2,929 matches
-
opt sute de milioane de spermatozoizi, acel procent de zece la sută, atunci spune-mi, te rog, dragă Mașenca, la ce v-ar mai trebui ceilalți bărbați!? Mașa Îl privi din nou cu suspiciune. Desigur, oaspetele o punea la Încercare. Probabil Înșirase toate aceste bazaconii ca s-o vâre În cine știe ce Încurcătură... - Da, Într-adevăr, spuse oaspetele, am vrut să te pun la Încercare. Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu privirea Mașa. Extraterestrul se eschivă. - Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un taburet, i-l sfărâmă În cap. Lovitura s-a dovedit a fi mortală și Elizei Își dădu duhul În fața lui, muindu-se ca un pui de găină. Urmară cercetările și apoi procesul. În fața instanței, Ippolit Începu să bată câmpii, Înșirând povestea cu șobolănița. Ascultând-i vorbele-ncâlcite, toți, Începând cu judecătorul și terminând cu jurații și asistența, aveau impresia că au de-a face cu un nebun. Avocatul apărării Însă avea alte opinii. Auzind despre banii pe care-i aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mașini în care Tintin, Milou, Haddock și Tournesol se îndreaptă către Bulundi - o escortă de soldați îi însoțește, iar jeepurile își fac drum cu greu pe drumurile din ce în ce mai dificile. Jungla deasă este pe cale să își facă apariția, iar mașinile se înșiră pe cărările care se nasc între arbori și liane. Sunete necunoscute se aud în jurul lor, iar aerul este umed și uneori irespirabil. Copleșit de toate acestea, căpitanul Haddock nu încetează să blesteme această climă infernală, ducând un război fără milă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
știe sau nu vrea să ne spună. Cu cât ne apropiem de Bulundi, cu atât această pustiire este mai teribilă și misterioasă. Un magnet îi atrage pe toți locuitorii, făcându-i să dispară, ca prin miracol.” Gândurile lui Tintin se înșiră pe fondul monoton al zgomotului de motor. Uneori, viața pe care Tintin o poate doar intui își face apariția, dincolo de marginile teritoriului pe care soldații mareșalului îl controlează. O umbră se simte în mijlocul arborilor care se înalță până către cer
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sat, Corto tăcea cu același surâs pe care nimeni dintre cei din jurul său nu îl putea citi până la capăt. Undeva, în rotocoalele de fum ale țigărilor ce se înșurubau ca un maelström, Corto își putea vedea clipele propriei sale vieți, înșirate în succesiunea unor scene mute de film. Spectator al vieții sale care se scurgea către nicăieri, ca un fluviu leneș pe care navigase, la rândul său, în căutarea cetăților ascunse ale lui Orellana. * În Spania fiind, Corto nu încetase să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
citise volumul oferit de emigrant. Un cuib de nobili : ceva din proza lui Turgheniev îi amintea de lentoarea hipnotică a tangoului. Sunetul textului i se impregnase în memorie și, aplecat peste marginea navei sale, cu ochii în oceanul care se înșira înspumat, Corto nu se putu împiedica să se gândească la timpul care se scurgea și la Pandora, resimțind pe buzele sale amintirea gustului buzelor ei. Hotărât lucru, acest Turgheniev mă face să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
după sucuri, remarcă Gelu. Dar sucul de morcovi? întrebă Leontina. —Cel pe care-l faci tu, da, dar cel din magazine este pasteurizat, deci fără vitamine. Medicamentele pe bază de plante de asemenea sunt recomandate, cum ar fi, vrea să înșire Gelu.... — Chiar dacă nu au efecte secundare ca cele de sinteză, medicul trebuie să decidă când se iau și cât timp, îl întrerupe Matei. —Hopa! îți intri în atribuții. Da, măi Gelule, că nu le poți lua după ureche. Medicul este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aștepte. Dormitorul este încăperea ce mai intimă, nu? Mobila trebuie aleasă cu grijă ținând cont de spațiul camerei, de stilul mobilei, de calitatea materialului, de culoarea lemnului, a tapițeriei, de poziția mânerelor la uși, de... — Mai ai, mai ai de înșirat, Leontino! —Da Matei, toate trebuie să le ai în vedere că vezi cât este de scump un dormitor și dacă plătești, să nu te simți bine lângă Cecilia ta? Să aveți un ambiant plăcut, să dormiți ca pe-o aripă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o groază de insecte inserându-le venin sub crustă, le golise sugându-le viscerele și le Înșirase pe o ață, făcând din fiecare victimă o capcană, În care intrau acum, iată, de-a valma, pasageri tineri și bătrâni, fără să se Întrebe prea mult Încotro și mai ales În ce scop s-au suit În acest tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
săi priveau În gol. Și mult dincolo de gol. Dar În gol și dincolo de gol nu se afla nimic În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
interlocutorului Îl tulburau profund. Stomatologul Paul se simțea vinovat pentru răul care se adunase În el și În Lilith. Feșele pe care le scotea din gaura aflată În talpa sa bolnavă nu se mai terminau. Privind podeaua pe care se Înșira acum acest șarpe de tifon, Noimann exclamă: „Nici nu-ți Închipui cât material poate să Încapă Într-o gaură infimă...” „Observația dumneavoastră”, răspunse sosia lui Satanovski, „e În general corectă. Într-o gaură infimă Încape o cantitate imensă de materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse Noimann. „Și când vă plictisiți acolo, vă ascundeți după costumele ce stau Înșirate În dulap?! V-ați Întrebat de ce faceți aceste gesturi aberante?” Apucându-l de un nasture de la uniformă, Noimann Își apropie fața de ciudatul personaj. Ochii săi albaștri se oglindiră pentru o clipă În ochii celuilalt. Un damf de alcool amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sunt ca două vase comunicante umplute cu același lichid arămiu, pe care piciorul caută să-l elimine În afară. În urma lui copacii și gardurile se Înroșesc. Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Paul, Paul! Unde sunt eu, unde ești tu? Copacii se Înșiră În față. Dispar Îndărăt. Clădirile răsar și se șterg din vedere. Totul curge. Nimic nu e stabil. Nici norii ce atârnă ca niște franjuri pe cer. Nici gândurile. Nici sentimentele. Cineva amestecă totul Într-un vas imens și-l pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu te dai În lături, te fac praf...” Adunându-și puterile și ridicându-se În coate, Noimann spuse, la rândul său: „Și eu sunt Dumnezeul tău și am să te fac una cu pământul...” Omul-locomotivă, aruncând o privire spre vagoanele Înșirate În spate și revizuindu-și pozițiile, spuse pe un ton neaștepat de Împăciuitor: „Întotdeauna adevărul se află undeva la mijloc. Fiecare Dumnezeu are la rândul său nevoie de un Dumnezeu al său, altfel n-ar putea exista...”. Și spunând aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pozițiile, spuse pe un ton neaștepat de Împăciuitor: „Întotdeauna adevărul se află undeva la mijloc. Fiecare Dumnezeu are la rândul său nevoie de un Dumnezeu al său, altfel n-ar putea exista...”. Și spunând aceasta, omul-locomotivă fluieră scurt, strigând: Ura! Înșirați cu mic, cu mare În spatele lui, toți Îmbrăcați În halate albe, omul de paie Braic, femeia-capră, femeia-girafă, femeia-pâlnie Olanda, oameni-mâini și oameni-degete, femeia-uter și femeia-capră aplaudară frenetic, strigând, În timp ce pufăiau și scoteau rotocoale de fum pe nări: Ura! Ura! Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ăsta de distracții căruia îi spunem planeta Pământ, domnul Whittier zice că iubim incendiile de pădure. Deversările de petrol. Ucigașii în serie. Iubim teroriștii. Dictatorii. Pedofilii. Pe cei care deturnează avioane. Dumnezeule, cât iubim știrile de la televizor. Imaginile cu oameni înșirați pe marginea unei gropi comune, așteptând să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
SACRIFICE. PE DE ALTĂ PARTE, DACĂ NU ERA VORBA DE O CAPCANĂ, N-AVEA DE CE SĂ SE TEAMĂ. SE DECISE SĂ NU-ȘI FACĂ GRIJI ȘI SĂ NU AIBĂ TEMERI, CEL PUȚIN O VREME. PRIVI, PLIN DE CURIOZITATE, LA VITRINELE ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR SAU ARANJATE ÎN ORDINE PE PARDOSEALĂ. ERAU NIȘTE CONSTRUCȚII STRĂLUCITOARE, CAM VREO DOUĂSPREZECE ÎN TOTAL. HEDROCK SE APROPIE DE UNA DIN ELE, CEA DE LÎNGĂ UȘĂ, ȘI SE UITĂ LA CELE PATRU CARABINE MONTATE ÎNĂUNTRUL VITRINEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
erau gravate cuvintele Propulsie Infinită și, acum că sosise momentul, nu mai șovăi. Cu o mișcare bruscă trase pîrghia pînă la capăt. Simți o lovitură ca de baros. NOUA CEASURILE PARCĂ SE TÎRAU ÎN DIMINEAȚA ACEEA. ÎMPĂRĂTEASA PĂȘEA PRINTRE OGLINZILE ÎNȘIRATE PE PEREȚI. ERA O TÎNĂRĂ ÎNALTĂ ȘI BINE FĂCUTĂ. LA UN MOMENT DAT GÎNDI: "CE ÎNCORDATĂ PAR, CA O AJUTOARE DE BUCĂTĂREASĂ TRUDITĂ PÎNĂ LA EPUIZARE. ÎNCEPE SĂ-MI FIE MILĂ DE MINE ÎNSĂMI ȘI PARCĂ REGRET TOATE ACȚIUNILE ASPRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
UȘA FRUMOS ÎMPODOBITĂ SE DESCHISE CA ȘI CEA A PRIMEI CLĂDIRI ÎN CARE INTRASE, NU ÎNTR-O ANTICAMERĂ, CI DIRECT ÎNTR-O CAMERĂ. ERA O ÎNCĂPERE MAI MARE DECÎT CEA DINTÎI. ERAU ARME DE FOC ÎN PODEA ȘI ÎN VITRINELE ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR, IAR ÎN COLȚ ȘEDEA UN BĂRBAT CARE TOCMAI DESCHIDEA O SCRISOARE. DEJA ASUPRA LUI HEDROCK SE REVĂRSASE PRIMUL ȘOC. ACUM INTRASE ÎN ARSENALUL LINWOOD, IAR OMUL DIN COLȚ ERA DANIEL NEELAN. SCENA ÎNTREVEDERII DINTRE NEELAN ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Când iată că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și gândit (cu ce alte vizionare puteri) în această tulburătoare carte. Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine, "făcînd să se cutremure inima cea mai păgînă". Această întîie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de două ori pe întinderea celor 700 de hectare ale mlaștinii și care, după câteva zile, mi-a revenit în mod inexplicabil, aș zice umblând singură (vorbesc din când în când cu ea, o sărut, ține la mine); aș putea înșira, exact cum s-au petrecut, atâtea și atâtea, dar n-o fac, din decență; în plus, legat de disponibilitatea mai sus amintită și nevăzând nici o deosebire între stări și fapte, eu scriu aici (pentru că s-ar părea că scriu) despre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am să intru în amănunte; oricum, mă simțeam mâhnit, celălalt era convins că mă necăjește pierderea unei nenorocite de partide, avea și el punctul lui de vedere, cum să-i explic ? Uite, eu stau aici ca un cretin și-ți înșir tâmpeniile astea profund adevărate pe care sunt sigur că nu le crezi sau, dacă le crezi, că nu le dai prea mare importanță pentru că ai și tu punctul tău de vedere, de ce să n ai, ca orice om ? Nenorocirea e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de pe masă. Atunci mi-am amintit de fluture, am luat Intimitatea și am deschis-o; fluturele a ieșit, era încă viu, încerca să se târască greoi spre un ungher mai întunecos, l-am aruncat afară. A doua zi, am găsit înșirate pe prag șase aripi de fluture, identice una cu alta, le-am recunoscut imediat, erau ale lui toate șase, nici urmă de restul corpului, le-am ars acolo unde le găsisem. În cea de-a treia dimineață, pe când voiam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]