larg în lucrarea "Date cu privire la exploatările timpurii de sare din Maramureș
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Rezultatele recentului studiu geologic și geotehnic întocmit pentru localitatea Ocna Șugatag este prezentat pe larg în lucrarea "Date cu privire la exploatările timpurii de sare din Maramureș". La sfârșitul secolului al XIV-lea se trece la o exploatare permanentă a sării, în cadrul unor ocne organizate prin "Cămara Regală a Sării". Din 1489 este atestată existența ocnei "Paul Silvestru" si a grupului de mine "Ana-Iuliana" și
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
10 m. Rezultatele recentului studiu geologic și geotehnic întocmit pentru localitatea Ocna Șugatag este prezentat pe larg în lucrarea "Date cu privire la exploatările timpurii de sare din Maramureș". La sfârșitul secolului al XIV-lea se trece la o exploatare permanentă a sării, în cadrul unor ocne organizate prin "Cămara Regală a Sării". Din 1489 este atestată existența ocnei "Paul Silvestru" si a grupului de mine "Ana-Iuliana" și "Elisabeta", care aparțineau domeniului regal. Ocne propriu-zise de sare au apărut începând cu anul 1777. Datorită
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]