4,058 matches
-
nici chiar la Roma. Cel de aici părea la fel de mare ca un teren de fotbal și era doldora de tot ce le trebuia americanilor ca să trăiască bine. Și, ca să cumpere, nici n-aveau nevoie de relații. Puteai să te plimbi încotro voiai, ca într-un parc, s-o iei pe aleea uleiului de măsline, să te îndrepți spre piața brânzeturilor, să admiri în trecere monumentul mașinilor de tuns iarba și, în sfârșit, să te oprești, ca să-ți tragi puțin sufletul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înștiințeze pe soția mea, când va veni acasă.” După ce propunerea tatei a fost dezbătută și acceptată, câțiva s-au oferit să supravegheze blocul, iar ceilalți s-au răspândit în toate direcțiile. Orașul era plin de oameni porniți nu se știe încotro, pretutindeni răsăreau și dispăreau chipuri, era o beznă încărcată de necunoscut, precis că m-ar fi înfricoșat, dacă tata n-ar fi fost acolo, cu mine. Așa e la cutremure: când pământul pare gata să se desfacă, trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
soț, pe care America l-a extenuat. Ar trebui să ne bucurăm că îl mai avem în viață. Acum îl extenuează Petrea și mulți alți idioți din balamucul de aici. Ei, ce ar mai fi de făcut, inteligentul meu soț? Încotro? Înapoi în America? Dar când oare? Probabil că nu ni se va oferi niciodată a doua șansă. Mă refer la un mic cutremur. În asemenea împrejurări, putem fi aproape siguri că ei nu păzesc granițele. Dacă pornim în clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
motive... Într-o noapte, a venit sus la noi, cu ochii ieșiți din orbite, ca o nebună. Cineva încearcă s-o otrăvească, zicea, otrava se scurge deja pe pereți, trebuie să merg cu ea, să mă uit. N-am avut încotro, a trebuit să cercetez centimetru cu centimetru toți pereții în toate camerele, mi-am băgat nasul prin colțuri și după mobile și, când aproape eram leșinat de oboseală și nu găsisem nimic, afară de un gândac după aragaz, am liniștit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am promis să mă urc în primul tren spre Arad, ca să prind acolo trenul care venea din capitală. Dar, în vreme ce așteptam pe peron, a răsărit lângă mine ca din pământ sectoristul nostru și s-a interesat pe un ton prietenos încotro intenționam să călătoresc. Naiba știe cum de adulmecase ce se petrece, în orice caz, eu i-am spus că trebuie să plec urgent la Arad. Mă aflam la Arad de o oră, așteptând acceleratul din capitală, când deodată un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plângă după banii cheltuiți, vedeau cum, dacă ar fi avut puțin mai multă milă și răbdare, evacuarea nu i-ar fi costat nimic. Pe străzi era mare agitație, se puteau vedea oameni opriți În loc, zăpăciți, sau dezorientați, fără să știe Încotro să fugă, alții plângând cu jale, alții Îmbrățișați ca și cum s-ar fi hotărât să-și ia rămas-bun chiar acolo, alții discutau dacă pentru toate acestea vina era a guvernului, sau a științelor medicale, sau a papei de la roma, un sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tot ceea ce fusese firesc și plin de semnificație, și iată-mă încercând în permanență să îl mulțumesc, să îi dovedesc prin diverse semne, prin toate acțiunile mele că l-am ales din toată inima, nu pentru că nu aș fi avut încotro, și cu timpul, fără să-mi propun, acest lucru a devenit scopul vieții mele. Cu un zâmbet satisfăcut, mă privește în timp ce mă așez, îmi toarnă vin, gura rotundă a sticlei îmi provoacă un fior plăcut, el râde, ți-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie, care îmi pietruiește inima, o durere îngrozitoare mă cuprinde, încotro se grăbește la ora aceasta, cum are de gând să ajungă în sud, uitasem amănuntele cele mai simple, dintr-odată nu mai știu nimic despre el, după ce multă vreme fusesem obișnuită să știu absolut totul, iar schimbarea aceasta este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de praf, iar la picioarele lor frumoase apare pe neașteptate deșertul, care nu face decât să scoată în evidență părăsirea, pustiul. O mână cerească făcuse ca ei să se înalțe, munți de sare, strălucind asemenea circumvoluțiunilor lunii, Udi, unde suntem, încotro ne îndreptăm, dar scaunul șoferului este gol, navighează înăuntrul munților acestora lipiți unul de celălalt, închizând câmpia, printre pâlcurile palide de praf, care îi încețoșează silueta, ce singurătate, șoptește el, nici nu ai idee cât sunt de singur, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai fost niciodată prietenă, deschid larg ușa, acum îmi părăsesc propria casă asemenea lui Udi, cu o plasă micuță de nailon în mână, plec fără nimic după ani de zile. Intru în grabă în mașină și plec, fără să știu încotro, vreau doar să mă mișc, supusă regulilor generale, să opresc asemeni tuturor în fața luminii roșii, să aștept copiii să treacă. Iată drumul către spital, nu mai devreme de ieri străbătusem acest drum topindu-mă de căldură, învolburată, cu Yael zăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies în căldura după-amiezii, nu îmi este clar încotro mă îndrept, merg pe urmele cioburilor de conversații rămase pe drum, ale unui zâmbet prietenos, apoi iată că mă trezesc în fața acelei cafenele, ani de zile nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei, privind numai rușinată cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa că duminică dimineață am luat trenul spre Kokubunji. Nu am găsit-o, iar numele dispăruse de pe ușă. Ferestrele erau închise și jaluzelele trase. Proprietarul mi-a spus că Naoko se mutase cu trei zile în urmă, dar habar nu avea încotro o apucase. M-am întors la cămin și i-am scris o scrisoare lungă pe care i-am trimis-o acasă la părinți, la Kobe. Mă gândeam că oriunde s-ar fi mutat, părinții ei îi vor trimite scrisoarea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de dinți, cutia cu ceai, insecticidul - toate erau frumos aranjate pe raft. În lipsa lui am încercat să păstrez curățenie în cameră, obicei pe care-l deprinsesem în anul și jumătate cât am stat împreună. Acum că nu era, nu aveam încotro: măturam în fiecare zi, ștergeam ferestrele o dată la trei zile, aeriseam așternutul o dată pe săptămână și-l așteptam cu sufletul la gură să vină și să-mi spună: „Vai, Watanabe! Ce-ai pățit? Ce frumos e în cameră!“ Cavaleristul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu mâna, dar ceilalți trei mi-au aruncat doar o privire. Miercuri la ora douăsprezece, nici urmă de Midori în restaurant. Aveam de gând să beau o bere în așteptarea ei, dar pentru că restaurantul s-a aglomerat, n-am avut încotro și a trebuit să-mi comand și mâncare. Până la urmă, am mâncat singur. Am terminat de mâncat la ora douăsprezece și treizeci și cinci de minute, dar Midori tot nu apăruse. Am plătit, am ieșit din restaurant, am traversat strada și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul, dar nu te îngrijora, mă simt bine. Îmi pare foarte rău pentru miercuri, dar a intervenit ceva important chiar în dimineața respectivă și n-am avut încotro. Am vrut să sun la restaurant, dar nu mi-am amintit cum se numește și nu-ți știam nici numărul de telefon de acasă. M-ai așteptat mult? — Nu-i nimic, eu sunt un individ cu mult timp la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cinstit. Eu sunt la fel ca Naoko. Nu prea știu ce înseamnă dragostea, cu toate că la ea a fost puțin mai altfel. Totuși, vreau să încerc să fac tot ce depinde de mine. Dacă nu încerc, nici măcar n-am să știu încotro s-o apuc. Așa cum spuneai înainte, eu și Naoko trebuie să ne salvăm unul pe altul. Ar fi singura noastră scăpare. Și mai ai de gând să te culci cu fete agățate? — Și asta e o problemă care mă frământă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
le purtam singură în sufletul meu. Și să știi că așa și gândea. Era genul de om care spunea doar ce gândea și făcea tot ce zicea că face. Am consimțit să mă mărit cu el, pentru că nu mai aveam încotro. Ne-am căsătorit după vreo patru luni, cred. S-a certat cu părinții lui din pricina mea și a rupt relațiile cu ei. Făcea parte dintr-o familie veche, ce locuia în partea rurală a insulei Shikoku. Mi-au cercetat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
câți sunt cei care profită și cei pe seama cărora se profită? O mulțime! Și apoi îi auzi lăudându-se că au păcălit pe nu știu cine, sau se vaită că au fost păcăliți. Nu pot să sufăr asemenea chestii, dar n-am încotro. Sunt lucruri pe care trebuie să le fac și le iau ca atare. — Cum profiți de alții [i cum profit\ ei de tine? Midori își b\g\ un cub de gheață în gură și încerca să-l topească. — Ia ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atitudinea unui individ de la garda financiar\ dacă ar veni revoluția? Mă îndoiesc profund. — Atunci de ce să cred în revoluție? Eu nu vreau să cred decât în dragoste. — Peace, am zis eu. — Peace, zise și Midori. Totuși, spune-mi și mie încotro ne îndreptăm. — Spre spital, spuse ea. Tata e internat și astăzi e rândul meu să am grijă de el. — Tatăl tău? am întrebat eu, mirat. Parcă spuneai că-i în Uruguay. — Te-am mințit, spuse Midori, senină. Și-a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dorească să se facă bine singur, dar nu se pune problema unui tratament medical. Asta înseamnă că, dacă starea lui Naoko se înrăutățește, o vor transfera la un spital. M-ar durea sufletul să se întâmple așa ceva, dar nu avem încotro. Normal că se poate întoarce aici, să zicem „în permisie“, dar cel mai bun lucru ar fi să se vindece complet în spital. Te asigur că facem tot ce ne stă în puteri și Naoko își dă și ea silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și numai a ta. Eu chiar nu știu ce să zic. Discută cu Midori și ajungeți singuri la o concluzie rezonabilă. În al treilea rând, te rog să nu-i povestești nimic din toate acestea lui Naoko. Dacă nu vei mai avea încotro și chiar va trebui să îi spui, atunci o să ne sfătuim și o să vedem cum e mai bine să procedăm. Deocamdată îți cer să păsterezi tăcere desăvârșită. Ai încredere în sfaturile mele. În al patrulea rând, chiar dacă tu, care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de modă veche, din marmură, plin la ora aceea cu oameni care-i așteptau pe alți oameni, oameni care așteptau să meargă la cină sau oameni care doar așteptau. Ia-o Înainte ca să te văd cum mergi, Îi spuse Roger. — Încotro s-o iau? — Spre ușa de la barul Ăla cu aer condiționat. În dreptul ușii o ajunse din urmă. — Ești frumoasă. Ai un mers minunat și dac-aș fi În holul Ăsta și te-aș vedea pentru prima dată m-aș Îndrăgosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca și cum mi-ar fi spus: „Du-te învârtindu-te!“ Asta am și făcut... Și ăsta n-a fost singurul eveniment penibil. Când am avut nevoie la toaletă, erau acolo o mulțime de bărbați și toți au început să fugă care-ncotro când m-au văzut. Cam descurajant. Așa că am renunțat și m-am ușurat în mare. — Ai dus o viață interesantă, zice Jake. Și n-ai auzit nici jumătate din ce am eu de povestit. Aș vreau să-l iau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
activ, În care nimeni n-are voie să se bage. Se Înțelege astfel de ce sunt rău văzuți de clerici și de regi și totuși nu se poate renunța la ei. Cruciații sunt niște Încurcă-lume, oameni care pleacă fără să știe Încotro se duc și ce caută, În timp ce templierii sunt ca la ei acasă În locurile acelea, știu cum să trateze cu inamicul, cunosc terenul și arta militară. Ordinul Templierilor e ceva serios, chiar dacă se sprijină pe fanfaronada trupelor sale de asalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apa e resorbită În orificiul de scurgere al chiuvetei, vârtejul ei merge de la dreapta la stânga, În timp ce la noi merge invers - sau viceversa. N-am putut verifica dacă-i adevărat. Nu numai pentru că În emisfera noastră nimeni n-a privit vreodată Încotro o ia apa, dar și pentru că, după diferite experimente În Brazilia, Îmi dădusem seama că-i foarte greu de Înțeles. Scurgerea e prea rapidă ca s-o poți urmări, și probabil că direcția ei depinde de forța și de Înclinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]