17,154 matches
-
fac cumva opere de binefacere, nici pentru un pârlit ca tine, nici pentru nimeni Istorisiri nesănătoase fericirii 179 altcineva! Ai beneficiat destul, până acum, de îngăduința mea, nu ți se pare oare? Așa încât, ia atent aminte că, dacă te va împinge cumva gândul neinspirat și tare păgubos să nu-mi aduci banii pe care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
solitari, plasați magistral în cadre natural inedite, care sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică. În Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un cui, cheamă tâmplarul. Dacă trebuie să facă o conexiune la internet sau la televiziunea prin cablu ori, pur și simplu, pentru a schimba un bec, cheamă un electrician. Dacă i s-a stricat mașina, nu ridică niciodată capota, ca să împingă vreo bujie sau ca să verifice bobina de inducție: cu un simplu apel pe mobil, mecanicul sosește la fața locului, își suflecă mânecile și rezolvă rapid problema. Dacă i s-a înfundat chiuveta, nu cumpără, ca noi, prostimea, o sticlă cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cel mai scurt timp posibil). La magazin, de cele mai multe ori, vânzătoarea îi aranjează minuțios cumpărăturile în plasă și, dacă observă, în coș, fructe sau legume bătute, se oferă să i le schimbe cu altele proaspete, un om de serviciu îi împinge căruciorul, un agent de pază îi indică unde să parcheze, mașini speciale, care fabrică gheață uscată, îi glazurează, printr-o simplă apăsare pe buton, sacoșele, protejându-i acele produse care trebuie să stea la rece. La benzinărie, șoferul nu știe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere, pe un ton de plictiseală insondabilă, actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii realizează că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de jocuri, mama își face apariția, deși rămâne nevăzută, ni se arată doar tava cu două cești de ceai pe care o împinge între cei doi, pe tatami. Mărturisesc că mi-a scăpat semnificația acestui mic amănunt și, toată seara, m-a obsedat întrebarea: ce rost are aici mama? Să mărească tensiunea situației, inducând fetiței o și mai mare stare de frică, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
indeterminări ontologice care constituie însăși fibra esențială a lucrurilor, textura fină a acestora. Grație adecvării la silueta evanescentă a ființei, maestrul trăiește în permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau șah), toate celelalte preocupări cotidiene fiind împinse, ca pe o pânză, în clarobscurul fundalului. Bătrânul refuză cu obstinație chiar și plimbările în parc, pentru ca mintea, suspendată între două intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
secundă capul să-i arunce o privire. Simți însă cum își strânge în ea energia vitală, cum, abandonând intrusului trupul pe care nimic nu-l mai poate salva, își concentrează forța într-un punct interior imuabil, inaccesibil. De ce nu îl împinge, pur și simplu, cu cotul? Doamne! Nu, nu și capul. Sfâșiată între râs și jenă, văd cum capul monstruos, cu buzele spasmodic răsfrânte în somnul agitat, se instalează pe o traiectorie clară. Cu fiecare secundă, se apropie de umărul ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
calea ruletei, deci a Întîmplării, a norocului. Ceva ce ține de sfera entropiei este chemat să facă ordine. Jocul nu este unul comercial, ci unul pe viață și pe moarte. „Eram parcă În delir, Își descrie Jucătorul starea, și am Împins toată această sumă pe roșu - și deodată m‑am dezmeticit ! Și numai o singură dată În toată seara aceea, de‑a lungul Întregului joc, spaima a trecut prin mine cu fiori reci și mi‑a făcut mîinile și picioarele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
să găsească un sens "mic" în viață. Acceptă una dintre diferitele oferte de sens care există în diferitele contexte ale vieții umane: găsesc un sens în muncă, timpul liber, sport, colaborare, iubire. Sau îl găsesc în cultură, artă, muzică sau, împinși de necesitate, în terapie și sprijin psihologic. Toate acestea se cer luate în seamă. Mi se pare totuși că, în ciuda tuturor acestor experiențe de sens parțiale, rămâne oricum deși adesea ignorată, reprimată, sufocată, înnecată sau "sedată" dorința insațiabilă a unui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru ca să ne permitem să le înlăturam, trebuie să le conservăm făcându-le obiectul gândurilor noastre. Este probabil necesar la finalul acestui capitol să evidențiez care au fost experiențele semnificative ce m-au determinat să mă opresc, să meditez și să împing reflecția mea dincolo de situațiile contingente. Este vorba despre o dublă experiență: când suntem împiedicați și când suntem susținuți. Experiența de a fi opriți din drum, prin lucruri mici sau mari, poate fi dură, amară. Se poate întâmpla ca în mijlocul unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să fiu nici dintre cei ce credeau în ideologia progresului ca evoluție tehnologică a capitalismului. Chiar și eșecul credinței în știință este evident: bomba atomică, gazele toxice, eugenetica sunt și ele produse ale științei. Mai mult, incontestabilul progres tehnologic a împins umanitatea să se confrunte cu grave prăbușiri ecologice, economice și sociale ce au condus la o criză economică, în fața căreia susținătorii unei Realpolitik, dar și marii protagoniști ai lumii economice și financiare în continuare nu știu ce este de făcut. Schimbarea climei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în căutarea unor familii adoptatoare sau să fie informate despre persoanele care vor adopta copilul/copiii lor. De asemenea, tot în această perioadă un număr mare de copii adoptați după primul război mondial, ajunși adulți, încep să-și caute originile, împinși de o nevoie, adeseori precipitată de evenimente precum căsătoria, nașterea și creșterea propriilor copii, de a-și cunoaște părinții. Acum apar și primele rapoarte ale studiilor realizate preponderent de psihologi începând cu anii 1930, care demonstrau că o serie de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
crescânde. Or, modificarea care pervertește praxisul subiectiv individual nu implică doar reducerea sa la acte stereotipe și monotone; în paralel cu această îngustare și sărăcire care indică deja prin ele însele ruinarea oricărei culturi, se produce un alt fenomen, care împinge până la capăt acest proces de inculturare: activitatea acestor acte neînsemnate se inversează într-o pasivitate totală. Dispozitivul obiectiv în diversele sale îmbinări și aranjări este cel care îi dictează în realitate lucrătorului natura și modalitățile puținului care-i rămâne de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
luată ca atare, la acel În afară primitiv fără de care se spune că n-ar fi nimic, filozofia și știința deopotrivă se văd înlăturate din cultură, iar fragila alianță pe care tocmai au încheiat-o nu face decât să le împingă în aceeași prăpastie. Și aceasta în măsura în care cultura este cultura vieții și nu este inteligibilă decât pornind de la ea. Însă atunci când subiectivitatea nu mai este nimic altceva decât exterioritatea și desfășurarea sa, atunci când ea nu mai este nimic viu și acel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ideologiilor care rezumă la cea a științei orice mod posibil de cunoaștere. Însă știința nu este singura negare practică a vieții. În semnificația sa patetică, în calitate de dare deoparte de către savant a propriei sale vieți, ea oferă prototipul unui comportament care împinge "cultura" modernă în totalitatea sa în barbarie, jucând astfel rolul unui fir conducător pentru inteligența sa și în această calitate trebuie ea luată în considerare în cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
șase luni pe an! ca obligațiile profesorilor de liceu sau din instituțiile care au înlocuit liceele să se reducă și ele la cincisprezece sau douăzeci de ore, cu vacanțe, și de data asta, mai lungi decât cele ale celorlalți salariați? Împinsă la extrem, revendicarea politică egalitară se exprimă după cum urmează: munca universitară este o muncă intelectuală. Poate fi aceasta rezervată unei caste de privilegiați? "Intelectualii" trebuie să cunoască și ei dificultatea efortului corporal, să se dedice muncii manuale, să facă sejururi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
câmpul sau vocația sa, iar dacă aceasta din urmă este cultura, ar însemna a o distruge de-a dreptul. Inserția tehnicistă și am arătat pe larg în ce fel universul economic se transformă sub ochii noștri în cel al tehnicii împinge această dialectică până la capăt. Ocolul pe care îl reprezintă acea hard science pe care o presupun tehnologiile elaborate nu privește cel mai adesea decât domenii restrânse ale activității economice și un număr limitat de indivizi: cea mai mare parte rămân
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fost exclusă și care se definește prin această excludere dată în calitate de condiție a oricărei cunoașteri veritabile, obiective, riguroase, imparțiale, în calitate de condiție a științei este spațiul galilean. Neutralitatea" acestei cunoașteri este cea a acestui spațiu, presupoziția galileană este cea care împinge lumea modernă în tehnică. Universitatea modernă și democratică, care se prevalează de neutralitatea sa, de obiectivitatea sa, nu este lipsită de presupoziție, clădindu-se în spațiul galilean și pregătindu-se să îl reproducă în ea. Și aceasta cu o dublă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Cu această pretenție de a produce o explicație exhaustivă a subiectivității plecând de la biologie, psihologia "științifică" își dezvăluie supoziția în ultimă instanță materialistă, se autodistruge ca disciplină autonomă pentru a da dreptul la cuvânt unei științe a naturii. Astfel ea împinge până la extrem alienarea omului, explicând tot ceea ce este uman în sine prin faptul că nu este altfel. Psihologia științifică și materialistă apare atunci ca adevăr al proiectului galilean aplicat omului și constând în eliminarea esenței sale proprii. Numai că nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
arată în acest sens că: Diferența dintre bărbații necăsătoriți și femeile necăsătorite este mult mai mare decât surplusul de populație feminină; rezultă, simplu și oarecum șocant, că în societatea românească bărbații tind spre poligamie, prin căsătorii succesive, în vreme ce femeile sunt împinse spre monogamie prin fixarea într-o singură căsătorie. Aceasta se explică, în principal, prin faptul că femeile rămân cu copii în îngrijire. Față de bărbați, raportarea frecventă este cea a unui dublu standard (ei nu sunt la fel de incriminați pentru relații extraconjugale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tămâieze pe nimeni. Asta ca să vedeți domniile voastre cum stau lucrurile cu Spania și cu noi, spaniolii, și cum aici s-a abuzat Întotdeauna de buna credință a oamenilor, și cât de ușor e să te folosești de impulsul lor generos Împingându-i pe buza prăpastiei din răutate sau incompetență, deși zău că am fi meritat o soartă mai bună. Dacă Filip al IV-lea s-ar fi pus În fruntea vechilor și glorioaselor tercios și ar fi recucerit Olanda, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de agasare. Chiar azi de dimineață Charles al Angliei a socotit de cuviință să se intereseze iar de dumneata și de soarta dumitale. Până și regele stăpânul nostru, care nu-și revine din uimire, dorește să fie ținut la curent... Împinse teancul la o parte, cu bruschețe. Toate astea creează o situație supărătoare. Foarte delicată. Acum, ministrul Îl măsura pe Alatriste de sus În jos, Întrebându-se parcă ce să facă cu el. — Păcat, urmă, că cei cinci spadasini de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se formeze, inima crește, bășica înotătoare se chircește. Acest fel de a privi al bunicului m-a urmărit întreaga viață. La muzeu - în acea prea scurtă perioadă - am văzut nenumărate asemenea „pete“ pe marile capodopere. Da, ochii mei le căutau, împinși de o dorință neobișnuită de a mări și de a adânci. Tot așa cum, dacă privești totalitatea, se produce o micșorare și o limitare. De bună seamă, cel ce dorește poate privi în felul acesta fiecare amănunt din existența proprie, mărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca s-o pricepem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]