2,733 matches
-
motivează opinia criticului. Cele intrinseci, „mai valabile decît toate celelalte”, constau în faptul că „prin inteligență și sensibilitate” Ion Vinea este „cel mai rezistent dintre liricii anarhici”, modernismul său nefiind, ca la ceilalți „o poză adoptată ad hoc”, ci o „înclinare temperamentală” dătătoare de „mai multă sinceritate și vigoare” creativă. Afirmații aflate, încă o dată, în consens cu cea mai mare parte a criticilor interbelici... Deși unora le va părea „un sacrilegiu”, autorul încearcă să demonstreze „talentul” lui Vinea prin „risipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face unele apropieri corecte între opera lui Luchian și cea a lui Cézanne și Van Gogh, între Pallady și Matisse, între Iser și expresioniști, precizînd că toți aceștia „au manifestat o anumită rezervă, o reală cumințenie”, deși au manifestat „unele înclinări extremiste”. Cu aceasta, Const. I. Emilian se oprește asupra unui articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că nu mai erau destui lupi în pădurile țării și că nici iarna nu avea să mai dureze o veșnicie, chiar dacă le întrecea în rigori pe toate cele de până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult pe fata din fotografie. O purtam cu mine peste tot. Și să nu vă imaginați că ea ar fi fost insensibilă la iubirea mea. Cu timpul, am început să sesizez transformări în imaginea din fotografie: mici detalii în pieptănătură, înclinări diverse ale capului, zâmbetul îi varia cu starea mea sufletească. Într-o zi avea gura ușor întredeschisă, lăsând să i se vadă deodată dinții frumoși și translucizi de albi. Altădată, și-a ridicat mâna dreaptă ca și cum mi-ar fi adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcîndu-și cu blîndețe apariția cu tava pe care sînt așezate ceștile cu cafea aburindă, o zaharniță din sticlă, patru lingurițe și un teanc de șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică la unison de la masă mulțumind cu înclinări ale capului, smulgîndu se gîndurilor care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată în sfîrșit ca doi revoluționari autentici, hainele abandonate stau acum împăturite cu grijă pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se așeză cu distincție Într-un fotoliu Biedermeier, adus fără poticneli de doi chelneri la semnul inspirat al Iolandei. Pentru a contempla arta, atitudinea care se recomandă În poziția așezat este una destins-reflexivă, subliniată de genunchii suprapuși și de o Înclinare ușoară a capului spre stânga, pe linia inimii. Brândușă se Încadra perfect În regulile nescrise ale degustătorilor de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de artă posibilitatea de a admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndoiesc că asta ar putea fi o rezolvare, Însă posibilitatea reîntoarcerii depășește puterea imaginației mele. Majoritatea vesticilor sunt acum orășeni și nu va trece mult până când Întreaga omenire va urma aceeași cale. Spre sfârșitul deceniului ce vine se așteaptă o Înclinare foarte semnificativă a balanței În istoria omenirii - mai mult de jumătate din Întreaga lume se va muta În orașe și metropole. Orice speranță de a inversa acest curent, cu excepția unei catastrofe universale, este la fel de fragilă și infimă ca și fluturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
uitat cu o privire tâmpă la natura moartă din fața mea. — Bucky Bleichert, dă-mi voie să-ți prezint familia mea. Mama, Ramona Cathcart Sprague. Tata Emmett Sprague. Sora mea, Martha McConville Sprague. Adunarea reveni la viață, cu zâmbete și scurte înclinări ale capului. Apoi Emmett Sprague îmi zâmbi larg, se ridică în picioare și-mi întinse mâna. — Încântat, domnule Sprague, i-am spus și i-am strâns mâna, cercetându-l cu ochi iscoditori, la fel cum făcea și el cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
goale acoperă polița de la capul patului lui James. Acesta stă În șezut, sprijinit de perne, zâmbind benign pe deasupra muntelui de hârtii ca (după părerea Theodorei) un Buddha care primește petițiile scrise ale credincioșilor. Nu toate numele sunt Întâmpinate cu o Înclinare mulțumită din cap. Cel al lui H.G. Wells atrage o Încruntare - rana provocată de Boon, un jeu d’esprit satiric publicat la Începutul anului, În care stilul târziu al lui Henry James era caricaturizat cu cruzime („Este un hipopotam magnific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cred că e nevoie, domnule James. După cum v-am spus, am parcurs deja piesa de vreo două ori (și se uită rapid la ceasul de buzunar). Cred că e mai bine să Începem. Doamnelor și domnilor, sunteți gata? Cu o Înclinare țeapănă a capului, care se voia expresia demnității rănite, Henry eliberă scena și coborî treptele laterale, către sală. Daly Începu lectura indicațiilor scenice. — „O peluză de modă veche sau o mică grădină, puțin neglijată sau părăsită, pe o Înălțime sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală, tenacitatea, intuiția artistică, înclinarea către răbdare, precum și frica de-a mai dormi noaptea, singur, în baracă, într-un loc reperabil adică, îl conduc spre minuni realizate în lucrul său. Din depozitul de sfărâmături împrăștiate și lepădate parcă în dușmănie pe câmp, Ulpiu reconstituie, lucrând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a se lăsa complet omorât, domnul Floyd încă și-a luat libertatea de a-și șlefui obiceiul, de-a se expune cu tot felul de accesorii, batiste, eșarfe, cravate, portmonee, toate de o culoare cu totul specială. Portocalie sau roz. Înclinarea aceasta ciudată i-a atras diminutivul de Pink. Prenumele său adevărat era Robin. Era o persoană cu totul deosebită, înțelegi, domnule Floyd? Pinky era uluit. - Da, doamnelor, înțeleg. Cum mi-aș putea permite să nu înțeleg?! Recunosc. Era mama. 219
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei normală. Deggle a zâmbit și el. Dependența doamnei Cramm de Deggle creștea neîncetat. Ori de câte ori Vultur-în-Zbor sugera ceva, cum că ar puteasă navigheze pe undeva, să ierneze pe altundeva, sau chiar să mănânce în cutare ori cutare loc, remarca ușoara înclinare întrebătoare a capului ei în direcția lui Deggle înainte de a accepta încântată sau de a refuza grațioasă. Asta îl deranja teribil. Iar hotărârile ei erau definitive. Două fraze îl aduceau de obicei pe Vultur-în-Zbor în culmea enervării. Una îi aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj, apoi, de acolo, va fi direcționat spre un anume cabinet, unde va fi consultat și diagnosticat. Nepricepând mare lucru, bătrânul mulțumi cu o Înclinare a capului omului binevoitor și se retrase un pas lateral, lăsând pe altcineva să Înainteze la rând. Reținu, totuși, cuvântul “triaj” și hotărî să caute locul indicat de semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am avertizat mai Înainte nu te poți juca cu unele cuvinte! Nu doar noi suntem cei care avem dreptul asupra lor... Au și ele dreptul lor asupra noastră, a mai adăugat cu un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
secvență comică, pierzându-se În scălâmbăieli de un caraghios aparte, când dansa uimitor, risipindu-se În mișcări dintre cele mai precise, când interpreta o scenă dramatică, Întro gestică nuanțată și rafinată, care făcea concurență celor mai expresive figuri omenești. O Înclinare specială a capului, un tremur grav din mâini sau o privire strecurată printre pleoapele mobile o făceau să pară cu adevărat vie, astfel Încât toți cei care priveau spectacolul nu se gândeau nicio clipă că au În față câteva bucățele de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
enigmatice și ochii foarte alungiți și iscoditori mă... Vino, te conduc, i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător, unduindu-se ca o felină printre mese, culegând privirile bărbaților tulburate de alcool și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crudă tinereță, amândoi nenorociți, Voi cu inimi simțitoare, ce atât vă potriviți, Amândoi amici cu codrii nebunii v-ați pus în cap Încât ochii-a vă deschide eu, mătușa, nu am cap. Dară fost-au din iubire cea de-ntîiu căsătorie? Înclinare, simpatie - mai știu ce a vrut să fie? Dar destul c-acea simțire voi amor o botezarăți Și să vă feriți de dânsul de apururi vă jurarăți. Eu am-visat, nepoțică, multe și mai multe poate Decât tine, decât dânsul, dară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de baruri și consilieri financiari. Uitîndu-mă la fețele lor netede și bronzate, m-a frapat ciudățenia că nu era prezent nimeni de vîrsta lui Bibi Jansen, după atîta vorbărie despre cît era de populară. După ce le-am salutat cu o Înclinare a capului pe surorile Keswick, am părăsit grupul principal de participanți și m-am Îndreptat către mormintele aflate lîngă zidul din spate. Acolo, parcă ascunzîndu-se de ceilalți, stătea o femeie Înaltă și lată În umeri, aproape de șaizeci de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o alură, o manieră. Scrutatul printr-un lornion, deschiderea tabacherei, protocolul fumatului, privitul unui ceas de buzunar, scoaterea mănușilor, Înclinarea discretă a capului, În fine, ținuta, mersul, statul jos, picior peste picior, totul e studiat Îndelung, pentru că totul trebuie să producă efect. Și Îl produce, fără doar și poate, din două motive. Întâi, deoarece Întregul corp degajă o răceală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei vii, deoarece În povestirile sale nu venea niciodată vorba de ființe omenești”. Ca și la Mihnea, ermetismul demoniac se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în virtutea rolului său de actor, dar și a întregii autorități conferite de statutul său de director artistic, parcă ar fi purtat un colan de aur în jurul gâtului, asemenea unui primar. Cum era și normal, MM fu prima salutată printr-o înclinare a capului. — Totul e în ordine, Melanie? Da, mulțumesc. Tocmai eram într-o întâlnire legată de decor. Arătă către Bez și electricianul șef. —Și Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
peste noapte. Ben încă mai era așezat la masa din bucătărie când am ajuns jos. S-a-ntors să se uite la mine (lucru în sine neobișnuit pentru ora aceea a dimineții: în mod normal, mă pot aștepta cel mult la o înclinare a cefei sale pe post de salut) cu o privire pe care o pot descrie ca fiind îngrijorată. Am avut doar o fracțiune de secundă la dispoziție ca s-o văd, înainte să se întoarcă rapid la Frosties sau Choco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Și când ai voie să începi să vorbești iar? Lucy s-a gândit o clipă, apoi a ridicat două degete către Tom. — Două? Două ce? Două ore? Două zile? Două luni? Spune-mi, Lucy. Nici un răspuns. — Mama e bine? O înclinare a capului. — Mai e măritată cu David Minor? Altă înclinare a capului. — Atunci de ce-ai fugit de-acasă? Nu se poartă frumos cu tine? Nici un răspuns. — Cum ai ajuns la New York? Cu autobuzul? O înclinare a capului. — Mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]