13,283 matches
-
luat comuniștii tot, și pământuri, și vite, și case, nouă ne-au luat și cazanul de țuică, știi mata, luară averile oamenilor, nene, cât mai poate aștepta românul acuma, în 1965, cum, nu se ridică Oltul?, cum de nu își înalță apele până la cer, să cuprindă satul ăsta și toată România, neică, ne luară ăștia tot, vorbesc cu dumneata, că afară, cu lumea, nu pot vorbi, mi-e frică, toți toarnă la Securitate, în martie, muri Dej și îl puseră prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
i-ar fi sunat o asemenea laudă lui Froggy Parker. — Da, a continuat Beatrice pe tonul acela tragic, am avut vise, viziuni uluitoare. Și-a apăsat ochii cu palmele. Am văzut râuri de bronz lingând maluri de marmură, păsări gigantice Înălțându-se În eter, zburătoare pestrițe cu penaj fosforescent. Am auzit o muzică nepământeană și o izbucnire de trompete barbare... Cum? Amory chicotise. — Ce-ai spus, Amory? — Am spus, continuă, Beatrice. — Asta a fost tot, doar că s-a repetat mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înfiltrat treptat În conștiință: West și Reunion, cu arhitectura anilor șaizeci, Clădirea Șaptezeci și Nouă, arogantă, din cărămidă roșie, Upper și Lower Pyne, ca două aristocrate elizabetane nu prea mulțumite să trăiască laolaltă cu prăvăliașii, și, dominându-le pe toate, Înălțându-se cu un avânt curat, azuriu, marile turle visătoare ale bastimentelor Holder și Cleveland. A iubit Princetonul din prima clipă - frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În lumina lunii, frumoasele, prosperele mulțimi adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cel cu părul negru, Kerry, era cu un an mai mare decât fratele său blond. Kerry era Înalt, cu ochi cenușii, plini de umor, și cu un zâmbet spontan, cuceritor. El a devenit imediat mentorul casei, secerătorul spicelor care se Înălțau prea obraznic, cenzorul trufiei și distribuitorul de umor satiric de o calitate rară. Amory a pus pe masa viitoarei lor prietenii toate ideile sale despre ce Însemna și ce ar fi trebuit să Însemne anii de colegiu. Kerry, de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
anunțau isteric, Înlăcrimați, că trebuie să intre În același club și că nimic nu-i poate despărți; erau și discursuri mârâite, dezvăluind resentimente Îndelung tăinuite, când Studentul Brusc Important Își amintea de umilirile din anul Întâi. Băieți total necunoscuți erau Înălțați În poziții importante, primind funcții invidiate. Alții, considerați „gata aleși“, constatau existența unor inamici de care nu știau, se simțeau ostracizați și abandonați, amenințau vehement că vor părăsi colegiul. În propria-i gașcă, Amory a văzut oameni rămași pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gâtul. Ce să fac? Lui Amory i s-a ivit În minte un citat și n-a rezistat tentației de a-l rosti cu voce tare: „All the perfumes of Arabia will not whiten this little hand.“ Ea și-a Înălțat privirea, iar scânteia de lacrimă din colțul ochiului părea un cristal de gheață. — Nu-ți prea pasă. Amory a Înțeles, greșit. — Scumpă Isabelle, sunt sigur că... — Nu mă atinge! a țipat fata. N-am destule de cap, mai și râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puternici. — Jumătate dintre ei au fost. — Chiar dacă admitem asta, nu cred că sănătatea are vreo legătură cu bunătatea. Sigur, pentru un sfânt mare contează să fie În stare să suporte chinuri enorme, dar moda asta a predicatorilor populari care se Înalță pe vârfurile picioarelor, simulând virilitatea și urlând că gimnastica va salva lumea... Nu, Burne, nu Înghit gogoașa. — Oricum, hai s-o lăsăm baltă, că tot n-ajungem nicăieri și, În fond, nici eu nu mi-am format o concepție clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea - era un regal și o nebunie și ar fi dorit ca destinul său să fi fost să șadă o veșnicie pe stogul de fân și să vadă viața prin ochii ei verzi. În seara aceea păgânitatea lui s-a Înălțat triumfătoare, iar când buzele ei s-au simțit o clipă calde pe buzele lui și apoi fata a dispărut treptat pe drum la vale, ca un strigoi fumuriu, câmpiile au Început să emită o melodie gravă, care i-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de artă, primise în schimbul acestei fapte bune o oglindă de cristal încrustată cu pietre prețioase. Lângă nea Ovidiu venea sprinten nici mai mult nici mai puțin decât Romeo. Mariana fu cât pe ce să alunece în veceul pe care se înălțase la ferestruică. După ce-l întâlnise pe Mișu la Costinești, Mariana nu se mai gândise la vreun alt bărbat. Și nici un alt bărbat nu păruse interesat de ea. Și acum, iată că tânărul acesta pe care-l oblojise cu fleica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să-și ia zborul. Simți că Sorinel îi va fura până și tragedia morții ei. Se apropie de Mariana. Unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și o sărută, ea pleacă acum cu el. Dacă Mișu se întoarce și îi spune că o iubește, ea pleacă acum cu el. Dacă Mișu se întoarce... Mișu se întoarse. Mariana alergă spre el. Mișu o aștepta zâmbind. Mariana se înălță pe vârfuri. Mișu se aplecă spre urechea ei: - Apă de gură, esență de trandafiri, alcool dublu rafinat. Le amesteci bine și pui puțin piper. Sticlele de whisky sunt pe bar. Dacă vine Sanepidul, ți-am lăsat o sticlă originală plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aerul prospețimii pe care apropierea în timp îl conferă inevitabil. Toate sunt autentice, s-au petrecut și au însemnat, fiecare în parte și toate la un loc, un soroc de viață și credință într-o profesie care te devoră, te înalță și te doboară după cum meriți, singura consolare fiind doar aceea că, dacă i te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și pe părinți. O liniște monotonă domnește înainte și după fiecare tâlhărie. Pe nesimțite, copiii au alunecat din rolul copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
roșu și ascuțit, Anna se gândește, nu, mai bine nu, e dezgustător, dacă suport așa ceva - aceasta‑i întrebarea (care se pune foarte serios), la care răspund însă curând cu da, fiindcă în urma frecării și zgâlțâielilor disperate ale acestui incapabil se înalță ceva care aduce a penis erect și se uită în jur, nu vede însă decât o cabină împuțită spoită cu vopsea verde care s‑a coșcovit. O iubire nu se manifestă niciodată într‑un asemenea cadru și nu se manifestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din ce unghi s‑o iau ca să prind totul! Chiloții trebuie să‑ți atârne în vine. Iar acum ieși încet din ei! Îți lepezi pielea ca un animal, de pildă ca un șarpe, o lași sub tine, iar tu te înalți - pe cât posibil la fel de mlădios ca șarpele - spre o plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pune pantalonii de lucru și cămașa în carouri. Pe masă se află al doilea sandviș cu brânză și sticla de bere de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unul de celălalt și nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o nebună pe cer, la mică înălțime, în realitate sunt doar norii cei care gonesc. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lipește cu tot corpul de fratele ei, de parcă ar avea intenții incestuoase. Dar nu are, fiindcă tocmai a fost satisfăcută. Hans vorbește despre un sport oarecare. În comparație cu asta, gemetele lui de adineauri erau chiar plăcute. În chiuveta de la bucătărie se înalță un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ordine contradictorii, pe care nu le înțelege nimeni, și de aceea fiecare le pune în aplicare altfel decât au fost ele gândite. Anna, pe jumătate mută, se duce să cânte muzică de cameră, pentru ca, astfel, sub degetele ei să se înalțe un edificiu luminos de tonuri, pe care gura arareori le poate emite cu o asemenea densitate. În mintea ei domnește întunericul faptelor inspirate de răul absolut, doar limba nu prea răspunde deocamdată comenzilor. Anni slăbește din ce în ce mai mult și ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șoc, doar Hans, cu iubirea lui, poate să străpungă această amorțeală, dar din păcate, el nu face acum decât să încalce jurămintele de fidelitate față de Anna. Viile din al nouăsprezecelea district vienez au pierit în depărtare, iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți să cumpere lucruri noi. Unii se poartă necolegial, fiindcă își suspectează colegii. Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng. Fete care bocesc și băieți care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dulapul meu de cuvinte uitate, căzute În desuetudine, care dădeau să iasă la iveală ca niște zombi. Ceea ce a adăugat ea Însă le-a oprit ascensiunea. — Aveți darul conversației, observ... La auzul cuvintelor ei de laudă, am simțit că mă Înalț Într-un fel de extaz. Nu sunt decât un câine, m-am gândit eu. Un câine, am murmurat, și În momentul acela m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei stânci ascuțite. Nu Înțelegeam de ce aveam această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o priveliște asupra crăpăturii dintre fese. În cadrul scenariului, femeia mărturisea că rușinea era sursa plăcerii ei. Mărturisirea nu se făcea prin cuvinte, ci prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat, de parcă fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
uriașul candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată domul de sticlă al Reichstag-ului. Acum toată sticla lipsea și, în lumina lunii, traversele de susținere din cupru semănau cu pânza unui păianjen gigantic. Nebe își îndreptă lanterna spre stâlpii carbonizați, plesniți, care înconjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ajute cu mărcile mai scumpe de periuță de dinți și de hârtie igienică, însă cu condiția să poată plăti pentru toate astea. În Wannsee, balanța de plăți a contului bancar contează mai mult decât tensiunea arterială. Clinica lui Kindermann se înălța pe o stradă liniștită, într-un fel de grădină mare, dar bine amenajată, care se lăsa în pantă spre un mic heleșteu izolat din lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]