3,501 matches
-
de fapt era o petrecere surpriză, pentru că împlineam șaizeci de ani. Conform planului, trebuia să mă duc să îl iau pe Tom de-acasă, dar, în momentul în care intram în apartament, vreo doisprezece oameni urmau să mă sufoce cu îmbrățișări, sărutări și palme pe spinare, fără a mai pomeni izbucnirea de strigăte dezlănțuite și cântece. Eram atât de puțin pregătit pentru un asemenea atac binevoitor, încât era să-mi vărs mațele în urma șocului la care mi-a fost supus organismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înghesuiala de la dispecerat pentru un loc într-o căsuță de piatră, din alea de le ziceau Be-uri, când mi-a ieșit în cale tipul care părea să mă cunoască dintr-o altă existență, așa de familiar m-a luat, îmbrățișări, pupături, de ce n-ai zis că vii pe litoral, se poate? Mi-e jenă să-i spun de-a dreptul că nu-l cunosc, până la urmă sorb o gură de apă bine încălzită din sticla de pe drum și-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un bilet. ― Pentru mine? Un bilet pentru mine? Nicolache, m-ai scos din mormânt, mi-ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea se petrecu fără vorbe, dar cu multe râsete. Unchiul și nepotul se rostogoleau pe divan într-o îmbrățișare plină de vigoare tinerească. ― Dar citește-l! Poftim, ia-l și citește! Iancu luă afișul, ezită, apoi îl rulă încet și îl băgă în sân. ― Îl citesc mai tâziu. Nicolae zâmbi. Obiceiul acesta al lui Iancu de a nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Stau cu aripile petrecute peste umerii noștri, cu capetele lângă tâmplele noastre. Și dacă mergem acum la culcare, ei ne vor purta ușor spre acea țară cu multe, multe cireșe. Vrei să mergi la culcare, Gaiané? Fetița alunecă ușor din îmbrățișarea lui și lipăi repede spre odaia ei. Prințul urmări pata albă care pluti o vreme prin bezna culoarului, cu senzația tactilă că tocmai fusese atins de un înger. Remanența inefabilului. Vraja copilăriei. țineau ușa de la sobă deschisă. Stăteau în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau mereu asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe trotuarul din stradă și toate scaunele erau acum ocupate. Dar, din fericire pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi, Julia sunase din vreme și-l giugiulise pe Emilio până când omul le rezervase o masă cu poziție privilegiată. Răsplata lui fusese o îmbrățișare. Julia îl lipise de pieptul ei amplu și-și împletise brațele goale în jurul lui. Cum Emilio abia dacă avea un metru și jumătate înălțime, privirea lui era la același nivel cu decolteul Juliei - un premiu atât de râvnit încât probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-ți pun planul în aplicare. Julia și-a întins picioarele lungi și-a căscat. —Măi să fie, ce de progrese facem noi azi! Uneori, să gândești puțin în afara tiparului e o idee mult mai deșteaptă decât răzbunarea. Facem o îmbrățișare în grup? Fiona și Susan știau că femeia glumea, dar Alison a rămas perplexă până când Julia nu i-a făcut cu ochiul. — Stai liniștită, iubito, e doar o glumiță de-a mea, a râs ea. Deci, trei s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în fugă, atunci când pleca dimineața de-acasă sau, ceva mai pasional, noaptea, în pat, atunci când punea la cale o partidă de sex. Susan nu voia ca bărbatul s-o țină legată de canapea pentru sesiuni regulate de pupături, dar o îmbrățișare din când în când, o strângere de mână sau o sărutare prelungită în afara parametrilor obișnuiți ar fi fost plăcute. Încercase să modifice ea tiparul: se furișase în spatele lui, când era la chiuvetă și-i înconjurase mijlocul cu brațele sau îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe piept mă gâdilă. — A! James părea dezamăgit. — Nu știam că ești alergică. —De obicei nu sunt. Julia s-a întins și-a mai luat o gură din șampania pe care o turnase mai devreme în pahare. Orice era preferabil îmbrățișărilor post-coitale. Deci despre ce vrei să vorbim? Ea spera ca bărbatul să-i propună o mai mult decât binevenită vacanță în doi, o vacanță undeva unde era cald, într-un loc fantastic de luxos și foarte, foarte costisitor. Dar expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să facă vergeturi și c-o să i se umfle gleznele, ca să nu mai vorbim de cururile căcăcioase și de nopțile nedormite cu care o să se pricopsească ulterior. James a privit-o dezaprobator. — Și-atunci cum rămâne cu dragostea necondiționată, cu îmbrățișările alea minunate, cu marea onoare și uriașul privilegiu de a crea o altă ființă umană și de-a o învăța totul despre lume? Nimic din toate astea nu te încântă? —Ba da, sigur că mă încântă, a răspuns Julia fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
blândețe. Și dacă vii încoace, o să te pup și pe tine rău de tot. Apoi bărbatul s-a repezit către ea și-a înșfăcat-o de-o mânuță, în vreme ce copila a început să țipe încântată, foindu-se ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a țipat Milly chicotind neajutorată. Râsul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
petrecerii, mâinile lui așezate pe fundul meu, care mă trăgeau spre el, căldura și transpirația din atmosferă, toate mi-au luat mințile și, abandonându-mă complet, mi-am Îngropat mâinile În părul lui, iar trupul mi s-a relaxat În Îmbrățișare. Nu mi-am revenit până ce nu și-a ridicat capul. Corpul Îmi pulsa atât de tare Încât, timp de câteva secunde, nu mi-am dat seama că muzica se oprise. L-am luat de mână și l-am condus afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ridicat ca un automat. Djahane se neliniștește: — Cine e bărbatul acesta? — Mă Întorc. Rupând mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-ai venit la Isfahan? Toți spionii lui Nizam al-Mulk te caută. — Vin să te convertesc. Omar Îl privește În ochi. Vrea să se asigure că celălalt e Încă În toate mințile, dar Hasan râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și să-mi Închid, pentru câteva clipe, ochii. Dar primirea se prelungea la nesfârșit. La Întrunirea „fiilor lui Adam”, Baskerville nu era un necunoscut, Îl Întâmpina o anumită efervescență, și, pentru faptul de a-l fi Însoțit, eram Îndreptățit la Îmbrățișări frățești, reînnoite cum se cuvine atunci când Howard le dezvălui că eu mă aflam la obârșia venirii lui În Persia. Când am socotit că sosise momentul să mă așez și să mă reazem, În fine, de perete, un bărbat Înalt se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va aduce puțină consolare dacă vă voi spune că, la șase ore după moartea prietenului dumneavoastră, mi-a parvenit un mesaj de la Londra, care mă anunța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe vremuri mama punea în fața mea un ceas, numai șapte minute, mă cronometra ea, să rămână apă caldă pentru toată lumea, și urmăream cu ostilitate limbile gonind ale ceasului în timp ce mă spălam, atât de scurte erau cele șapte minute în calda îmbrățișare a apei, și atunci îmi doream să cresc mai repede, să plec din casa aceea, fie și numai pentru a putea face duș fără ceas, iar în clipa aceasta sunt pregătită să o iau de la capăt, să mă spăl din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o astfel de singurătate, asta ți se va întâmpla dacă îl părăsești. Aburi acri de alcool suflă către mine gura lui deschisă, iar eu mă strâng lângă el sub pătură, îi pun brațul adormit în jurul umerilor mei, în iluzia unei îmbrățișări, încerc să îi mângâi trupul, să îi trezesc dorința. Cum să o trezesc, de unde trebuie adusă, uneori un singur cuvânt reușea să o aducă la viață, un zâmbet provocator, incitant, dar așa, când trupul a rămas singur, fără toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se sprijină de chiuvetă, nu mi se pare o idee prea bună, spune, încă nu mă simt bine, dar eu nu renunț, aceasta este dorința mea acum, puternică și neașteptată, să ies de aici, să scap de adresa aceasta, de îmbrățișarea de urs a acestor pereți vechi, ca și când un cutremur și-ar fi croit drum către noi. Te vei simți mult mai bine dacă vei călători, mă încăpățânez eu, a venit vremea să ne mai odihnim și noi puțin, vei vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el, iar eu nu vreau decât să stau într-un loc încălzit, cu o cafea și o prăjitură, însă nu este frumos să îl refuz din nou, mi-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu nu mai văd, închid și eu ochii empatizând, ce va spune Noga când ne vom întoarce amândoi orbi, ne vom ghida prin casă după vocea ei. Lasă-mă, îmi îndepărtează el brațele de trupul său, nu am nevoie de îmbrățișările tale, eu cobor jignită din pat, întreg corpul meu este acoperit încă de un strat subțire de dragoste, o pojghiță de spermă care se cojește acum cu ușurință, ca un lucru ce nu mai poate fi înlocuit. Din spatele draperiilor îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
există speranță, nici măcar cu o zi înainte de moarte nu este prea târziu, iar eu sunt gata să mă consolez chiar și cu acest gând, dar iată pași apropiindu-se de noi, o pereche pe pantofi bădărani își fac loc în îmbrățișarea noastră, mâinile lui Noga se agață de coapsele noastre, calde și lipicioase, iar Zohara continuă să șoptească, fără furie, fără reproșuri, niciodată nu este prea târziu, întotdeauna există speranță, iar eu o îmbrățișez pe Noga așa cum făceam când era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]