2,416 matches
-
pădurile (în special cele de conifere) cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa de pasăre de pradă se extinde în câmpii, pajiști mărginite de garduri vii, mlaștini și lacuri cu malurile împădurite. În general, evită totuși spațiile deschise de mari dimensiuni. În unele țări, uliul s-a adaptat la mediul urban: în Rusia (în apropiere de Moscova, în timpul iernii, în Olanda (Amsterdam), în Letonia (Riga) și în Germania (Köln). Conform Alan P.
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
decât aceea că există un instinct de conservare care le îndrumă spre spațiile ce le conferă o siguranță maximă, așa cum este cel de la Bialowieza. El reprezintă prototipul pădurilor seculare din Europa. Conform evaluărilor de dinainte de Primul Război Mondial, acest colos împădurit conținea 700 de bizoni. Până în anul 1919, atât soldații cât și vânătorii, au decimat această specie. La data de 9 februarie 1921 a fost ucis ultimul exemplar de bizon european. Înainte de noua împărțire a Poloniei, această pădure era sub administrarea
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
-a - zone protejate") și este inclusă în situl de importanță comunitară "Tinovul Mare Poiana Stampei", sit care începând cu data de 25 octombrie 2011 a fost desemnat ca zonă umedă de importanță internațională. Aceasta reprezintă o zonă naturală (mlaștini oligotrofe împădurite) ce adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă (specifică tinoavelor) protejată la nivel european și conservă câteva specii faunistice aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Turbării active
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
spre Câmpulung Moldovenesc, cu viraj la stânga spre Voroneț, iar apoi după traversarea râului Moldova spre stânga pe un drum parțial asfaltat care urmărește îndeaproape albia râului. Rezervația naturală are o suprafață de 0,50 hectare. Ea reprezintă o zonă parțial împădurită (pin silvestru, brad, molid fag), în a cărei teritoriu se află: Merită menționat faptul că afinul negru, se afla aici la cea mai mică altitudine din Bucovina (600 m). În imediata vecinatate a Pietrei Pinului, s-au descoperirit rezerve de
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
județului Suceava cu județul Botoșani. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a zone protejate") și reprezintă o zonă de lunca, împădurita cu specii arboricole de stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus"), plop tremurător ("Populus tremula"); în asociere cu arbuști de salba moale ("Euonymus europaeus"), voiniceriu pitic ("Euonymus nana"), păducel ("Crataegus monogyna") sau sânger ("Cornus sanguinea").
Pădurea Zamostea - Lunca () [Corola-website/Science/327246_a_328575]
-
din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 66 hectare. Situl reprezintă o suprafață împădurită încadrată în bioregiune continentală) aflată în Câmpul Leu-Rotunda din Câmpia Cracalului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Romanațiului); ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos" și protejază un arboret de stejar din
Pădurea Studinița () [Corola-website/Science/330566_a_331895]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
liber cu apă minerală carbogazoasă, mofete și instalații de electroterapie și hidroterapie. Este tonic, moderat stimulant cu unele nuanțe de sedare Atât apa, cât si gazele mofetice au radioactivitate naturală mijlocie. Aerul este ozonat și bogat în aeroioni negativi. Culmile împădurite care înconjoarăm stațiunea, o feresc de vânturi puternice. Au cel mai important rol dintre factorii balneari, locali. Sunt ape carbonatate cunoscute drept "„borvize”"., utilizate fie în bazine - în cură externă, fie în cură internă. Debitul limitat al izvoarelor captate - în
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
Valea Gârciuniului") sunt prezente abrupturi (greu accesibile) structurate pe două cueste (una inferioară fragmentată de câțiva afluenți ai văii Gârciniului și alta superioară, nefragmentată) spre deosebire de cea vestică (delimitată de "Valea Timișului Sec") unde relieful (ruiniform) prezintă culmi mai domoale și împădurite, stăncării izolate, grohotișuri și văii. Partea nordică a masivului este marcată de câteva măguri ("Vârful Ieremia" 1.102 m, "Vârful Brădet" 1.073 m, "Vârful Ascuțit" 1.058 m.) despărțite de culmi descendente, iar prelungirea culmii spre nord-est, de mai
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
635 m, "Vârful Gâtul Chivei" 1.639 m, "Vărful Piatra Mică" 1.614 m, "Vârful Piatra Poienii" 1402 m, "Vârful Bunloc" 1187 m.). Sectorul sudic prezintă un platou acoperit cu pajiști și pășuni alpine, situat deasupra limitei superioare a zonei împădurite. Platoul este dominat de o impresionantă formațiune calcaroasă. Apele de suprafață ale sitului aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri; astfel: Râul Chiva cu afluentul de dreapta Valea Pojaru; Râul Șipoaia; Râul Daschia; Râul Mușatul, afluent de stânga al Gârcinului
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 56 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă împădurita (încadrată în bioregiune continentală) în "Dealurile Aiudului" (în lunca Mureșului) ce adăpostește exemplare arboricole de "Quercus pubescens" și desemnată în scopul conservării habitatelor de tip - "Vegetație forestiera panonica cu Quercus pubescens" și "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 384 hectare. Situl Diosig reprezintă o zonă (umedă) împădurită (încadrată în bioregiune panonică) ce adăpostește vegetație arboricolă, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Zăvoaie
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
Vulturul pleșuv sur ("Gyps fulvus") este o pasăre răpitoare de zi de talie mare, din familiei "Accipitridae", răspândită zonelor împădurite montane din nord-vestul Africii și Peninsula Iberică, sud-estul Europei (Balcani), Turcia, Orientul Mijlociu, sud-vestul Asiei până în Munții Pamir și Altai. Are capul acoperit cu puf alb, gâtul golaș, ciocul puternic, cu vârful ascuțit și încovoiat peste mandibula inferioară, aripi relativ scurte
Vultur pleșuv sur () [Corola-website/Science/329037_a_330366]
-
este o arie protejată, situată pe malul drept al Nistrului și include în limitele sale trei defilee împădurite: Arionești din raionul Dondușeni și Tătărăuca Veche și Rudi din raionul Soroca, Republica Moldova. Deosebit de important este defileul Rudi cu o lungime de 5 km și adîncimea de 250 m. Pe suprafața lui sînt bine dezvoltate fisurile eoliene cu forme bizare
Rezervația peisagistică Rudi-Arionești () [Corola-website/Science/329207_a_330536]
-
picidelor ("Picidae"), cu o mărime de 25 cm (cât mierla neagră), de culoare tărcat alb cu negru; regiunea subcodală roșie, ciocul albăstrui, cu muchii longitudinale, dur, ascuțit la capăt și picioarele cenușiu-negricioase, masculul cu ceafa roșie; este întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecvență în parcurile
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
două țări. Zona bufer de 17,9 km² din jurul parcului a cuprins orașul german Bad Muskau în vest și orașul polonez Łęknica (fostul "Lugknitz") în est. În timp ce Castelul Muskau este situat la vest de râul, inima parcului sunt zonele parțial împădurite ridicate pe malul de est numit "Parcul pe terase". În 2003, un pod pietonal care se întinde pe Neisse a fost reconstruit pentru a uni cele două părți. La data de 2 iulie 2004 UNESCO a adăugat parcul în lista
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
migrației prin sudul Europei și Asia. Cuibărește rar la noi și pleacă în sezonul rece. Este mult mai rară decât barza albă și este răspândită în pădurile de amestec din Carpați (rășinoase și foioase), uneori și în ținuturile mai joase, împădurite, cu întinderi de ape în vecinătate (în apropierea Deltei Dunării etc.). Este un oaspete de vară; sosește mai târziu și pleacă mai târziu decât barza albă. Pe lângă populațiile mici ce cuibăresc în România, se întâlnește în special toamna, ca specie
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
clădire istorică situată pe Bulevardul 1 Mai nr. 6, în cartierul Areni. Direcția Silvică Suceava are ca obiect de activitate administrarea pădurilor proprietate publică a statului român, aflate pe teritoriul județului Suceava, și a resurselor acestora. Suceava este cel mai împădurit județ din România, cu o suprafață totală împădurită de 4.566 km pătrați, adică 53,4% din suprafața județului. Instituția se ocupă cu apărarea, conservarea și dezvoltarea fondului forestier, valorificarea superioară a lemnului și a celorlalte produse ale pădurii, gospodărirea
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
a fost momentul când motoarele s-au oprit datorită givrajului. În continuare pilotul n-a mai avut ce face decât să execute un zbor planat până la aterizarea forțată, care a avut loc la altitudinea de 1600 m într-o zonă împădurită, rezultând distrugerea aeronavei, decesul lui Iovan și a Aureliei Ion, rănirea gravă a medicilor Calu, Pivniceru și Ianceu și rănirea ușoară a medicului Zamfir. Cu excepția lui Zamfir, care își legase centura de siguranță cu puțin timp în urmă, niciunul dintre
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
oricărui viitor război departe de teritoriul național francez, evitând astfel repetarea marilor distrugeri din timpul primului conflict mondial. Secțiunea principală a Liniei Maginot se întindea de la granița cu Elveția până la Longwy. Regiunea din vecinătatea nordică era acoperită de zona puternic împădurită a Ardenilor. Generalul francez Philippe Pétain considera Ardenii „impenetrabili” dacă erau luate „măsuri speciale”. Dacă inamicul ar fi atac prin zona împădurită, el și-ar fi expus trupele primejdiei încercuirii și distrugerii. Comandantul suprem francez, Maurice Gamelin, avea o părere
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Maginot se întindea de la granița cu Elveția până la Longwy. Regiunea din vecinătatea nordică era acoperită de zona puternic împădurită a Ardenilor. Generalul francez Philippe Pétain considera Ardenii „impenetrabili” dacă erau luate „măsuri speciale”. Dacă inamicul ar fi atac prin zona împădurită, el și-ar fi expus trupele primejdiei încercuirii și distrugerii. Comandantul suprem francez, Maurice Gamelin, avea o părere asemănătoare, considerând că posibilitatea declanșării unui atac german prin Ardeni este redusă, condițiile din zonă fiind defavorabile unor operațiuni militare de amploare
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mai mari insule, pe care a numi-o în cinstea lordului Howe, Primul Lord al Amiralității din Anglia. Când au pus piciorul pe insula de 11 km în formă de semilună, Ball și tovarășii săi au pășit într-un paradis împădurit, în care animalele sălbatice păreau să nu se teamă de la apropierea lor. Mai târziu însă au venit aici și alte nave, iar marinarii înfometați au vânat până la extincție păsări ca gallinula albă. În 1834, Insula Lord Howe era deja locuită
Piramida lui Ball () [Corola-website/Science/332007_a_333336]
-
elicopter, dar se dezechilibrează, cade și moare. Rambo încearcă să-i convingă pe Teasle și pe oamenii săi că a fost un accident și că nu vrea mai multe necazuri, dar polițiștii deschid focul și-l urmăresc într-o zonă împădurită. Rambo scapă ușor de ajutoarele șerifului folosind priceperea sa de pe câmpul de luptă. După ce-l prinde pe Teasle și-i pune cuțitul la gât, Rambo îl amenință că data viitoare nu va mai scăpa așa de ușor dacă nu-l
Rambo I () [Corola-website/Science/336987_a_338316]
-
râurilor din zonă. Pentru îndepărtarea unei asemenea amenințări, americanii au declanșat pe 19 septembrie 1944 o operațiuni de curățare a pădurii de elementele germane. Rezistența germană a fost mai puternică decât se așteptaseră americanii. Germanii au fost favorizați de terenul împădurit, care împiedica desfășurarea trupelor și tehnicii militare americane. Dacă planificatorii americani apreciaseră că va fi o operațiune de câteva săptămâni, în fapt luptele au durat până în februarie 1945 iar aliații au pierdut în această perioadă aproximativ 33.000 de soldați
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
păsările vânează insecte. În zona de mijloc a Europei această pasăre poate fi găsită în orice pădure rară sau în apropiere de poieni, în parcuri, grădini, localități, inclusiv în marile orașe. În stepă și silvostepă adesea este găsită în vâlcele împădurite. La sud, de-a lungul râului Ural și în stepele din zona Mării Caspice, pasărea cuibărește în locuri neîmpădurite pe câmpuri deschise și se mulțumește cu adăpostul tufelor mici de pelin. Muscarul sur nu se teme de apropierea oamenilor și
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]