384,087 matches
-
tiparele “inginerești” ale viziunii, pentru a întâmpina cu o altfel de fervoare lumea imaginației, aproape uitând că blamase “dezagregarea romantică” suprarealistă. Într-o tabletă datată 1926, dar tipărită în 1928, enunța acea frumoasă propoziție - “eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA”, începînd să se înscrie printre “visătorii definitivi” invocați de André Breton. Într-o recenzie din 1929 la Poemele în aer liber ale confratelui Stephan Roll, poemul devenea “miracol”, “revelația de o clipă numai a invizibilului”, “un al doilea auz deschis spre
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
în cele din urmă la un fel de coerență, de unitate în diversitate. Căci, dacă suntem atenți mai ales la definirea “imaginii” de către poet, după ce, pe coordonate post-simboliste (un model a putut fi Adrian Maniu din anumite Figuri de ceară) începuse deja să practice “imagismul”, făcând din metaforă și comparație instrumente amplu reverberante în jurul “obiectelor” de plecare, remarcăm că multiplicarea punctelor de contact, a interferențelor, ecourilor, i-a individualizat de timpuriu discursul liric. Cum am observat și altădată, “comparatul” devenea la
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar și de presiunea și amprenta inevitabilă a epocii, o haină galantă, alegorică, barocă, prețioasă, rococo sau de alt fel. În vreme însă ce mulțimea de povestitoare, care începuseră a spune povești prin saloane, îmbogățind astfel și cultura mondenă a vremii, a dus aproape la o inflație de feerie, făcîndu-se să se vorbească despre “moda poveștilor cu zîne”, Perrault s-a distins și delimitat de contemporanele sale printr-o
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
să inducă ideea că marșul ziariștilor a fost de fapt o afacere politică a PNL-ului și a PD-ului, nu un protest al unor oameni care nu-și mai pot face meseria de gazetari în orașul în care a început revoluția. Cît de gravă e situația și la Timișoara, dar și în alte localități ale patriei unde ziariștii nu se lasă intimidați nu știu decît acești oameni care au ajuns să-și facă meseria riscîndu-și viața. Pînă nu demult, unii
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
parte ca invitat. Interviul, care acoperă aproape o pagină de ziar poate fi citit ca o radiografie a perioadei scurse după alegerile din 2000. Cităm primul răspuns, la întrebarea despre așa-zisa retragere din viața publică a lui Gabriel Liiceanu: “Începând din anul 200, scurtă vreme după alegeri, am avut senzația că celor din categoria mea - personajelor incomode, care au prostul obicei să spună destul de abrupt ce gîndesc - li s-au închis dintr-o dată ușile tuturor televiziunilor. Nu mă dau deloc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
cu legea deconspirării cu tot! Nu am decât două explicații la genul de comportament pe care, din nefericire, l-a ilustrat și poetul Doinaș: șantajul absolut ori nebunia absolută. Cum să recitești, astăzi, splendidele sale articole anti-comuniste și anti-securiste, publicate începând cu primele zile postdecembriste, până aproape de ultima clipă a morții? Cine le scria, cu adevărat? Omul a cărui distincție și rectitudine în împrejurări publice impresionau atâta lume, sau cine știe ce scrib al Securității? Cum rimează admirabilele sale discursuri de la ședințele Consiliului
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
adică la demontarea motorului generator de nenorociri, și nu doar la desprinderea, din mers, a roților — așa cum se întâmplă acum. Cu alte cuvinte, după ce vom depăși „momentul Doinaș”, vom ajunge și la „momentul Iliescu”. Sau, de ce nu — dacă tot a început el discuția — „momentul Păunescu”.
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
asemenea, la imboldul lui Mihai Șora, se apucase să caute, prin ziarele și revistele vremii, tot ce publicase Eugen Ionescu în afara volumului din 1934. Nu doar analitic, ci și autoanalitic, exegetul se explică astfel: „Cînd un Ionescu obscur și provincial începe să se ocupe de un Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
acesteia și presiunile enorme ale unui la fel de puternic topos spiritual. Vidul istoric și conflictul ceresc După cum bine se știe, România s-a trezit tîrziu la o viață publică aerobă, și acest lucru s-a întîmplat, cu aproximație, în intervalul care începe cu vandalismul lui Tudor Vladimirescu și care nu s-a terminat nici astăzi. Slugerul Tudor însuși, bogat în rîvnă și sărac în prejudecăți atunci cînd se punea problema soldei, în bune relații, după caz, și cu turcii, și cu grecii
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice de transformare a țării în sensul experiențelor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-odată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al culpei aceluia care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sînt în număr de trei, iar ținta lor
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înșiși este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
profundă luptă a sculpturii împotriva ei înșiși este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
mitice, cu un ecou neobișnuit, surprinzător și contradictoriu din multe puncte de vedere, în imaginarul popular - evreul rătăcitor. Studiul lui Avram Rotenberg analizează cu minuțiozitate formele și transformările, deloc lipsite de inocență, ale cunoscutei legende a evreului rătăcitor, care-și începe istoria în anul 1602, cînd în Germania e tipărită o carte populară ce prezenta în rezumat povestea vieții unui cizmar evreu, numit Ahasverus, care asistase la crucificarea lui Iisus. Textul german, tradus de Avram Rotenberg în carte, istorisește că Ahasverus
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
târziu, reluat și de critica mondială... Ceva poate fi deci accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos, de nefolosit în public, asemeni limbajului întrebuințat cu impertinență de tânărul prozator american ale cărui prime scrieri începeau să cucerească publicul european, mai cu seamă, datorită firescului, realismului lor pe înțelesul tuturor... Cearta de întețește. Hemingway se apără: ... Și dacă astea sunt singurele cuvinte care pot exprima adevărul și de care toată lumea se folosește în viața curentă?... Și
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Ioana Pârvulescu Capitolul I, unde miroase a scorțișoară Anul trecut, tot pe vremea asta, cînd începe să miroasă a turtă dulce cu scorțișoară, cînd se aprind beculețele pe Champs Elysées și pe Bulevardul Magheru, am vizitat un salon de carte la Viena. Semăna cu Tîrgul Gaudeamus, cu o mare și importantă diferență: avea garderobă. Treceai destins
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
România, N.C. Munteanu devine de o volubilitate scăpărătoare. Observații de participant la tîrg, răutăți de ziarist cu ochi critic și impresii după impresii despre cărțile pe care le-a cumpărat cu o zi sau două înainte și pe care a început să le citească în paralel. Mai ales volumele de memorialistică. L-am văzut și în tîrg. Bîntuia de la un stand la altul și cred că e singurul vizitator căruia nu i-a scăpat nici o editură dintre toate cîte au expus
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
care indiferent de numărul de grade celsius de afară totul pare atins de glaciațiunea unei pioșenii în care nu crede nimeni. O gravitate de porunceală asezonată cu muzică de fanfară coboară asupra țării, încît oricît de bine dispus ți-ai începe ziua, pe la prînz te cuprinde o plictiseală de neînvins și, în locul unei obștești bucurii, te lași cuprins de o posomorîre tot mai nefirească. Serbarea oficială e, mai în fiecare an, strepezitoare. Prin măsurile de pază amintește de zilele de 23
Ziua Națională by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13354_a_14679]
-
petrecere, dacă se poate, pe banul public, dar departe de ochii publicului. Din nenorocire, de la faimosul „S-au demascat!” al dlui Petre Roman și de la busculadele politice de la primul 1 Decembrie, cel din 1990, cînd puțin a lipsit să nu înceapă o păruială generală la Alba Iulia, tradiția e că de Ziua Națională ne amintim ce avem de împărțit unii cu alții. Norocul e că lumea nu-i mai ia în serios pe politicieni, ca pe vremuri. Dar de la apatia față de
Ziua Națională by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13354_a_14679]
-
intitula „Producătorii de coroane ai regelui Franței”. Dincolo de chestiunile referitoare la stat, finanțe, relațiile internaționale și protocol, trecerea de la republică la monarhie presupunea o mie de detalii care ar fi putut scăpa atenției cetățenilor de rînd. Școlile din Paris au început să reînvie arte și maniere de mult uitate - Școlile pentru Plimbare (cu sau fără baston), Școlile pentru Plecăciuni, Reverențe și Sărutatul Mîinii, Școlile pentru Evantaie, Școlile pentru Insulte și Școlile pentru Onoare. Instructorii de scrimă s-au trezit cu clase
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
nu sune sincer, iar ăsta e un lucru foarte important, fiindcă vorbitorul nu și-a scris singur discursul - i l-a redactat agenția. Uneori președintele e prins cu atîtea, încît n-are timp nici măcar să citească discursul înainte de-a începe repetițiile. Mă întreb... - Ce? - Ai cîine? - Marie are o pisică. - Bun, nu contează. Poate că-n Franța nu-i atît de important. - Crezi c-ar vrea să se ocupe una dintre agențiile astea de mine, unchiule Charlie? întrebă Pépin nerăbdător
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
se ciondănească între ei în încercarea de a sonda subconștientul autoarei. Avea o masă rezervată permanent la Café des Trois Puces, unde își făcea veacul și răspundea liber la întrebări din religie, filozofie, politică și estetică. La aceeași masă a început lucrul la al doilea roman, care, deși nu a mai fost terminat niciodată, ar fi urmat să se cheme Le Printemps des Morts. Simpatizanții ei au format un curent numit clotildism, care a fost denunțat de biserică și i-a
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
lui Ion Budai-Deleanu: unde în vorbirea personajelor țigani apar formele hălui, hăl, ahele, ahasta, ahăla, ahaia; „ha clipită”, „ha mai grea”, „hastă-arătare” etc. Particularitatea de pronunție e semnalată și chiar explicată în note: Chir Simplițian constată că „de cînd au început țiganul Drăghiciu a vorbi, cu totul altă voroavă sau chip de-a vorbire întrebuințază, precum: ahaia, ahastă, hie ș.a.”. Mitru Perea îl lămurește: „de vreme ce arată cum au vorbit țiganii, trebuie să arete și chipul de vorbit a lor, adecă dialectul
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
ale Capitalei nu pot fi măturate ca lumea, că nici gropile produse de jeep-urile ministeriale n-are cine să le astupe, că fațadele caselor arată ca după război — nu e în cestiune. Băieții deștepți de la serviciile de dezinformare au început să ne inducă, subliminal, ideea că bombele teoriștilor arabi (sau ce-or fi) se apropie de capitala României. Ce naiba să mai arunce în aer?! Ce ruine să provoace, când ale noastre, moștenite din moși-strămoșii lui Iliescu, sunt atât de autentice
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
U. E. Din nefericire, atunci când se încalcă teritoriul „suflet”, lucrurile tind să o apuce pe unele căi tainice și de necercetat, iar de-aici până la ambiguitate a fost puțin: demnitarii puterii s-au oripilat, cei ai opoziției au jubilat, poporul a început să viseze scăfârlii de demnitari cu trupuri și copite de... Doamne iartă-ne pre noi păcătoșii, că suntem în post și nu e bine să-l pomenim pe... Căci, Doamne, cum se mai înșurubează în creier Anticristul ăsta! Bine că
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]