2,778 matches
-
se luptă cu valurile, Casandra își dă seama că niciunul dintre ei nu poate înfrunta voința zeilor : Cu zeii de ce vrei/ Să faci o încercare, când ei voiesc peirea/ A mea și-a ta și-a celor ce ni stau împrejur ? [...] În mijloc de zei ce se-nfruntă/ Ce pot eu ? (II 4). Tânărul moare în furtună, iar dispariția lui înseamnă eșecul Casandrei de a renunța la darul ei pentru o viață obișnuită : se împlinește blestemul zeilor !/ Am vrut o clipă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din limba franceză de Magdalena Popescu Bedrosian Postfață de Geo Șerban INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Imagini nete pe fond negru. O piață mare, cu, în mijloc, o dezagreabilă clădire pătrățoasă, fără etaj, adăpostind buticuri de lux, parfumerii cele mai multe, și, de jur împrejur, tarabe sub cerul liber și barăci improvizate care atrag mulțimea. Aerul este irespirabil. La marginea pieței, în fața șandramalei cu trei pereți a maestrului Wang, stă maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și mai tare, înspăimântător, avansând spre demențial. Locotenentul făcu un pas spre ușă. Zgomotul încetă brusc. După o clipă, madam Segal, în cămașă de noapte, cu privirea rătăcită, apăru în prag. "Trebuie că am visat", spuse ea și, făcând stânga-mprejur, dispăru. În restaurantul gării, câțiva pescari stăteau la masă cu carafele de vin dinainte. Când îi văzură intrând, le cerură într-un glas să le cânte ceva. Neînțelegând bine despre ce e vorba, locotenentul îi făcu învățătorului semn să aștepte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca un cuțit în ceafa lui, se duse la tejghea, de care se sprijini în coate, și întrebă dacă șeful de gară nu trecuse pe acolo. Nu, Hector tocmai plecase în căutarea lui. Locotenentul ardea de nerăbdare să facă stânga-mprejur. Nu avu timp. Grigore îi aducea deja țuica și felia de pâine prăjită cu icre negre (era comanda obișnuită, când locotenentul nu se ostenea să formuleze alta). Panaiota traversă sala, într-o aură luminoasă ca o pulbere de aur, luă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină, de-acum acoperită de întuneric. De jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase coama magnifică într-o masă vâscoasă. Doar, pe frunte, o șuviță, fluturată ușor de briză și parcă aparținând altei realități, amintea de fosta splendoare. De jur împrejur, nisipul călcat în picioare arăta că victima încercase să se apere. Îngenunche lângă moartă și, cu fața în mâini, izbucni în plâns. Ar fi trebuit să cheme poliția, dar nu mai exista poliție... Ucigașul știa că putea acționa în deplină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la alta perplexe: trebuiau să facă stânga-mprejur? Nu, după complicate manevre de încuietori și lanțuri, ușa grea se deschise și o călugăriță le invită să intre într-o încăpere austeră, cu pereții goi, ferestre care lăsau cu zgârcenie să treacă lumina și câteva scaune drept mobilă. În
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iar, ostenit: "Întoarce-te la El, El te va ierta, El singur iartă totul, chiar și necredința." Auzul fetei țiui ca un aparat dereglat care scoate un sunet aberant: glasul supraveghetoarei șefe avea inflexiuni senzuale! Gabriela se uită de jur împrejur. Patul cu baldachin, icoanele, vegheate de o candelă aprinsă, flacoanele cu dopuri de argint, bombonierele, Cupidonii și misterioasa mireasmă cu urme de tămâie făceau din cămăruța asta alcovul unei curtezane sau chilia unei călugărițe? Și cea care o locuia, chiar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
împotriva unor inevitabile invazii, adăposteau tezaurele religioase și străjuiau zonele ca pe niște spații luminoase. Arhitectura primelor biserici și mănăstiri amplificau umbra vie a Bizanțului și fastul decorativ, corelația dintre coloane și arcade. Când îți arunci privirile lacome de jur împrejur vezi cupolele majestuoase, semnul inconfundabil al spiritului religios. De pe platoul în pantă ușoară ce se întinde între Bahlui și începutul de deal al Copoului, răsare Sfântul Nicolae Domnesc, cu multe modificări interioare ale ctitoriei ștefaniene, cea despre care se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în parte un body de dantelă neagră pe care îl poartă pe dedesubt. În jurul taliei are faimoasa "centură de castitate" mai apoi scoasă pe piață de casa sa de modă Boy Toy cu o cataramă mare și lanțuri de jur împrejur. Are o fundă neagră în păr și un cercel în formă de stea și un altul, mai mic, în formă de crucifix. Toaleta îi este completată de șosete negre băiețești și ghete negre scurte. Moda Madonei în această etapă reprezintă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
geamurile mari ale redacțiunii încep să zboare. și strigătele, lămurite acum; „Jos Epoca!“ se aud. Vreau să fug, însă retragerea îmi este tăiată. Un număr de oameni cari vociferează, înjură și lovesc cu bastoanele intră ca o furtună. Fac stânga-mprejur și mă întorc. Nu mai aveam decât un refugiu: o foarte mică odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și mă ascund după o movilă de pachete. Un servitor al redacțiunii face
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o rară și crasă mizerie umană, cei buni trebuie reperați, considerați și apreciați pentru faptul că sunt oameni în primul rând și apoi buni profesioniști. După un timp, domnul bine făcut a ieșit...m-a privit lung, a făcut stânga-mprejur și a plecat spre un alt cabinetde-a lungul culoarului interminabil, strâmt, întunecos și rece. Așteptați-mă...puțin! Da...nici o problemă! Am răspuns în aproape automat. * * * După un timp, ce parcă n-ar fi trecut niciodată, a sosit și momentul când
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
rozete, înzestrat cu icoanele necesare, pictate în ulei, fie direct pe lemn, fie pe pânză aplicată pe lemn, de pictorul F. W. Kautnik Kuklenensis, în anul 1876, care semnează pe unele din ele. În exterior, biserica este blănită de jur împrejur cu scânduri, prevăzute la intrarea din partea de miazăzi a pronaosului, iar la extremitatea de apus dispune de o mică cămașă, pentru păstrarea obiectelor bisericești. Între obiectele de valoare istorică și artistică păstrate în biserică, sunt unele cărți de cult tipărite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ageri. Și ei veneau cu soțiile și copiii (Iliuță, Mircea, Ileana, Varvara și Maria). Masa o aranjam în casa cea mare, unde aveam o mobilă adecvată pentru asemenea ocazii (aniversări, hram, botez, nuntă etc.). Aici, aveam pe pereți, de jur împrejur scoarțe de lână în trandafiri, țesute de priceputele unguroaice de la Măneuți. Pe o comodă era așezată cu grijă zestrea noastră (a fetelor): lăicere, covoare, sumani, plapome, chilote, perne mari și mici (cu fluturi). Pe grindar, era atârnat, cât e camera
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta era o baracă Învelită de jur Împrejur cu table vechi, bătute În cuie, și acoperită tot cu tablă veche pe care erau puse câteva pietre ca să nu i-o ridice vântul. Deodată l-am văzut pe Bătrân Într-un colț stând pe o buturugă și rostind rugăciunea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Conrad era un bărbat nu prea Înalt, cu nasul ușor În covoiat și fața Îngustă. Avea părul blond și ochii albaștri, de un albastru deschis și clar, Întocmai ca Adelheid. Părul Îl purta după moda timpului, tăiat rotund de jur Împrejur, cu un breton scurt În față. Putea să aibă vreo treizeci de ani și avea maniere simple, lipsite de aroganță și pline de curtenie. Dar, cu toată naturalețea, pe care n-o ascundea În dosul unei trufii princiare, așa cum obișnuiau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu ochi curioși, Încercând să-i ducă la gură un burduf din care picura apă. Câteva picături Îi atinseră buzele astfel că putu să spună: — Acolo... un om moare... ajutor de la mânăstire... Bătrânul se ridică uitându-se curios de jur Împrejur. Dar nu văzu nimic și se aplecă din nou asupra necunos cutului, care aiura. Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui ageri vă zură o draperie care se mișca ușor. Își continuă drumul și, de În dată ce ieși, se opri, pășind pe loc și zornăindu-și pin tenii ca și cum s-ar fi Îndepărtat. Apoi căută cu ochii de jur Împrejur și descoperi ușa ascunsă sub draperie. Trase fulgerător draperia, deschise ușa din spatele ei și se po meni Într-un budoar tapițat cu aceeași mătase vișinie. O femeie Încerca să părăsească ascunzătoarea, pășind de-a-n dăratelea. Când se Întoarse și dădu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iarbă strălucea destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște de groază. Trântite În iarbă se vedeau cinci cadavre din care sângele se scursese abundent, Înroșind zăpada și dând locului o Înfățișare de coșmar. Vână torii, toți În slujba Casei princiare, fuseseră sur prinși toc mai când, liniștiți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți pe nobili, strigă ducele. Nu-i ucideți pe Eglord, pe Otto și pe cei de neam nobil. Îi vreau vii pe toți! Se lumina de ziuă. Curtea, conacul, câmpurile de jur Împrejur până departe la marginea pădurii erau roșii de sângele care se amestecase cu zăpada și cu noroiul. Peste tot zăceau trupuri sfârtecate, arme sfărâmate, bucăți de scuturi. Muriseră mare parte dintre oamenii lui, dar și dintre trădători. Muriseră și mulți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cap, ascunzând cu grijă șuvițele aurii. Îi puse În mână tava cu resturile de mâncare, o mai privi o dată cu grijă și o luă Înainte pe treptele În spirală. — Mergeți cu pas măsurat, fără grabă și sfială. Nu priviți cu frică Împrejur și siliți-vă să stați mereu În urma mea. Trebuie să trecem prin curte nebăgați În seamă. Apoi căutăm vreun colț Întunecos unde să vă ascundeți până găsesc un țăran cu o căruță cu care să ieșim din cetate. Trebuie să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care ține de însăși esența Legilor Tale: Cine aduce jertfă altor Dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârșire. (Exodul 22:20) Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. (Exodul 22:18) Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său căci a călcat legământul Meu. (Facerea 17:14) Vasăzică: pe cei care nu cred în Tine, ci se închină altor Dumnezei Allah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Tale: Cine aduce jertfă altor Dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârșire. (Exodul 22:20) Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. (Exodul 22:18) Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său căci a călcat legământul Meu. (Facerea 17:14) Vasăzică: pe cei care nu cred în Tine, ci se închină altor Dumnezei Allah, Buddha, Confucius etc., ori chipurilor cioplite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
analizează evenimente, n-ar trebui s-o facă, ci să fie profeți sau judecători. Mă feresc de scriitorii de mare talent deveniți slugi în casa răului, dar bine plătiți, îngrășați, gălăgioși, incapabili să vadă murdăria produsă de ei, din abundență, împrejur. Un porc, în coteț, păstrează un loc curat, unde îi place să zacă de plăcere, spre deosebire de spurcații în cuget și simțiri. A.B.Nu doresc încă să ne luăm rămas bun, vă rog să îmi citiți un poem... V-aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care reprezenta o avere. Acum sunt În fața unei căpițe imense de porumb tocat, cu un diametru de 7 metri, acoperită cu paie și coceni, Înconjurată de sârmă cu ochiuri. Bine tasat, porumbul fermentează perfect. Circa 0,5 m de jur Împrejur e mai mult fân dar nu are importanță. Noi, În Bărăgan, În acel timp, aplicam sistemul În gropi iar porumbul Îl așezam netocat. Trebuia bine tasat și cu toate acestea se infiltra apă și murdărie. Scoaterea din groapă, mai ales
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]