2,847 matches
-
cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere spre orașul care adormea sub zăpadă. Anibal încetini, oprind lângă solitarul pelerin, care, venindu-i din față, din nord, dinspre miazănoapte, continua să înoate prin troiene, în direcția nisipurilor fierbinți ale Orientului Mijlociu. Domnule Vladimir, nu vă mai luați, ca prostul, după bețivanul ăsta de taică-meu! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un bine venit popas în sânul acestui minunat colț de Rai!... Privi la strălucirea de ansamblu a turometrului, observă cum, pe măsura diminuării vitezei, se modifică nuanța de culoare oranj a ecranului, semnaliză schimbarea direcției, mutând comanda din punctul median, încetini foarte lin până la oprirea completă a vehiculului sclipind de atâtea lumini roșii laterale. Presă, o dată, scurt, pe comanda B, pentru deblocarea deschiderilor autocarului și, după aprinderea plafonierelor și deplierea oglinzilor retrovizoare exterioare, ordonă apăsat, cu aceeași voce profesională: Doamnelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
necunoscuții... Îl chemă insistent, cu glasu-i subțirel de fetiță, însă nu obținu nimic: nici măcar cetele de turiști și de turiste, care lărmuiau în proximitate, nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se pierde timpul. Și să vezi cum trece... Și-aici de multe ori nu-mi ajunge timpul care îl am. N-am timp. 18 Uite, aveam ceas chinezesc la Craiova: puneam pe țeava de la chiuvetă un fir de sfoară, picătura încetinea și noi măsuram timpul așa. „S-a dus cu viața mea!“ - Medragoniu Grupul Medragoniu-Târtan este cel mai creativ în proteste. Agățat tot pe un carton, de gratii: „Datorită consumului excesiv de produse din carne care conțin un număr ridicat de e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lui. Însă pe măsură ce Înaintam pe străzile acelea care emanau un miros de parcă ceva intrase În putrefacție, nu-mi mai păsa de așa ceva. Yazaki mergea În fața mea, cu mâinile În buzunarele paltonului, fără să se uite În jur sau să-și Încetinească pașii. Nu se grăbea, mergea În ritm constant. Era un pic mai scund decât mine, dar era bine făcut, cu umerii largi și spatele solid. Părea să aibă și oasele mai groase decât mine. A Întors capul de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
existență, n-aș fi putut rezista multă vreme. Or, nu știam cât aveam de stat aici. De aceea mă comportam cumva ca acele animale ce iau culoarea pietrelor, a vegetației sau a terenului din locul unde se află. Și îmi încetineam parcă instinctiv ritmul existenței coborând aproape la starea de larvă. În fond, domnilor, cam așa ar fi explicat un diavol ironic starea mea: În gara asta pustie, pentru a fi perfectă, lipsea ceva. Un călător care să nu mai fie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar șarpele înceta să se mai zbată. Domnul J.L.B. Matekoni știa că astfel de câini nu apucă o vârstă înaintată. Dacă supraviețuiau până la vârsta de șapte sau opt ani, reacțiile li se încetineau, iar balanța înclina, pe nesimțite, în favoarea șarpelui. În cele din urmă, câinele domnului J.L.B. Matekoni a căzut victimă unei cobre și a murit la câteva minute după ce a fost mușcat. Nu a mai găsit un alt câine care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îndreptau spre sătucurile lor de baștină pentru weekend; bărbați care se întorceau la soțiile și copiii lor; femei care munceau ca menajere în Gaborone și care se întorceau să-și petreacă prețioasele zile libere cu părinții și bunicii. Mma Ramotswe încetini; la marginea drumului era o femeie care-i făcea semne s-o ia cu mașina. Femeia era cam de vârsta lui Mma Ramotswe, îmbrăcată elegant, cu o fustă neagră și un jerseu roșu-deschis. Mma Ramotswe ezită, apoi opri. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Copilul avea nările pline de nisip, dar încă respira. Fetița a făcut stânga-mprejur și a alergat prin savană către drumul despre care știa că nu-i departe. Curând, o camionetă de la Departamentul Drumuri și Poduri trecu pe acolo. Șoferul încetini, apoi opri. Trebuie să fi fost uluit să vadă un copil mosarwa stând acolo cu un bebeluș în brațe. Bineînțeles, n-a putut s-o lase acolo, chiar dacă nu înțelegea nimic din ceea ce îi spunea copila. Avea drum la Francistown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mi-a trimis avertismentul său. Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul! Astrologul e mort, iese din calcul; Romancierul e viu, uneltește zi și noapte. A luat pulsul plebei, îl accelerează sau îl încetinește după cum vrea. A hotărât îndepărtarea mea, apoi m-a readus în scaun, după ce l-a înlăturat pe Castelan. E ceva care îmi scapă; cei doi, poate, nici nu au fost adversari. Au făcut doar un joc. Nici Romancierul nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-A? - Sunt un non-A. - Gosseyn? - Gilbert Gosseyn. - Eu mă numesc Armstrong, zise omul întinzând mâna, zâmbind. Ne întrebam ce s-a întâmplat cu dumneata. Se opri. - Dar să ne grăbim. Nu se îndreptă spre ușă, așa cum se aștepta Gosseyn, încetini pasul și întrebă de ce. Amstrong îi explică: - Îmi cer iertare, zise, dar, dacă e să ne grăbim, dumneata trebuie să mă urmezi. Ai idee ce este un distorsor? Avea el una. - Nu avem deocamdată decât câteva, continua Armstrong. Am construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din ființa sa... îl năpădea dragostea, privind mânzul, cum alerga liber pe lângă maică sa. -Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului încetiniră ritmul sus pe deal, așa se apropiară de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-un ritm încetinit intrară în sat, voiră să guste din belșug, din liniștea locului, din zumzetul obosit al naturii. Astfel
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Unde este zgomotul tuturor inimilor pe care le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zgomotul tuturor inimilor pe care le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în deschiderea aceea de cinemascop. Traversa fundația sprijinită pe coloane de ciment a marelui bloc neterminat. N-am greșit așteptând-o acolo. Alesese din nou scurtătura, ca să se ferească de soare. În zonele de lumină părea să se grăbească, pentru încetini apoi atunci când intra în lungile umbre ale coloanelor unde devenea aproape neagră. Mă temusem că n-am s-o recunosc, dar am recunoscut-o imediat cum am văzut-o. Îndepărtată, minusculă, întunecată de umbră. Cu capul de sperietoare și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și tot ceea ce îmi lipsea. Începea lunga stradă străjuită de copaci unde își făceau veacul femeile ce se vindeau. Farurile mașinii băteau pe corpuri mișcătoare ca niște meduze în noapte. Le acopeream cu lumină înainte de a le restitui întunericului. Am încetinit lângă unul dintre ultimii copaci. Fata care s-a îndreptat spre mașina mea avea picioare de plasă neagră și o față perfectă pentru comerțul pe care îl făcea, aspră și infantilă, tulbure și melancolică: fața unei curve. Croncăni ceva, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și, între timp știu că mă apăr de ea, de greutatea pe care o duce în dimineața asta. — Vino. Traversez strada fără s-o ating. Vine după mine cu capul plecat, mâinile vârâte în jachetuța de bumbac deșirat. O mașină încetinește, ea n-o bagă în seamă, privește doar pașii mei grăbiți. Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează pe scara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmă cu treizeci de ani, aș fi putut să mă căsătoresc cu tine, erai cea mai tânără anestezistă din spital, cea mai talentată. Te lăudam și tu tăceai. Până în după-amiaza aceea... când a fost? Stăteai în stația de autobuz, am încetinit și, în mașină, pe neașteptate, ai vorbit. Nu te văzusem niciodată fără halat, aveai o talie subțire și șolduri care se lărgeau pe scaun. Mi-a rămas amintirea unui genunchi pe care ți-l mângâiai cu mâna. Ai trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prăvălesc mai mult decât trebuia în stânjeneala aceea emblematică. M-am lăsat atras de un râuleț mocirlos, pe ale cărui maluri uscate se vedeau gunoaie și un nor rătăcitor de musculițe. Bărbatul de lângă mine era tăcut și profesional. În localități încetinea, ca și cum ar fi vrut să le dea celor vii posibilitatea să trimită un salut, o rugăciune sicriului. Iar expresia chipului său se metamorfoza, își găsea tăria în intenții. El se interpreta pe sine însuși, rolul său melancolic de ultim cărăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din privirea comisarului, pleacă mai departe. II Ai citit deja vreo treizeci de pagini și povestirea a început să te pasioneze. La un moment dat observi: „Dar fraza asta nu mi se pare nouă. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu aș vrea să fi folosit cuvântul greșit; aș spune mai degrabă: mă simțeam în armonie cu lipsa de armonie a celorlalți, a mea, a lumii). Eram deja la capătul podului, unde câteva trepte coboară spre mal și fluxul oamenilor încetinea și se bloca, obligându-ne să ne dăm înapoi ca să nu cădem în spatele celor ce coborau mai încet - mutilați, fără picioare, care se sprijineau mai întâi pe o cârjă, apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și nu trebuie să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și, alergând, trec pe lângă case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea dacă țârâitul continuă. Alergând mai departe trec prin fața altei case în care sună un telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar naște un adevărat scandal, eu sunt profesor la o altă universitate, aici sunt visiting professor, prestigiul ambelor universități ar avea de suferit... Sigur, când o viață e în pericol aceste considerații ar trebui să treacă pe planul al doilea... Încetinesc cursa. Aș putea intra în oricare din aceste case, să cer să-mi permită să telefonez la poliție, să spun în primul rând foarte clar că eu nu o cunosc pe Marjorie asta, că nu cunosc nici o Marjorie... La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
doar că eu cred că veți fi mulțumită să mergeți unde vă duc. — Mergem la Centrul de Kabbala al Madonei? întrebă ea plină de speranță. — Nu, doamnă. Ăă, domnișoară. — La Centrul de Scientologie al lui Tom? — Mă tem că nu. Încetini pentru a vira la stânga, un viraj frumos, magic, binevenit spre... Rodeo Drive. — Penitenciarul lui Paris? Acum, că se aflau într-un loc atât de încântător, îi venea ușor să glumească. Șoferul trase mașina lângă bordură unde era un indicator NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
alte legături, bărbat-bărbat, femeie-femeie, veneau acum să le ia locul, după Sodoma, cum ar fi zis Antonia. Ce să le spun și ce să-i Întreb pe urmă? Ce calificative să le dau? Thomas aproape că se oprise În drum, Încetinise mult pasul, avea chiar o ușoară amețeală. Nu-i venea să creadă că, dintr odată - așa cum se Întîmplase cu o zi În urmă -, ceva neimportant cîndva putea să izbucnească năucitor. Cine sînt copiii mei? Unde? CÎți? Ce nume poartă? Fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]